Reacții după publicarea convorbirilor Alexandrei cu cei de la 112: ”Sunt doar centraliști”

Ba mai mult, au făcut-o pe fetiţă să se simtă de parcă ar face ceva greşit. Au pierdut timp şi nu au pus întrebări care să-i ajute să afle unde este victima, pentru că nu au protocoale în situaţii de criză.

Mai grav, reprezentanţi poliţiştilor spun chiar că operatorii 112 sunt doar centralişti, lipsiţi de pregătirea psihologică pentru a consilia victime. Se vede asta şi din discuţia năucitoare avută de ei cu fata de 15 ani. La cererea familiei, vocea Alexandrei a fost înlocuită cu vocea unei alte persoane. Restul conversaţiei este reală, aşa cum apare în înregistrările STS.

Op. 112 (1): Alo, 112, ce urgență aveți? Alo?
A.M.: Bună ziua, vreau și eu în legătură cu poliția!
Op. 112 (1): Ce s-a întâmplat doamnă, cum vă numiți?
A.M.: Sunt domnișoară, am 15 ani, și ieri am fost sechestrată de către un domn...

Acestea au fost primele cuvinte ale Alexandrei Măceșanu când a sunat la 112. Le-a spus poliţiştilor că a fost răpită, bătută, violată şi legată cu sârmă. Dar avea o stăpânire de sine remarcabilă. Mai mult, l-a numit "domn" pe cel care îi era călău pentru că, inocentă, împotriva realităţii dure pe care o trăia, Alexandra credea că oamenii sunt buni. Şi credea sincer că cei de la capătul firului o vor ajuta. Doar că aceştia au repezit-o, şi-au manifestat nemulţumirea că nu ştie unde se află, au fost ironici şi refractari, adică au fost - spun apropiații fetei - neoameni. Lucru punctat şi de filozoful Mihai Șora.

Citește și

Un suspect în cazul jafului de la Poșta din Timișoara a fost adus din Italia. Prejudiciul de 10 milioane de lei, recuperat

„Copila aceasta de 15 ani își numește propriul agresor „domn". Nu „bărbat", nu „ins", nu „tip", nu „nene", nu „moș", nu „individ", nu „persoană". Nu „atacator", nu „tâlhar", nu „pervers", nu „sadic", nu „violator", nu „criminal". (...)E atât de pură, de nevinovată, încât nici nu-și imaginează că nu va supraviețui, că nu va fi salvată”, a scris Mihai Șora pe Facebook.

Apel III - 25/07/2019, ora 11:12:36 a.m.
A.M.: Vă rog ați trimis pe cineva aici?
Polițist (2) (pe ton iritat): Am trimis, rămâneți acolo că nu... în 2 minute n-are cum să zboare măi domnișoară. Stați acolo, da?
A.M.: (plângând disperat) Veniți vă rog, veniți, mi-e frică...
Polițist (2) (ton ironic, atitudine zeflemistă): Păi de cine vă este frică?? Alo, de cine vă este frică?
A.M.: (plângând) De el...m-a bătut...

Specialiştii spun că de la ton, la cuvintele folosite, reacţia ofiţerului de la Poliţia judeţeană Olt este total nepotrivită şi prea departe de ceea ce avea nevoie să audă fata.

Gabriel Diaconu, psihiatru: "Vorbim de reacţia psihologică, de incredibilitate a omului incompetent căruia dintr-o dată i se cere să practice o formă de competență şi atunci ce intrevine - intervine defensa lui şi proiecţia înapoi pe victimă cum că ea ar face ceva greşit."

Deşi ştia că vorbeşte cu o adolescentă de 15 ani, răpită şi violată, poliţistul de la 112 îi reproşează prin tonul vocii ca nu le poate spune exact unde a fost dusă. Fata are inspiraţia să caute indicii în jurul său. De la celălalt capăt al firului nu primeşte niciun sfat, nimeni nu încearcă să o liniştească cu adevărat.

Apel III
"A.M.: Îl cheamă ((Popescu Lucian Gabriel!))
Polițist (2): Popescu Lucian. Și unde stă ăsta acolo?
A.M.: Am zis că Bold, ((Antonius Caracalla numărul 9 ))))
Polițist (2): ((((Acolo la numărul 9 stă Popescu ăsta Lucian?)))))
A.M.: Nu știu, am găsit doar o carte de vizită și mă gândeam că poate e a lui.
Polițist (2): Păi cartea de vizită e a lui?
A.M.: Nu știu...
Polițist (2) (ton ironic): Aaa, nu știi nici asta! Bine, așteptați acum...așteptați acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, așteptați"

Gabriel Diaconu, psihiatru: "Omul care răspunde la 112 nu e un detector de adevăr sau minciună, rostul lui nu e să judece dacă e în faţa unui apel adevărat sau fals. Asta e îmbrobodeala din partea STS. Rostul e să-şi facă meseria ca şi cum nu există minciună pe lumea asta pentru că nu îşi permite alternativa."

Apel III
"A.M.: Vă rog stați cu mine la telefon că îmi este frică...vă rog...
Polițist (2): Nu pot să stau în telefon domnișoară că avem și alte apeluri, rămâneți acolo că vine echipajul de poliție, negreșit va veni, da, două-trei minute, ce naiba? (pe fundal se aude plânsul Alexandrei)
A.M.: (plângând) Bine...
Polițist (2): Da? Stați liniștită, calmați-vă un pic, da?
A.M.: (plângând, disperată) Mi-e frică...!
Polițist (2): Încercați să vă calmați, păi...da? Calmați-vă și va veni echipajul, e pe drum...
A.M.: (disperată) Bine, vă rog....
Polițist (2): Lăsați telefonul liber, că dacă stăm în telefon de discuție, echipajul nu poate să vorbească cu dvs.
A.M.: (plângând) Bine, bine, da.
Polițist (2): Bine."

Aceste răspunsuri ale celor care ar trebui să fie salvatorii în astfel de situaţii au stârnit indignare şi furie. Cei patru adulţi care reprezentau statul şi care au stat de vorbă cu Alexandra au cerut cu toţii aceleaşi informaţii. Şi asta pentru că statul român nu dispune de tehnica şi infrastructra care să permită operatorului de la 112 să introducă datele în timp real, iar poliţiştii să le poată vedea fără a lua legătura cu victima.

Cosmin Andreica, reprezentant EUROPOL: ''Nu există niciun fel de procedură, oamenii sunt doar nişte centralişti care preiau mai departe, îl redirecţionează. Toate informațiile să fie introduse în timp real în baza de date şi să ajungă pe staţiile de lucru ale poliţiştilor pentru că după sute de milioane de euro cheltuite, noi nu avem posibilitatea de a folosi acele staţii tetra ca staţie propriu zisă cu GPS, localizare şi toate elementele de care dispun către cei de la Caracal şi implicit către cei din teren care au mers pe jos pentru că nu era nicio autospecială disponibilă. Noi stăm cu maşinile în curte să le folosim ca maşină de serviciu pentru şefi."

Le lipsesc şi dotările, dar şi pregătirea. Nici operatorii şi nici poliţiştii care răspund la 112 nu au pregătire pentru a oferi consiliere psihologică victimelor.

Articol recomandat de sport.ro

Gimnasta cu 10 pe linie la școală a devenit „regină” la bârnă: „Iubesc ceea ce fac”