Relațiile economice ale României, de la comunism la capitalism. Cum s-au transformat în ultimele trei decenii

În plus, anul acesta, exporturile sunt de 20 de ori mai mari, față de 1991. Industria auto este vârful de lance. În schimb, au fost retezate relațiile comerciale pe care Ceaușescu le stabilise cu țările africane și cu cele din Orientul Mijlociu.

La începutul anilor '50, 90% din exporturile României se duceau către Uniunea Sovietică, în contul datoriei de război. Vorbim în special de petrol, lemn, cereale și metale. Produsele erau scoase din țară prin intermediul SOVROM-urilor.

Începând cu anii '60, Ceaușescu începe desprinderea de Moscova, iar politica comercială se reorienteaza către țările capitaliste și cele în curs de dezvoltare. Importăm utilaje și tehnologii înalte de la capitaliști. Iar din așa-zisele țări din lumea a treia, adică Africa și Orientul Mijlociu, încercăm să ne asigurăm necesarul de materii prime.

Ceaușescu începe un amplu program de investiții întins pe mai multe continente, în speranța că va primi la schimb resurse naturale: petrol, metale sau bumbac din țările respective.

Citește și

România, după 30 de ani de capitalism: Frustrare, haos și corupție în domeniul proprietății

În Sudan construim clădiri civile, fabrici și intstalatii petroliere, funcționale și astăzi.

Până și clădirea parlamentului din Kartoum, capitala Sudanului, a fost ridicată cu muncitori români și pe banii românilor.

În Irak facem drumuri, foraje petroliere, căi ferate și fabrici de armament. În Ucraina am investit peste 1 miliard de dolari în combinatul din Krivoi Rog. Iar în Cuba lui Fidel Castro am trimis armament, tractoare și utilaje la schimb pentru tutun și zahăr cubanez.

Din bani românești s-a construit și un combinat uriaș, de unde urma să primim cupru și nichel. Ceaușescu avea o relație specială și cu Muammar al-Gaddafi. Am făcut drumuri, școli și alte clădiri civile și am primit la schimb dreptul de exploatare pentru 20 de ani a unui uriaș câmp petrolier.

Aveam și o flota imensă de pescuit oceanic, care își desfășura activitatea în special pe coastele țărilor africane. Era un paravan pentru un alt export semnificativ al României - armamentul.

Revoluția l-a prins pe Ceaușescu în Iran

Revoluția l-a prins pe Ceaușescu în Iran, unde negocia înființarea unei bănci pentru țările în curs de dezvoltare.

În plin masacru la Timișoara, Ceaușescu s-a dus la Teheran. Era banca țărilor în curs de dezvoltare. Ceaușescu, împreună cu iranienii, voia să facă o banca și să încerce să-și scoată „pârleala”, să devină ei cămățării lumii. La momentul revoluției, aveam de recuperat datorii uriașe.

În totalitate, după calculele făcute la vremea respectivă, imediat după decembrie 1989, era vorba despre 8,6 miliarde dolari sua. România a recuperat o suma infimă. Diferența a fost ștearsă, ori s-a pierdut.

În 1989, exporturile României pe cap de locuitor le depășeau pe cele ale Poloniei, dar erau sub Iugoslavia, Cehoslovacia sau Bulgaria.

La începutul anilor 90 Rusia era principalul nostru partener comercial. Dar românii, proaspăt ieșiți din dictatură, prind repede gustul mărfurilor de import. Blugi turcești, mășini străine și televizoare color.

Industria nu se adaptează

Sunt retazate însă vechile legături comerciale ale economiei planificate. Iar industria românească nu știe cum să reconfigereze traseul spre piața liberă. Așa că pierde...

Cu Iugoslavia în plin război, pentru unii români, libera circulație a bunurilor capătă un cu totul alt sens. Se fac primele averi dintr-un export ilegal: traficul cu motorină pe Clisura Dunării.

În 1995, un dolar ajunge la 2.500 de lei. De 7 ori peste nivelul din 1992. Iar bunurile de consum din import devin prea scumpe pentru oamenii de rând.

În 1999, guvernul Radu Vasile privatizează Dacia. O cumpără Grupul Renault. De-a lungul anilor, francezii au investit miliarde în România și au transformat Dacia în cel mai mare exportator al țării.

În prezent, modelele Dacia produse la Mioveni se vând în peste 40 de țări. Iar activitățile din România aduc grupului Renault o cifra de afaceri de peste cinci miliarde de euro. Uzina ține în spate aproximativ 15.000 de angajați.

Primul mall se deschide în 1999

În septembrie 1999, se deschide primul mall, în cartierul Vitan din București. Ironic, emblema capitalismului a fost ridicată pe scheletul unui circ al foamei început de comuniști.

Cu anii, mall-urile apar în toate marile orașe și devin loc de desfacere pentru hainele și electronicele din import.

2007: România intră în UE

În 2007, România întră în Uniunea Europeană. Dacă în 1991 Rusia era principala noastră piață de export, după intrarea în UE peste 70% din exporturile noastre se duc către blocul comunitar, de unde provin nouă din primii noștri zece parteneri comerciali.

2007 este și anul în care Dinu Patriciu vinde Rompetrol kazacilor de la Kazmunaygaz.

Când a cumpărat Rompetrol, Dinu Patriciu l-a preluat cu tot cu câmpul petrolier din Libia, negociat de Ceaușescu și Gaddafi. Până anul acesta s-a aflat pe rolul instanțelor un proces al creanței Libia, în care statul de român ar fi fost păgubit cu 200 de milioane de dolari.

Rompetrol rămâne până astăzi unul dintre cei mai mari exportatori și importatori ai României. Aduce petrol kazak și vinde combustibili rafinat la Petromidia.

Un an mai târziu Ford cumpără uzina Daewoo Automobile de la Craiova.

Cu anii, în România se dezvoltă o întreagă industrie de subansamble auto. În prezent, autovehiculele și componentele auto reprezintă aproape o treime din exporturile României.

Începând cu 2008, adică de mai bine de 10 ani, România înregistrează un excedent comercial neîntrerupt în ceea ce privește cerealele. Producția a crescut masiv datorită subvențiilor europene, în timp ce consumul intern de pâine a scăzut odată cu plecarea a milioane de români peste hotare.

Exportăm prin portul Constanța aproape jumătate din producția de cereale, în special către Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Importăm, în schimb, legume și fructe din Turcia și produse chinezești în valoare de miliarde de euro și se creează o uriașă piață nefiscalizată.

2008 este și anul cu cel mai mare deficit comercial înregistrat vreodată de România. 23 de miliarde de euro.

Criza lovește România

Economia duduia, cursul coborâse la 3,1 lei pentru un euro, așa că românii își umpleau casele și frigiderele cu produse din import, fără să știe că urmează o criză globală.

În plină criză mondială, ne salvează Dacia. Noul model Duster iese la export pe toate piețele Europene.

Constantin Stroe, fost președinte Dacia: „Mașina 4x4 la 13.000 euro, mi se pare că chiar este imbatabil și noi contăm să trecem criză mult mai ușor cu această mășină”.

În 2010, exportul de lemn brut depășește pentru prima dată pragul de un miliard de euro/an, peste care a rămas și în prezent. Efectele le vedem cu toții în păduri.

Din 1990 și până acum, România a exportat lemn în valoare de 25 de miliarde de euro. O materie primă pe care, dacă am fi vândut-o sub formă de mobilă, am fi câștigat înzecit.

În 2011, Nokia anunță închiderea fabricii de la Jucu. Timp de patru ani, România a produs telefoane mobile. Erau însă terminale ieftine, destinate piețelor emergente, unde Nokia n-a reușit să facă față competiție din partea chinezilor și a indienilor.

Exporturile depășesc 50 de milioane de euro

În 2014 exporturile depășesc pentru prima dată pragul de 50 de miliarde de euro. Spre comparație, în 1991 exportam produse în valoare de doar 3,5 miliarde de euro, adică de 14 ori mai puțin.

România începe să se impună într-un nou domeniu: exportul de softwear. Românii produc jocuri video, antivirusuri și programe informatice care ajung în toate colțurile lumii. În 2017, exporturile de softwear depășesc pentru prima dată trei miliarde de euro.

Suntem însă mult în urmă cu tehnologizarea altor domenii. Anul acesta un vas încărcat cu 15.000 de oi s-a scufundat în portul Midia.

România este al doilea exportator din lume de animale, după Sudan. Și asta pentru că nu avem suficiente abatoare și unități de procesare a cărnii.

Anul acesta, exporturile ar putea să depășească pentru prima dată pragul de 70 de miliarde de euro. De 20 de ori peste nivelul din 1991. Doar că, an de an, importăm mai mult decât exportăm și înregistrăm deficite comerciale.

Anul trecut, deficitul a fost de 15 miliarde de euro. Acum principalele noastre piețe de desfacere sunt economiile dezvoltate din Europa.

Dar, încet-încet, am început vechile relații cu Africa, Orientul Mijlociu și Asia.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă