Prețul gazului și cel al petrolului au avut creșteri istorice de când a început războiul din Ucraina și reprezintă una dintre cele mai îngrijorătoare probleme ale momentului, la nivel global.

În plus, cum dependența Europei de gazul rusesc este de aproximativ 40% și cea a României,  de 20%, acum se caută noi surse de gaze la nivel național și european.

În ultimele zile, în urma acestor eforturi de a înlocui gazul rusesc, prețurile și-au mai potolit creșterea și chiar au fost în scădere, însă nivelul rămâne unul ridicat față de luna trecută, înainte să înceapă războiul și nu sunt semne că vor fi ieftiniri prea curând, spun specialiștii.

Care sunt soluțiile a explicat Mihnea Cătuți, director de cercetare EPG România (Energy Policy Group), la emisiunea iBani, prezentată de Ștefana Todică.

De ce au crescut prețurile atât de mult?
 

Ștefana Todică: De ce au crescut prețurile atât de mult, deși nu au fost întreruperi ale fluxurilor de gaze?

Mihnea Cătuți: Am văzut niște creșteri absolut spectaculoase ale prețurilor, mai ales angro. Ne referim aici în principal la prețul TTF, care este bursa din Olanda, prețul de referință pentru Europa. În mai, anul trecut, prețul era undeva la 15 euro/mwh, astăzi vorbim deja de 115 euro/mwh.

Ștefana Todică: Au fost momente când a urcat și peste 300 de euro/mwh.

Mihnea Cătuți: Vorbim de volatilitate. Au fost și la finalul lunii decembrie cam aceleași prețuri ca acum. După pandemie am început și noi să ne revenim la normal, economiile să tureze motoarele la maximum. Ne-am dat seama că cererea depășea foarte mult oferta care era în acel moment, așa că încă din toamnă vorbim de niște prețuri foarte mari la gazele naturale, la care se adaugă și comportamentul companiilor rusești, care au întârziat să înmagazineze gazele naturale în depozitele europene. De ce războiul? Nu a fost până acum niciun fel de sistare sau întârziere de livrare a gazelor naturale, dar vorbim aici de două probleme: pe de-o parte sunt așteptările pe care le au traderii de gaze pentru ce urmează. (...) La asta se mai adaugă și ceea ce pare a fi o reticență la acest moment a partenerilor europeni să mai semneze noi contracte cu companiile din Rusia. Deci pe de-o parte gazele care sunt disponibile sunt mai valoroase, pentru că există mereu acest risc ca ele să fie singurele care o să mai fie de vânzare pentru o perioadă, iar apoi nu prea se mai fac contracte noi cu companiile din Rusia, deci bineînțeles că oferta este mai mică.

Ștefana Todică: Și care au fost motivele scăderii de prețuri din ultimele zile?

Mihnea Cătuți: Cauzele au fost pe de-o parte negocierile de pace și faptul că s-au arătat ambele părți deschise de un dialog, chiar dacă, din păcate, nu a dus la niciun rezultat concret până acum. Încă sunt discuții despre cum poate înceta conflictul și acest lucru a mai liniștit părțile. S-a dovedit și că Federația Rusă nu are nicio intenție de a sista, cel puțin pentru următoarele luni, gazul care vine inclusiv prin Ucraina către Uniunea Europeană. Nu este atacată infrastructura de gaze, conductele. Și în același timp a fost și un răspuns la planul prezentat de Uniunea Europeană, care a arătat seriozitatea pe care o are atunci când vine vorba de reducerea importurilor de gaze rusești. S-a arătat că Uniunea Europeană este determinată să își diversifice sursele, astfel încât impactul pe preț pe care îl au gazele din Federația Rusă să nu mai fie atât de mare.

Liderii europeni anunțau că vor să oprească importurile de gaz rusesc până în 2027
 

Ștefana Todică: Liderii europeni anunțau că vor să oprească importurile de gaz rusesc până în 2027 și chiar să reducă cu două treimi în următorul an. Cât de realist este acest plan?

Mihnea Cătuți: Din punct de vedere tehnic este realist, dar asta nu înseamnă că nu este scump. Vorbim de disponibilitatea statelor membre și a guvernelor de a veni cu surse de finanțare pentru a implementa acest planuri. De altfel, asta este principala critică pe care eu și alți analiști o aducem planului prezentat de Comisia Europeană, că nu s-a vorbit despre măsuri concrete și despre surse de finanțare.

(...) Trebuie să ne uităm până la urmă și cum consumăm gazul. În Uniunea Europeană, în general, consumul este împărțit în felul următor: o treime merge în producția industrială, o treime pentru producerea de energie electrică și o treime pentru încălzirea locuințelor. Până la urmă trebuie să vorbim pentru fiecare dintre aceste opțiuni despre soluții diferite, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Ștefana Todică: Și dacă vorbim de consumatori?

Mihnea Cătuți: Aici este problema cea mai dificilă și până la urmă cea care ne doare pe toți cel mai tare. Vorbim de un consum sezonier. Iarna consumăm mai mult gaz decât consumăm în restul anului.

Pe termen scurt, singurele intervenții pot să fie pentru reduceri de consum foarte mici. (...) Până și să dăm cu un grad Celsius mai puțin termostatul în apartament, în loc de 24 de grade să punem la 23, poate duce la niște reduceri foarte mari. Am văzut calcule care arată că 1-2% din consumul întregii Uniuni Europene se poate reduce dacă facem cu toții asta.

Pe termen lung, vorbim despre renovarea clădirilor. (...) la care se adaugă și schimbarea modului în care ne încălzim. Pe de-o parte, Europa se uită din ce în ce mai mult către încălzire centralizată, la noi sunt probleme istorice de zeci de ani de zile cu repararea rețelei de termoficare, dar nu rețele uriașe care se întind pe mii de kilometri, ci pe centrale de cvartal, care servesc câteva blocuri și care produce energie în acest mod.

Pentru cei care avem centrale de apartament în casă, aici vorbim în principal despre pompe de căldură, deci tot de o electrificare, de la a arde gazul natural pentru a încălzi locuințele, la electrificare, care se face prin pompe de căldură. Nu caloriferele acelea cu siguranță, care consumă extrem de mult, ci pompe de căldură.

Cum ar putea evolua prețurile în viitor
 

Ștefana Todică: Cum credeți că vor evolua prețurile de acum încolo?

Mihnea Cătuți: Din păcate, o să rămânem blocați în aceste prețuri ridicate și vedem semnale că ne așteptăm undeva la doi ani, cel puțin, de prețuri ridicate. Nu ar trebui să fie mai sus de atât. Bineînțeles că va exista volatilitate în continuare, nu știm ce o să se întâmple în timpul războiului, nu știm ce alte măsuri și sancțiuni se vor lua în viitor. Partea proasta este că perspective de reducere a prețului nu prea există în momentul de față.