Sistemul energetic, jefuit cu complicitatea politicienilor. Dezastrul de la Vidraru

De ce?! Pentru că cei puşi acolo să administreze şi-au bătut joc de muncă părinţilor şi bunicilor noştri. Şi asta se întâmplă şi acum. Iar în vremurile complicate pe care le trăim, consecinţele ajung la fiecare dintre noi. Într-un fel sau altul.

Cei 3 ani de insolvenţă au însemnat pentru Hidroelectrica o etapă extrem de grea. Pe lângă necesarele rezilieri de contracte cu "băieţii deştepţi" şi denunţarea unor investiţii prost făcute, societatea a fost zdruncinată din temelii de restructurările de personal- peste 2000 de oameni au fost daţi afară, dar s-au blocat şi multe investiţii, iar cheltuielile de mentenanţă au fost reduse la limita funcţionarii în siguranţă. În 2002, tot printr-o strategie impusă de Dan Ioan Popescu, serviciile de mentenanţă din Hidroelectrica au fost externalizate în 8 societăţi- Hidroservuri zonale, furnizori vitali de servicii.

Cele 8 societăţi au fost reunite în perioada insolvenţei într-o singură companie de mentenanţă, Hidroserv la care Hidroelectrica este unic acţionar. Acelaşi management defectuos că şi la Hidroelectrica a condus firma de mentenanţă într-o situaţie delicată. Din 2016 a intrat în insolvenţă.

Adrian Lotrean de la Casă de Insolvenţă Transilvania este administratorul judiciar de la Hidroserv şi a încercat să identifice cauzele minusurilor de la această societate. “Compania această s-a născut de la momentul înfiinţării cu un bagaj foarte mare de datorii, faptul că ea de la momentul înfiinţării avea 8 contracte colective de muncă”, spune el.

Şi tot pe atâtea organigrame: 8 manageri de secţie şi 8 birouri de achiziţie, personal, economice, o structura care clar aduce pierderi însemnate. Toată mentenanţă se face prin Hidroserv, iar măsurile impuse de Borza au dus la o situaţie de avarie în Hidroelectrica. Sunt peste 20 de mii de lucrări de intervenţie într-un an, deşi durata şi costurile acestora au fost tăiate.

Cristi Popescu: “Această prostie de a nu mai face mentenanţă şi că grupurile or să pice unul după altul”.

Deşi multe dintre echipamente depăşesc 30 de ani, conducerea Hidroelectrica a preferat să înjumătăţească timpii de intervenţie. Situaţia la Hidroserv este ciudată - Hidroelectrica este unic acţionar, unic client şi administrator executiv al acestei companii şi tot mai multe voci sugerează o desfiinţare a firmei de mentenanţă.

“Cineva doreşte că mentenanţă să dispară din Hidroelectrica, cineva doreşte să fie înstrăinată”, spune un angajat în sistemul hidroenergetic.

“Nu-mi doresc în acest moment să desfiinţez Hidroservul, aştept un plan”, afirmă ministrul Toma Petcu.

Lucrările din Hidroelectrica, atât de mentenanţă, cât şi de modernizare au fost încetinite pe perioada insolvenţei. Pe lângă retehnologizarile prost făcute de la Porţile de Fier şi Oltul Inferior, există cazuri de lucrări reuşite.

Lacul Vidra reprezintă cea mai importantă amenajare hidroenergetica de pe răul Lotru. Este barajul construit la cea mai înalta altitudine din România.Închipuiţi-va că nucleul este din argilă şi filtre de nisip. Este o constructive complexă, de aici pornesc apele spre Uzina de la Lotru Ciunget.

Uzina Lotru Ciunget este un nod important în Hidroelectrica- o centrală cu o capacitate mare, dar care asigura şi servicii de echilibrare în sistemul energetic naţional. Uzina de aici s-a pus în funcţiune în 1972, după 8 ani de eforturi materiale şi umane greu de imaginat astăzi- 150 de km de km de aducţiuni subterane, captarea a 82 de cursuri de apă, trei hidrocentrale Ciunget, Mălâia şi Brădişor au făcut din acest proiect o bijuterie inginerească, una dintre cele mai complexe lucrări hidrotehnice din Europa.

După discuţii interminabile şi decizii contradictorii ale celor de la Bucureşti suntem primiţi în sala maşinilor din uzina de la Lotru-Ciunget. După aproape 40 de ani de funcţionare şi aici s-a făcut o retehnologizare. Întâmplător sau nu, aceiaşi antreprenori că şi la lucrările discutabile din sud.

Remus Borza: “Doar că de dată asta au făcut-o şi bine şi la banul corect. De ce? Minune Mare- Banca Mondială- aici e secretul, finanţarea a fost făcută de Banca Mondială şi contractul nu s-a dat cu încredinţare directă că la Olt, că la Porţile de Fier 1 sau la Porţile de Fier2. S-a atribuit în baza unei licitaţii internaţionale, cu finanţare de la BM şi cu toate condiţionalităţile din caietul de sarcini impuse. Concluzie: PF1 şi PF2 ne-au costat 1,3 milioane de euro MW retehnologizat, şi la Lotru Ciunget 147 de mii de euro MW retehnologizat, de la simplu la 9 ori, 10 ori.”

Înainte de 1989 au mai fost proietate încă aproape 100 de hidrocentrale în România, fapt ce ne-ar fi asigurat totală independenţa energetică, dar ne-ar fi pus şi în situaţia unui surplus considerabil. Şi asta în condiţiile în care industria comunistă era extrem de energofagă.

Pe Oltul Mijlociu, Nicolae Ceauşescu visa o megahidrocentrala care să dea energie unei părţi inseminate a populaţiei. Criză economică din anii 80 a influenţat însă planurile de atunci- datele includeau miliarde de dolari, dar şi o zona extrem de mare şi multe localităţi strămutate şi inundate. Aşa că s-a preferat să se facă 5 hidrocentrale mai mici, dar eficiente.

În paralel cu şoseaua europeană ce leagă Vâlcea de Sibiu, pe Valea Oltului se află Câineniul. Aici a început o hidrocentrala în 1989. Această lucrare stă de aproape 28 de ani nefinalizată. Tot timpul la Hidroelectrica au existat alte priorităţi. Deşi s-au cheltuit mult în proiectul de la Câineni, strategiile decidentiilor de la Bucureşti au dus la o situaţie imposibilă.

Hidrocentrala de la Câineni face parte dintr-un complex, dintr-o amenajare de 5 hidrocentrale pe Oltul Mijlociu. Din această amenajare s-au realizat doar 3. Două care sunt performanţe, la Robesti şi la Cornetu şi încă una , cu cântec, la Racoviţă. Pentru a fi rentabilă această amenajare trebuiau amenajate toate 5.

În urmă cu câteva luni am găsit la Uzina Constructoare de Maşini din Reşiţa şi componentele agregatelor plătite şi executate.

Cosmin Ursoniu - director general UCM Reşiţa: “S-au investit până acum zeci de milioane de euro. Va daţi seama câtă muncă. În 2011 s-au făcut ultimile lucrări pe aici, de aici e sistat. Orice gândire ar fi dus strategia asta până la capăt. Orice administraţie competenţă ar fi terminat şi lucrarea asta. Încă o dată, această investiţie nu e rentabilă dacă nu s-ar termină acest complex.”

În perioada insolvenţei conduse de Remus Borza s-au sistat majoritatea proiectelor de investiţie. Administratorul judiciar a luat decizii favorabile societăţii pe termen scurt, dar care în timp ar putea fi dăunătoare.

Marius Dan - director Relaţii cu investitorii Fondul Proprietatea: “Sunt practic 17 proiecte care au ranmas în derulare, înainte de intrarea companiei în insolvenţă, au fost analizate în detaliu de către administratorul judiciar. Din cele 17 au fost stopate unsprezece şi 6 au fost considerate că pot fi continuate”

Acţionarul minoritar, Fondul Proprietatea a fost acuzat că nu urmăreşte decât câştiguri imediate şi nu vizează o strategie pe termen lung. Şi deşi situaţia în Consiliu de administraţie a fost tensionată tocmai de acest subiect, nici acţionarul majoritar, Ministerul Energiei nu pare prea doritor să-şi asume o strategie coerentă. Săptămâna trecută, deşi ministrul Energiei a negat, s-au luat din conturile Hidroelectricii 655 de milioane de lei dividende pentru a se acoperi găurile din buget, în timp ce investiţiile sunt amânate sau blocate.

Toma Petcu-ministru energiei: “Nu s-a luat nicio sumă.“

Şi, de parcă asta nu ar fi suficient, în ţară există şi proiecte care s-au făcut total ineficient. Hidrocentrala dată în exploatare de către Hidroelectrica a costat aproape 160 de milioane de euro. Panglică a fost tăiată de către premierul Victor Ponta, premierul în exerciţiu în 2013, în ultima zi de campanie electorală. Era împreună cu Remus Borza. Dar este o mare problema. Această Hidrocentrala nu funcţionează la capacitatea maximă. Asta din cauza unui pod CFR, un pod care trebuie să fie mutat. Este o discuţie întreagă cu cei de la CFR şi de la CFR Infrastructură. Nimeni nu vrea să-şi asume mutarea acestui pod, nici cei de la Hidro, nici cei de la CFR.

Se pare că acel moment n-a fost de bun augur pentru candidatul la preşedinţie, în aceiaşi zi, după inaugurarea unui nou tronson din autostrada Transilvania, a ţinut să fie prezent şi la Racoviţă. Tronsonul de autostrada s-a surpat şi Hidrocentrala de la Racoviţă lucrează la un sfert din capacitatea să.

“Nu funcţionează pentru că Ministerul Transporturilor din 1989, au trecut 28 de ani, n-a găsit 5 milioane de euro prăpădite să reface infrastructură feroviară la două poduri prăpădite din 1894 în aval de centrală de la Racoviţă. Deci iată o situaţie absolut aberantă”, spune Remus Borza.

Ministrul Transporturilor însă, nu ştie încă cum se va rezolva problema deşi au trecut mai bine de 4 ani de la inaugurarea hidrocentralei. “În momentul în care s-au dat avizele s-a dat avizul condiţionat de consolidarea acestor poduri sau relocarea lor faţă de cum sunt acum prevăzute. Nu ştiu cum, o să vedem acum cum putem să rezolvăm…”

E important că proiectele începute să fie finalizate, dar ele trebuie să fie şi funcţionale. La Răstoliţa în judeţul Mureş, încă un proiect impresionant ce aşteaptă să fie finalizat. Deşi s-au cheltuit aproape 200 de milioane de euro, aici ar fi trebuit să fie o hidrocentrala. În 27 de ani, în 28 de ani aproape nu s-a reuşit finalizarea ei. S-au cheltuit mulţi bani, multă resursă umană, şi în ciuda acestui fapt, în şirul avizelor ministeriale, în guvernul României nu s-au dat toate avizele.Nu se poate finaliza acest proiect pentru că trebuie făcută o expropriere. 17'55 Aproximativ 50 de ha. De la nivelul bazei barajului ar trebui să fie rase, iar aici să fie acumulată apă.

Şi aici premierul Ponta a făcut o vizită cu surle şi trâmbiţe şi deşi proiectul de la Rastolita este finalizat în proporţie de 90 %, cei plătiţi la Bucureşti tocmai să ia decizii în favoarea ţării şi a companiilor de stat preferă alte jocuri de unde pot să-şi tragă beneficii personale.

“Echipamentele sunt montate din 2014, toate echipamentele energetice, hidromecanice. Statul român n-a fost în stare să promoveze o HG privind exproprierea terenurilor care trebuiesc ocupate de chiuvetă lacurilor”, spune Remus Borza.

În ţară sunt multe astfel de proiecte începute şi abandonate, proiecte pentru care s-au cheltuit bani şi s-au consumat resurse umane. Generaţii întregi par să fi muncit în zadar. Aproape de Făgăraş, în judeţul Braşov, un alt şantier grandios zace din cauza prostiei şi neputinţei celor care stau în scaunele ministeriale. Aici era preconizat cel mai mare baraj de pe Olt. Trebuia să fie un lac de acumulare de 400 de milioane de mc. De aici trebuia să se regularizeze cursul Oltului, chiar până la Slatina. O altă investiţie abandonată. O bătaie de joc la adresa banilor cheltuiţi şi a muncii oamenilor.

Una dintre cele mai mari hidrocentrale din ţară, emblemă a sistemului hidroenergetic românesc este în Argeş, la Vidraru într-o locaţie extrem de pitorească şi apreciată de toţi turiştii. Încercările noastre de a află mai multe despre problemele de la Vidraru s-au izbit de aceiaşi obtuzitate cu care ne-am obişnuit deja.

Gică Dică este angajat la întreţinerea hidroagregatelor dinainte de 1989, dar incompetenţa şi neglijenţă că în ultimii ani nu a văzut niciodată. “Nu s-au mai făcut lucrări importante, deşi suntem într-o stare destul de delicate, eu cred că este un atentat la siguranţă naţională la sistemul energetic la modul în carese petrec lucrurile la noi şi la modul în care este lăsat barajul Vidraru.”

Hidrocentrala de la Vidraru a fost dată în exploatare în 1966, cu echipamente cehoslovace şi cabluri italieneşti şi deşi este muncită de mai bine de 50 de ani, conducătorii de al Hidroelectrica au întors capul de fiecare dată când a fost vorba de retehnologizare sau modernizare la Argeş.

Gheorghe Dică, sindicatul HIDROSERV "Curtea de Argeş": “Motorele sunt destul de degradate, inclusive panourile electrice şi cablurile sunt într-o stare avansată de degradare, datorită timpului lung de exploatare.Nu s-a intervenit, nu s-a făcut nimic la capitolul asta.”

În perioada insolvenţei s-a demarat un proces de licitaţie pentru lucrările de la Vidraru. După plecarea lui Borza, managementul Hidroelectrica a anulat licitaţia. Borza spune că motivul e acela că nu s-a făcut “cu dedicaţie”. “Cred că se urmăreşte altceva, de ce s-o scoatem atât de ieftin. Hai s-o scoatem. să zicem că nu se poate face la 82 de milioane, hai s-o facem la 120 de milioane, cum erau documentele înainte de insolvenţă. Şi să calificăm iară băieţii care ling clanţa pe la ministere, mă refer la Andritz şi Voigt, că ni s-a făcut dor de ei”.

Apariţia Hidroelectrica, o companie cu acţionariat majoritar de stat bazată exclusiv pe energie hidro a poziţionat societatea într-un campion al economiei care face extrem de mulţi bani, dar este furată pe măsură. Managementul defectuos bazat pe incompetenţa profesională, grupări de afacerişti cu rădăcini bine înfipte în istoria societăţii care au făcut miliarde, asocierea cu tot felul de lipitori politice, proiecte de investiţii păguboase transformă Hidroelectrica într-un colos cu picioarele de lut, iar căderea acestuia pare inevitabilă.