Un combinat de vârf al României, distrus de "investitorii" străini. "Până acum 2 zile era rentabil și acum nu mai e?"

Nu suntem in Siria sau Afganistan si nici dupa un razboi apocaliptic, desi imaginile asta par sa infatiseze. Una dintre cele mai mari zone industriale din Romania trage sa moara. Intinsa pe mai bine de 600 de hectare, in apropierea municipiului Piatra-Neamt, platforma chimica Savinesti cu o istorie de peste 75 de ani este doar umbra a ceea ce reprezenta odata pentru economia romaneasca.

Aici fiinta cel mai mare concern chimic in domeniul firelor si fibrelor chimice din Estul Europei - de la lana sintetica la fire de nylon, de la intermediar de pilele sintetica la fire cord pentru parasute sau anvelope - materiile prime pentru industria textile erau produse de ale caror calitate nu se indoia nimeni in lume. Centrala de fire si fibre chimice Savinesti era un competitor de temut, al treilea exportator din Europa, un colos industrial unde mii de romani au lucrat si au fost partea unui succes transformat in ultimii ani intr-un dezastru, o generatie pierduta si amagita in tranzitie.

Cea mai buna biblioteca tehnica din Romania si un centru de cercetari pentru fire si fibre erau locul de unde ideile erau transformate in produse viabile. Alaturi, unul dintre cele mai mari Combinate de ingrasaminte chimice din Romania - Azochim, completau imaginea pricipalului motor economic din judetul Neamt. Lipsa unei strategii nationale, amestecata cu interese obscure, privatizari nefericite si personaje dubioase au dus la disparitia unor capacitati industriale viabile. Miliarde de dolari si ani de munca s-au transformat intr-un peisaj dezolant: platforma industriala Savinesti.

Citește și

România, te iubesc! Emisiunea integrală din 22 decembrie 2024

Povestea inceputurilor Combinatului de fire si fibre Savinesti se leaga de ambitia liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej de a face produse finite si a se desprinde de influenta sovietica. A existat chiar o gluma - acesta voia sa se faca in Romania ciorapi de dama ca al Paris. Tehnologia a fost adusa din Vest, din Republica Federala Germania.

La inceput de primavara il gasim pe Vasile Gherasim in gradina. Batranelul din fata noastra s-a ocupat ani de zile de vanzarea produselor facute de Combinatul de fire si fibre sintetice si spune ca fabrica era “unica in Europa. Nicaieri in Europa nu gasesti o fabrica care sa produca produse chimice la nivel de caprolactama…intermediar pentru piele sintetice, polietilena…Multe produse. Si toata gama de fire si fibere nylon, de la cele mai fine pentru ciorapi de dama, pana la cele pentru anvelope. Nu prea se producea in lume asa ceva. In lume.

La Savinesti a fost stabilita in 1978 Centrala de fire si fibre chimice, un fel de concer. 40.000 de oameni din toata tara munceau intr-o industrie cu mare cautare: la Iasi, Roman, Campulung Muscel, Corabia, Vaslui, Braila, Suceava, Dej, Viscofil Bucuresti, Lupeni erau fabrici de fire si fibre chimice si artificiale. In ultimii ani toate aceste fabrici au fost inchise sau au disparut. Singurul loc unde se mai produce acum ceva este la Savinesti.

Momentul de cotitura a venit imediat dupa 1990 in momentul in care printr-o hotarare a guvernului Roman centralele industriale au fost desfiintate si fabricile au devenit autonome. Pe platforma Savinesti au aparut mai multe entitati economice- Melana - care se ocupa de lana sintetica, Comes - o intreprindere de reparatii pentru utilaje si Fibrexul care mostenea cea mai mare parte din structura vechiului combinat de fire si fibre. Combinatul de ingrasaminte isi avea propriul drum.

Ioan Bivolaru a lucrat si el pe platforma . Dupa 90 a fost deputat in 3 mandate si acum il gasim ca expert la Comisia pentru Industrii din Parlament. “Daca aceste combinate au fost gandite ca integrate, spargerea este o prostie colosala, este total antiinginereasca, antieconomica. S-au creat costuri interne, suplimentare, care pe undeva n-au facut decat sa grabeasca falimentul.”, spune Bivolaru.

Vasile Gherasim anticipa presiunea marilor jucatori de pe piata in 1992, cand spera ca Fibrex va deveni rapid o companie recunoscuta pe plan mondial. Dar industria textila din Romania, principala piata de desfacere a inceput sa scartaie, si Fibrex Savinesti s-a orientat pe pietele externe.

In anii 90 s-a format o uniune a producatorilor de fire si fibre numita Polifil, al carei presedinte, Dan Ioan Popescu a jucat un rol important in evolutia industriei post-decembriste. Fost consilier la cabinetul prim vice –prim-ministrului comunist Gheorghe Oprea acesta a devenit directorul general al Institutului de Cercetari Textile, pentru ca ulterior sa devina ministru al Comertului, presedintele Comisiei de Industrii din Parlament, dar si ministru al Industriilor.

Societatea a intrat intr-un proces de privatizare. S-au purtat negocieri cu mai multe firme si balanta a inclinat spre grupul Radici din Italia, acolo unde lucra si actuala sotie a lui Dan Ioan Popescu. Radici era distribuitor de fire in zona Bergamo din Italia. La Savinesti s-au facut mai multe proiecte prin care sa nu se cedeze pachetele de actiuni majoritare, dar deciziile s-au luat la Bucuresti.

In noiembrie 1999, printr-un proiect controversat, Fibrex trece de la FPS la Ministerul de Finante. Initiatorul demersului a fost ministru de finante de atunci, Decebal Traian Remes care a scos pe bursa actiunile combinatului. Vanzarea s-a facut prin metoda olandeza, o metoda controversata ce presupunea stabilirea unui pret initial mare si coborarea treptata pana cand se obtinea o oferta de cumparare. Realitatile economice au demonstrat ca aceasta metoda are de cele mai multe ori un rezultat mediocru pentru vanzator. Radici Group a dat pe 50,9 % din actiunile Fibrex, adica pachetul majoritar, 130 de miliarde de lei vechi, in conditiile in care Combinatul din Savinesti avea o cifra de afaceri de peste 1000 de miliarde, de 8 ori mai mult decat pretul de vanzare al actiunilor.

Vasile Gherasim: “Prin manevrele facute a preluat Fibrex Savinesti fara nici un fel de obligatii pe termen mediu si lung privind mentinerea in functiune a instalatiilor si pastrarea personalului. Printr-o alta tranzactie, facuta fara oferta publica, grupul italian a cumparat de la SIF Moldova inca 38% din actiuni, ajungand sa detina aproape in totalitate Fibrexul.”

Grupul italian este controlat de familia Radici. Presedintele companiei era la acea data Fausto Radici, un fost campion olimpic la ski, figura respectata si iubita in Italia. Initial acesta nu a fost foarte preocupat de soarta investitiilor de la Savinesti delegand la conducerea Fibrexului un olandez, Erick Steffans, adus de la principalul producator de fibre din Europa, DSM din Sittard, Olanda.

Vasile Gherasim a fost numit consilierul presedintelui Fausto Radici. Dar la Savinesti, imediat dupa privatizare capacitatile de productie au inceput sa fie inchise. De mentionat este ca la momentul privatizarii Fibrexul era singurul producator integrat de nylon din Romania, de la materie prima la fire si fibre sintetice si inca avea trei divizii de productie: caprolactama, relon si utilitare.

Administratorul Erick Steffans a inceput oprirea capacitatilor de productie. “In primul rand pusesera ochii pe utilajele care erau noi noute si care nu puteau sa fie decat incarcate pe vagoane si scoase afara efectiv din tara”, povesteste Ioan Bivolaru. Numai fabrica de hidrogen a costat aproape doua milioane de dolari inainte de privatizare.
“
Vasile Gherasim povesteste: “Investisem 10 miliarde de lei si dupa 2 zile a zis Steffens ca am ajuns la concluzia ca nu e rentabil. Cum dracu bai, pana acum doua zile era rentabila si acum nu mai e rentabila? Unde dracu ai bagat banii?! M-a sunat Fausto si mi-a spus "Gherasim, ma inchin in fata ta, nu ti-am dat dreptate. Dupa doua zile am aflat ca s-a sinucis in seara aia”.

Daca pana atunci mai existau sperante ca la Savinesti lucrurile or sa revina la normal, dupa sinuciderea lui Fausto Radici, Fibrexul a pornit pe un drum descendent. Cei care au lucrat cred ca a existat o intentie de a fi scosi de pe piata, pentru ca erau un concurent prea important pe piata europeana. In curand din Fibrex au ramas doar cateva sectii. Erick Steffans a fost indepartat de la conducere, dar era deja mult prea tarziu.” Maurul a venit, maurul si-a facut datoria. Au venit, au ras tot de acolo si s-a inchis tot subiectul. “, spune Bivolaru.

In 2004, Fibrexul s-a scindat in doua firme- Fibrex Nylon si Yarnea. La Yarnea, acolo unde se mai face productie mai sunt in jur de 350 de oameni. In 1990, la Fibrex erau 8000 de angajati.

Administratorii actuali nu au vrut sa comenteze activitatea pe care inca o mai desfasoara in Neamt. In acest moment se face doar partea finala, se prelucreaza materiale venite din import.

(Materialul a fost publicat prima dată în aprilie 2016)

Articol recomandat de sport.ro

Fiica lui Țiriac, scârbită de ce vede pe rețelele de socializare: postarea Ioanei, virală pe Instagram