„Nu merit nimic”, „Sunt un prost!” Cum se construiește încredere în sine? Sfaturi de la psihologul clinician Alina Uricec

Andreea Groza: Cum să fac să îmi construiesc încrederea în propria persoană, dacă sunt deja adult?

Alina Uricec: Prima întrebare este - ”cum s-ar manifesta mai multă încredere în propria persoană”. Și a doua - ” ce mi-ar aduce această încredere în plus?”. Așa începe ședința de psihoterapie.

Andreea Groza: Ne întoarcem la primii ani de viață, când se construiește încrederea în propria persoană. Ce ar trebui să știe cei care sunt, în prezent, părinți?

Alina Uricec: Copiii se nasc cu încredere. Când un copil începe să meargă, nu își pune problema dacă are sau nu încredere în el. Merge pur și simplu. Părinții doar trebuie să sprijine acest proces.

Citește și

Tehnologia care digitalizează mișcarea maxilarului și permite lucrări dentare precise. „Nu vor exista tensiuni la implanturi”

Andreea Groza: Cum?

Alina Uricec: Când plânge, mă cheamă, vin pentru el, sunt prezent. ”Mama, ai văzut ce am făcut!. Da, te-am văzut!”.
1. Trebuie să știe că e văzut! Și e validat de părinți. Părinții îi văd progresul, drumul și exprimă asta clar.
2. Nu rezultatele sunt importante, ci progresul de zi cu zi. Nu îl lauzi doar când a luat o notă mare, îi vezi progresul și faptul că se străduiește, că perseverează.
3. Și nu îl compari cu alții, ci doar cu el și cu drumul lui. ”De exemplu, față de acum 2 ani, ai desenat muuuult mai bine!”.
Noi învățăm despre noi din cum ne oglindesc ceilalți. Părinții mei mă văd, văd că am valoare, că progresez, în mintea mea am valoare și încredere pur și simplu.

Andreea Groza: Facem diferența între încrederea în propria persoană și stima de sine.

Alina Uricec: Stima de sine înseamnă să mă accept. Sunt o persoană valoroasă. Punct. Încrederea în sine ține de capacitatea de a ști că am resurse să fac față situațiilor din viața mea. Stima de sine scăzută - naște sentimente de rușine. Lipsa încrederii în propria persoană - apare ideea de incompetență, de incapacitate în propria viață și, în cazuri grave, sentimentul de neputință.

Andreea Groza: Sunt adult, ce pot să (mai) fac, dacă în copilărie cărămizile încrederii nu au fost puse corect sau nu au fost puse deloc?

Alina Uricec: Psihologul te ajută să conștientizezi că ”nu am încredere în mine” nu sunt gândurile tale, ci gândurile adulților, care erau în jurul tău, când erai copil. Nu ai ales tu să primești aceste mesaje, nu ai ales tu mediul în care te-ai născut, nu ți-ai ales familia. La psiholog, îți vezi vulnerabilitățile. Și îți oferi ceea ce nu ți-ai fost oferit când erai copil - acceptare.

Andreea Groza: Ce rezolv astfel?

Alina Uricec: Spre exemplu, ”nu am încredere în mine la serviciu” se poate transforma în ”eu nu pot și colegii mei pot”, ”sunt un prost”, ”nu sunt în stare să-mi exprim părerea”. Dacă poți să conștientizezi asta prin prisma construcției tale timpurii, o să vezi că poți să devii mai blând cu tine. Și un exercițiu bun este ca, atunci când îți trec prin minte - ”ceilalți pot, eu nu”, ”sunt un prost” , este să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu tine în perioada copilăriei. Te uiți la tine ca la un copil și vei vedea că mesajele devin blânde. Vei vorbi cu un copil căruia nu poți să-i spui ”ești un prost”. Și dacă ai vorbi, de asemenea, cu prietenul tău, nu i-ai spune ”nu meriți nimic, ești un prost”, ci mesajele ar fi blânde. Cu aceeași blândețe, înveți să-ți vorbești și ție. Și începi să construiești încrederea în tine la vârstă adultă!

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO A spus „DA”! Fostul fotbalist de la FCSB și-a cerut iubita în căsătorie în Las Vegas