Cum procedezi dacă vrei să nu îți scadă veniturile la pensie. Sfaturi pentru a economisi inteligent

Dată publicare: 18-05-2021 20:20
Dată actualizare: 19-05-2021 14:29


Răzvan Szilagyi, CFA, CEO Raiffeisen Asset Management a fost invitatul Ștefanei Todică la emisiunea iBani și a vorbit despre cum putem economisi inteligent în funcție de obiectivele pe care le avem și ce investiții ni se potrivesc în funcție de acestea.

Studiile arată că la vârsta pensionarii veniturile pot să scadă și la jumătate. În lipsa oricărei acțiuni, șansele ca pensia de stat (Pilonul I) și cea privată (Pilonul II) să asigure același nivel de trai ca cel din timpul vieții active sunt foarte mici.

Răzvan Szilagyi, CFA: Avem tendința de a subestima destul de mult nevoile viitoare.

Potrivit unui calcul al Asociației Administratorilor de Fonduri, putem să ne gândim la o bătrânețe liniștită dacă investim în fonduri aproximativ 10% din venitul nostru, începând de la o vârstă cuprinsă între 30 de 40 de ani.

Ștefana Todică: Cât de important este planificarea atunci când începem să economisim inteligent?

Răzvan Szilagyi: Eu aș face o comparație între sănătatea financiară și cea fizică. Așa cum atunci când vorbim de sănătatea fizică nu avem o soluție care să se potrivească pentru toată lumea, încercăm să venim cu o soluție personalizată sau cel puțin cu niște linii directoare care să ne călăuzească în a ne face o planificare financiară sănătoasă. Eu spun că sunt patru criterii mari de care trebuie să ținem cont atunci când facem planificarea financiară. Le enumăr și apoi le explic pe fiecare un pic. Vorbim de obiective, profilul de risc al investitorului, orizontul de timp și vorbim de nevoia de lichiditate.

- Cel mai important lucru e să știm unde vrem să ajungem
.

- Unde vrem să ajungem este cel mai important lucru și aici să știți că este un pic mai dificil decât pare. Am întâlnit investitori care spuneau "vreau să obțin un randament de..." Nu, trebuie să ne gândim unde vrem să ajungem, care este obiectivul în viață.

Obiectivele le grupez în două categorii. (...) Obiectivele pe termen scurt și zona asta o numesc salteaua de siguranță. Nevoia de bani în caz de pierderea locului de muncă, este recomandat să pun între trei și șase salarii, probleme de sănătate sau reparații urgente. Nu întotdeauna este o problemă mică dacă ni se strică frigiderul și trebuie să îl înlocuim.

Pe termen lung, obiective în care se regăsesc cei mai mulți dintre oameni: nivelul de trai după pensionare sau retragerea din viața activă, că nu e musai să ne pensionăm, poate fi o alegere, vorbim de educația copiilor, de a lăsa o moștenire copiilor, într-un termen general de independența financiară, vreau să pot să aleg dacă să muncesc, să nu muncesc, dar să știu că am veniturile necesare pentru a avea un nivel de trai pe care mi-l doresc.

Care e ordinea corectă?

Aș începe cu fondul de urgență. În momentul în care borcănelul nostru de urgență, cu banii pentru situații de urgență este plin, trec la obiectivele pe termen lung.

Aș face o mică precizare legat de ce înseamnă să economisesc și ce înseamnă să investesc, pentru că eu folosesc cei doi termeni destul de legați. În general, când vorbim de a economisi ne gândim la procesul de a nu cheltui, faptul că o parte din bani nu sunt cheltuiți, a investi înseamnă să le dau o destinație, să îi asociez cu unul din acele obiective și să îi pun la treabă.

Care sunt riscurile dacă nu respectăm pașii aceștia?

Aș începe cu un exemplu. Văd două categorii de riscuri. Un risc care este subiectiv și care ține de consistența noastră, de când de perseverenți suntem și cât de bine realizăm ce avem de făcut și a doua categorie sunt riscurile financiare pe care le putem discuta și care sunt aferente instrumentelor pe care le folosim.

Obiectivul mai puțin important pe termen scurt este perceput în mintea noastră ca fiind mai important decât cel îndepărtat pe termen lung.

Cu alte cuvinte, dacă vreau să plec într-o vacanță acum s-ar putea să mi se pară mai important decât să pun bani deoparte pentru pensie?

Da, sau aș reformula puțin. Poate pot să mă duc într-o vacanță care poate să fie un pic mai ieftină și să pot să pun niște bani deoparte pentru obiectvul pe termen lung. Nu suntem defecți, ca să zic așa, este modul în care oamenii au funcționat de mii de ani, pentru că întotdeauna preocuparea a fost să trecem de ziua de mâine și mai vedem după aia ce se întâmplă peste o săptămână sau peste o lună. Acum suntem în altă situație, avem asigurate nevoile de supraviețuire și de confort, este nevoie să ne gândim puțin altfel, ca să ne planificăm pe termen lung.

După ce ne-am stabilit obiectivele, în ce instrumente pot să investesc?

Am spus că sunt patru elemente la care ne uităm atunci când ne facem planurile. Unul este orizontul de timp, înseamnă cât timp am la dispoziție ca să pot să lucrez la obiectivul respectiv.

Eu am 41 de ani, până la 65, adică până la pensie, am aproximativ 25 de ani. Acesta este orizontul de timp în care eu pot să lucrez la pensie, la ce înseamnă veniturile în momentul în care mă voi retrage. Este important pentru că atunci când drumul este lung, când timpul pe care îl am la dispoziție este mai lung, pot să ocolesc mai ușor anumite obstacole care pot să apară. Cu alte cuvinte, orizontul de timp îmi modifică semnificativ posibilitatea mea de a-mi asuma anumite riscuri și automat de a genera un randament mai bun.

Haideți să vorbim puțin acum de instrumentele pe care putem să le folosim. Aleg două: unul care este simplu și la îndemâna tuturor: depozitele bancare, și știm cu toții că o parte mare din averea românilor este în momentul acesta în depozite bancare.

Analizăm orice instrument prin prisma a două componente: care este randamentul pe care îl așteptăm și care este riscul pe care ni-l asumăm. Cont curent și depozite, risc foarte mic. Cu alte cuvinte, probabilitatea să scot mai puțini bani decât am pus în contul curent sau în depozit este mică, pe de altă parte nici randamentul nu este foarte grozav. Istoric vorbind acoperă inflația, dar nu face neapărat mai mult de atât.

E posibil să avem nevoie să accesăm banii respectivi oricând. Știți cum e, ne pregătim pentru ce e mai rău, sperăm la ce e mai bine. Avem nevoie de instrumente care să fie lichide și accesibile imediat. Am enumerat aici trei exemple: fonduri de obligațiuni, care sunt cu risc scăzut și cu randament scăzut, titluri de stat, depozite.

Dacă trecem la fondurile de investiții și folosesc exemplul ăsta, pentru că cu asta mă ocup. Fondurile de investiții sunt din punctul meu de vedere cele mai versatile instrumente pe care le avem la dispoziție.

Cum funcționează?

Investitorii se grupează, formează un fel de firmă, banii respectivi sunt puși deoparte și sunt administrați de o companie precum cea pe care o reprezint eu. Vor fi întotdeauna banii investitorilor, întotdeauna vor exista niște reguli foarte clare și există o bancă care verifică să respectăm mandatul respectiv. Riscul ca eu să fac cu banii altceva decât am promis nu există.

Mai departe depinde în ce investesc. Pot să investesc în titluri de stat și sunt fonduri care investesc preponderent în titluri de stat și atunci voi avea risc scăzut și potențial de randament și la cealaltă extremă, acțiuni. În acțiuni voi avea potențial de randament ridicat, dar și risc mai mare sau poate să fie un fond care să fie oriunde între o combinație de titluri de stat și acțiuni și atunci profilul de risc va varia în funcție de această pondere.

Cum funcționează? Exista comisioane? Pot să îmi văd banii online?

În primul rând, administrarea este una profesionistă. Dacă mergem pe această soluție, delegăm decizia de învestire unui profesionist. Există niște fee-uri pe care administratorul le ia din fond. Acum depinde de fiecare bancă sau de fiecare companie de asset management. Nu este deloc greu să le accesăm, Putem să mergem la o agenție, acolo există o documentație care poate fi semnată. Pe de altă parte, este clar drumul spre digitalizare și din ce în ce mai multe companii oferă aceste instrumente în aplicațiile de smart mobile sau internet banking. Noi, la Raiffeisen, de exemplu, oferim în momentul ăsta posiblitatea să vedem soldul și să urmărim cum a evoluat valoarea portofoliului sau valoarea investiției și posibilitatea de a subscrie prin aceste aplicații digitale.

Dacă revenim la obiective aș menționa că e importantă răbdarea. De ce?

Știți cum e, muntele poate fi mutat piatră cu piatră. Ne folosim de orizontul de timp de care vorbeam mai devreme și important e să facem pași. Nu vrem să sacrificăm nivelul de trai curent. Nu vreau să folosesc toți banii ca să mă bucur de ei la pensie, vreau să am un trai de care să mă bucur, dar o parte din venituri să le pun deoparte pentru viitor. Asta înseamnă că pot să îmi permit un pas mic. În momentul în care am un pas mic și drumul este lung, trebuie să am constanță.
.
Poate nu pot în fiecare lună la fel de mare, e ok, fac cât pot, dar în 30 de ani voi ajunge cu pași mici să îndeplinesc obiectivul. Este mult mai accesibil decât am putea să ne imaginăm.

Dacă ne gândim la un obiectiv pe termen lung, ce trebuie să fac să păstrez același venit după pensie?

Sunt multe studii care spun că ni se micșorează venitul după ce ieșim la pensie cu 40%, chiar jumătate. Ce pot face să nu fiu afectat? Avem aici un caz, un bărbat de 35 de ani, care se pensionează la 65 de ani, adică are o perioadă de acumulare de 30 de ani. Cât trebuie să pună deoparte acest bărbat ca să aibă același tip de viață după ce se pensionează?

Eu aici aș începe cu o mică povestioară. Sunt studii care sunt făcute și care arată că fiecare dintre noi are tendința de a subestima destul de mult nevoile viitoare. Avem 20 de ani și o să zicem că nu o să mai am nevoie la 40 de atât. Acum e viața frumoasă, mai departe o să văd. La fel spunem la 40 despre 60. Nevoile sunt relativ constante și este important să știm că vom avea nevoi. Am luat acest studiu de caz pentru că între 30 și 40 de ani începem să fim preocupați de ce înseamnă economisire.

Haideți să ne gândim așa: de unde vom avea venituri la pensie. Va fi pensia de stat, Pilonul I, pensia de Pilon II, automat ni se rețin bani și am zis această categorie de economii și investiții.

Calculele spun așa: dacă vrem să ne menținem același nivel de salariu, ca putere de cumpărare, trebuie să economisim în jur de 8%, doar ca să avem același venit, fără eventuale alte obiective. Ăsta e un reper pe care eu îl consider sănătos. În jur de 10% din veniturile curente le punem deoparte, ca să putem să ne menținem nivelul de trai după retragerea din viața activă.

Deci, personajul nostru dacă are un salariu de 3.360 de lei, trebuie să pună deoparte pentru pensie, în fiecare lună, 257 de lei, să îi învestească în fonduri.

Corect. Celelalte sume sunt reținute din brut, nu îi vede în cont, deci practic efortul pe care îl simte omul este acesta.

Se întâmplă un fenomen, în tot acest timp, este vorba de dobânda compusă. Cum funcționează?

Vedem un munte, care e compus din două straturi. Acei 100 de lei pe care i-am pus în prima lună deoparte vor genera un randament, randamentul respectiv va genera la rândul lui randament, deci există un efect de compunere, dobândă care generează dobândă. Aș menționa două repere: un reper, după 30 de ani când m-am oprit din economisire, partea de dobândă este relativ egală cu partea de contribuție personală. Și dacă ne gândim la perioada ulterioară, 15 ani, vedem că jumătate din interval îi suport din dobândă, nu din banii mei. Abia apoi încep să consum din banii pe care i-am pus eu, leu pe leu.

Este foarte important să fim conștienți că avem acel orizont de timp lung. Sunt mulți care spun că nu vreau să pun bani deoparte timp de un an, doi ani, trei ani. Da, dar noi avem un orizont de timp de 30 de ani și acești 30 de ani fac ca acest munte să fie atât de înalt.

Care este diferența între investițiile acestea în fonduri și pensia privată?

Nu cred că trebuie să facem o alegere, le putem avea pe amândouă. Pe fondul de pensii, așa spune legea, nu pot să scot bani mai devreme de 65 de ani. Pot să păstrez orizontul de timp pe fondul de investiții? Cu siguranță da, doar că aici legea ne protejează puțin și ne obligă pe noi să fim constanți, pentru că nu putem avea acces la bani. Pe fond s-ar putea să călcăm strâmb și să scoatem banii respectivi.

Dar dacă ni se întâmplă ceva și chiar avem nevoie să scoatem banii?

Ăla este exemplul în care, să zicem, este mai bun fondul de investiții decât fondul de pensii, pentru că s-ar putea să am o nevoie și pot avea acces la banii din fondul de investiții, dar sunt niște cazuri extreme, să spunem. Planul ar trebui să fie plan și să ne ținem de el și sunt puține lucruri care ar trebui să ne abată de la planul acesta. Lichiditatea, care era ultimul pe lista noastră de criterii. Nu pot avea acces la bani pe fondul de pensii, pot avea acces la bani pe fondul de investiții. Iată că putem să găsim o soluție cu fonduri de investiții. Aici intervine un element foarte important: beneficiul fiscal pe care îl avem pe fondul de pensii, faptul că putem să avem o reducere fiscală pentru contribuțiile către Pilonul III.

Cei mai mulți dintre noi câștigă salariul în lei? În ce valută ar trebui să economisim?

Noi am încercat să găsim niște repere concrete. Răspundem la întrebare gândindu-ne: vreau ca banii pe care eu îi economisesc să fie protejați de eventualele modificări de curs de schimb. Nu vreau nici să câștig, dar nu vreau nici să pierd. Atunci am luat coșul de consum, cel care stă la baza indicatorului de inflație și am încercat să vedem fiecare componentă din coșul respectiv de ce valută depinde.


Aproximările noastre arată așa: în jur de 60% din cheltuielile pe coșul de consum sunt legate de leu, 35%, de euro și în jur de 5% sunt legate de dolari.