Finlanda, model în învățământ. Metoda prin care, de 44 de ani, profesorii au devenit maeștri în educație

Prin contrast, finlandezii au hotărât ca toți profesorii să fie școliți în facultăți și niciunul să nu ajungă la catedră dacă nu are studii superioare. Reforma în educație s-a produs acum 44 de ani.

Sunt multe lucruri care stau la baza succesului spectaculos al educației din Finlanda. Însă, de departe, cel mai important factor este pregătirea profesorilor, care este continuă și mereu în pas cu vremurile. Iar asta se întâmplă de 44 de ani, de când finlandezii au decis să schimbe din rădăcini sistemul de educație.

Jouni Kangasniemi, consilier în Ministerul Educației din Finlanda: ”Una dintre decizii a fost să mutăm formarea profesorilor de la vechile seminarii de doi ani, la universități. Începând cu anii 198, toți profesorii au fost formați la universitate și au devenit maeștri în educație, astfel încât au cunoștințe foarte aprofundate despre educație, învățare și pedagogie.”

Astăzi, orice dascăl din țara nordică are studii superioare. Am mers la una dintre cele mai mari universități de formare a cadrelor didactice, aflată în Jyvaskyla – un orașel din inima Finlandei.

Citește și

Motivul pentru care sistemul educațional din Finlanda este atât de bun. Cât de în urmă este România și ce trebuie schimbat

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Marja Lerkanen ne vorbește despre concurența mare în rândul celor care vor să devină profesori: ”Avem aproximativ o mie de candidați în fiecare an și luăm aproximativ o sută la programul de profesor la clasă, de exemplu. Da, este un lucru unic la nivel mondial ca profesia de profesor este atât de populară în Finlanda. Prin educație construim viitorul.”

Așadar, sunt 10 concurenți, pe un loc!

Ari Pokka, expert în educația finlandeză: ”Învățătorii fac 5 ani de facultate și profesorii de disciplină fac un an în plus. Au parte de multă pregătire practică, dar și de o parte teoretică, astfel încât pregătirea finlandeză este o combinație de teorie și practică.”

La facultate, practica este esențială. Studenții merg în școli și învață de la un profesor experimentat. Așa că, în Finlanda, este ceva obișnuit să vezi doi dascăli într-o clasă.

Henna a învățat timp de 4 ani de la Minna, mentorul său.

Heidi Mouhu, formator de profesori: ”Purtăm discuții cu acești profesori - studenți înainte ca ei să țină o lecție, așa că ne uităm la planul pe care îl au pentru fiecare lecție și pun o mulțime de întrebări, iar ei își reflectă alegerile și își reflectă predarea și identitatea de profesor. Încerc să-i ajut să-și plănuiască lecțiile și să învețe despre cum să devii profesor.”

În România nu avem un astfel de sistem. Formarea profesorilor se rezumă, de fapt, la multă teorie și la prea puțină practică, ceea ce lasă cadrele didactice nepregătite pentru prima interacțiune cu elevii.

Încă de anul trecut, Ministrul Educației, Ligia Deca a propus o formare similară a profesorilor într-un masterat didactic care să dureze un an. Planul a rămas însă doar pe hârtie.

Lumina de la capătul tunelului nu vine de la Ministerului Educației, ci de la voluntarii unor ONG-uri precum Teach for Romania, care formează profesori pentru a preda în școli defavorizate.

Ea este Daniela, licențiată în Drept. Teach for Romania oferă cursuri de formare în pedagogie, leadership și multă practică, la fel ca-n Finlanda, sub îndrumarea mentorilor. Școlarizarea durează 2 ani. Teach for Romania a învățat-o să predea prin tehnici moderne, un alt aspect esențial care lipsește în școlile din România.

Lecția la care am participat este despre cum se face… un afiș.

După o discuție interactivă cu elevii, în care a folosit tabla inteligentă și a introdus și elemente de teorie, a format grupuri de lucru. Copiii au fost rugați să conceapă propriul afiș, ca să le stimuleze creativitatea.

Finlandezii ne amintesc că au schimbat radical paradigma în educație acum peste 40 de ani. În primul rând, au desființat inspectoratele școlare și astfel au făcut economie în sistem. Dar au dat și autonomie profesorilor, ca să-și construiască lecțiile în funcție de nevoile elevilor. Jouni Kangasniemi își amintește că schimbarea a provocat un șoc la acea vreme.

Jouni Kangasniemi, consilier în Ministerul Educației din Finlanda: ”Toată lumea a fost, desigur, speriată de ceea ce se va întâmpla, cine va controla calitatea educației, dar nu s-a întâmplat nimic. Vreau să spun că profesorii erau destul de fericiți că nu trebuiau să organizeze o zi de teatru pentru o zi în care să joace pentru un inspector școla, că totul este la locul.”

Radu Szekely, președinte Dare to Learn: ”Noi în continuare punem foarte mare presiune pe profesor, să urmeze anumite rețete de lucru, să urmeze anumite tipare și îl evaluăm după cât de bine se încadrează profesorul în aceste tipare, cât de bine urmează programa, însă nu îi dăm șansa să lucreze cu copilul. Ne uităm foarte puțin: generează învățare sau nu ceea ce face, are timp să lucreze cu copilul?”

Sistemul finlandez se angajează să nu lase în urmă niciun copil. Cei care nu reușesc să țină pasul cu colegii, beneficiază de sprijinul unui alt profesor, care îi ajută să învețe. Iar cei cu nevoie speciale au acces la școli adaptate și echipate, pentru a răspunde cerințelor lor. Înăuntru au inclusiv piscine.

În lipsa unei strategii coerente din partea statului, care să transforme de la rădăcină învățământul românesc, rămân doar ONG-uri precum Teach for Romania, care se străduiesc să umple golurile din educație. Sunt inițiative remarcabile, pe care cei care conduc destinele învățământului românesc – și, deci, ale copiilor noștri – nu reușesc însă să le urmeze și să le transforme în politici la scară națională.

Mergem acum la liceu. Nici aici, aproape nimic nu seamănă cu ceea ce vedem în România.

În Finlanda, statul a hotărât să le ofere elevilor de liceu flexibilitate, și îi lasă să-și aleagă ce să studieze, în funcție de înclinațiile și de aspirațiile academice ale fiecăruia. Rămân, bineînțeles, și unele materii obligatorii.

Studiile au demonstrat că această abordare personalizată nu doar că sporește motivația, ci și îmbunătățește performanțele elevilor.

Sofia, elevă de liceu: ”Dacă vreau să studiez mai multe limbi străine, pot să urmez mai multe cursuri de limbi străine, dacă vreau să studiez mai multă matematică sau fizică, pot să urmez mai multe cursuri de acest fel. Practic, ești propriul tău stăpân.”

La ei, liceul începe în clasa a 10-a și se termină într-a 13-a. În primul an, toți elevii au aceleași materii și cursuri obligatorii. Din clasa a 11-a, sistemul devine flexibil.

Sofia, elevă de liceu: ”Însă după primul an, elevul alege ce vrea să studieze, dar fiecare trebuie să facă cel puțin 75 de cursuri. Deci, nu poți să te oprești, pur și simplu, din cursuri!”

Este adevărat că școala finlandeză nu se axează pe rezultate excepționale sau premii și nu favorizează competiția. Îi tratează, în schimb, pe toți copiii egal și le asigură tuturor o educație de calitate.

Riikka Lahtonen, directorul adjunct al unui liceu din Jyvaskyla: ”Sistemul finlandez se bazează foarte mult pe cunoștințe generale. Așa că toată lumea studiază puțin. Trebuie să studieze puțin din toate. Un pic de fizică, un pic de filosofie, un pic mai multă matematică și așa mai departe. Dar după ce au studiat câte puțin din toate, apoi aleg ce cursuri mai avansate vor urma.”

Sofia a ales să studieze mai multe limbi străine. Asta nu înseamnă însă că a scăpat cu totul de disciplinele care îi folosesc mai puțin.

Sofia, elevă de liceu: ”Visul meu de când eram copil a fost să fiu pilot. Așa că pentru asta ai nevoie de limbi străine… De exemplu, engleza, spaniola, suedeza. Așa că mă concentrez pe acestea, iar apoi matematica, fizica, chimia…”

Lila este președinta Consiliului elevilor din școala sa. Spre deosebire de colega ei, vrea să urmeze o carieră politică. Așa că are un orar mult diferit.

Curricula la alegerea elevului de liceu există și-n legislația românească. Zace însă, din 2018, în sertarele oficialilor, pentru că nu s-au înțeles care să fie materiile obligatorii și care să rămână la alegerea elevului.

Mihai Peticilă este jurnalist specializat pe domeniul educației și ne explică substratul: ”… pentru că ar genera o discuție foarte amplă despre orele profesorilor. Automat, elevii s-ar duce după profesorii buni. Nu s-ar duce niciun elev la profesorii care sunt din altă lume și care nu-i fascinează. Profesorii aceștia n-ar mai avea ore și nu s-ar mai completa categoria aceasta. Țin foarte mult cu dinții de latura asta, să nu se întâmple o schimbare.”

Ligia Deca, ministrul Educației: ”În școli, aplicarea presupune schimbarea planurilor-cadru, schimbarea programelor, formarea cadrelor didactice, pe care o avem prevăzută în fonduri europene, inclusiv realizarea manualelor. Și acest proces este unul de durată.”

Mihai Peticilă, jurnalist la Edupedu: ”Liceul ar trebui să fie mult mai personalizat, mult mai adaptat copiilor, pentru că altfel, pur și simplu, îi pierdem. Este un abandon școlar uriaș în zona de liceu, tocmai pentru că acești copii nu se regăsesc în ceea ce se face într-un liceu, încremenit în urmă cu 20, 30 de ani, poate 40 de ani.”

Conform ONG-ului Teach for Romania, în țara noastră unul din 5 copii lipsește frecvent sau nu merge deloc la ore. Patru din 10 copii învață într-o unitate fără bibliotecă. Cât privește abandonul școlar, acesta e uriaș: cu 50% mai mare față de media europeană. Pare că suntem departe de un învățământ modern.

În Finlanda, adolescenții își pot alege în liceu inclusiv durata studiilor.

Lila Heinonen, elevă de liceu: ”În Finlanda, liceul durează în principiu trei ani, dar îl poți face și în trei ani și jumătate sau în patru ani. Eu îl fac în patru ani pentru că, pe lângă școală, mai lucrez și la alte activități, așa că poți alege, în principiu.”

Ne-am întrebat de unde știu adolescenții finlandezi cum să aleagă. Și ce este mai bine pentru ei.

Riikka Lahtonen, directorul adjunct al unui liceu din Jyvaskyla: ”Consilierea orientativă este o parte obligatorie în sistemul finlandez. Noi avem o școală mare cu 6 consilieri...”

Finlanda este recunoscută pentru rețeaua impresionantă de consilieri de studiu, prezenți încă din gimnaziu. Sunt profesioniștii care stau de vorbă cu elevii și îi ajută să aleagă calea cea mai potrivită pentru viitorul lor.

Ari Pokka, expert în educația finlandeză: ”Sunt ca un fel de radar popular al școlii, care observă tot timpul ceea ce se întâmplă în jur și apoi oferă idei elevilor, dar și profesorilor și directorilor.”

Discuțiile sunt întotdeauna confidențiale și de multe ori consilierii descoperă și situații delicate. Tot ei pot lua legătura cu părinții copiilor sau cu psihologi, garantând astfel elevilor sprijinul necesar pentru a face față provocărilor.

Iyri Ilomaki, consilier școlar: ”O fată de clasa a șaptea mi-a spus că părinții ei s-au despărțit și era foarte tristă că tatăl ei, care plecase, o ignora. Eu nu pot fi un tată pentru ea, dar pot să o ascult, să fiu lângă ea.”

Tot consilierii sunt cei care observă dacă vreun elev are rezultate slabe la învățătură și îl trimit la ore suplimentare. Acestea se țin gratuit în școală. Iată reacția unor părinți români, mutați în Finlanda, când îi întrebăm despre meditații.

Alina, părinte: ”Nu există meditații.”

Eva, elevă: ”Dacă rămâi foarte mult în urmă, profesorul poate să te trimită acolo, să faci acea oră extra, toate temele și toate exercițiile pe care nu le-ai făcut sau care ți se par un pic grele.”

Alina, părinte: ”Sunt profesori, un fel de profesori speciali, care pot sta cu copiii. Sunt anumite ore în săptămână când pot merge la clasă, unde se face un cerc de teme, de exemplu.”

Ari Pokka, expert în educația finlandeză: ”Ar fi o problemă destul de mare dacă am auzi, de exemplu, că un profesor care îi învață pe copii în școală le dă acelorași copii lecții suplimentare și câștigă bani în plus pentru asta. Nu este codul nostru moral sau etic!”

La noi, meditațiile reprezintă o adevărată afacere, la nivel național. Copiii nu înțeleg ce li se predă la școală, așa că orele suplimentare, pe bani mulți, compensează lipsurile din educație, pentru cine își permite să le plătească…

Mihai Peticilă: ”În fiecare an, copiii de clasa a 7-a și clasa a 8-a participă la cel mai mare dopaj de matematică și română din viața oricărui elev. Atunci au loc meditațiile! Și acestea continuă, 4 ani mai târziu, la Bacalaureat. Cătălin Nan este președintele Federației Părinților. Recunoaște că inclusiv el plătește meditații pentru cei 3 copii ai săi.”

Cătălin Nan, Federația Părinților: ”Ar trebui o discuție în Parlament cu toate entitățile capabile să găsească răspunsul corect. Din punctul nostru de vedere, ar trebui ca responsabilizarea profesorilor să fie mai corectă și mai bună, inclusiv cu recompensare a profesorilor care fac performanță. Ar trebui văzut în progresul copilului, nu în progresul profesorului…”

România are nevoie urgent de o reformă în învățământ. Analfabetismul funcțional nu ne face cinste. Avem profesori dedicați, dar care nu beneficiază de resurse.

Sunt mult prea încărcați, iar elevii nu-și ating potențialul. Așa cum Finlanda promovează un mediu de învățare centrat pe copii, care le oferă libertatea de alegere și suport personalizat, este esențial ca și noi să adoptăm un model educațional modern și eficient, pentru a asigura un viitor de calitate tuturor tinerilor.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"