Raportul Corpului de Control al premierului în cazul furtului vestigiilor dacice: Lipsa pazei permanente și alte deficiențe

Sinteza concluziilor verificărilor făcute de Corpul de Control al premierului în cazul furtului vestigiilor dacice de la Muzeul Drents au fost făcute publice. Au fost identificate nereguli în procedurile de aviz și export ale bunurilor de patrimoniu.

Mihai Niculescu

La verificările de la Muzeul Național de Istorie al României și Ministerul Culturii constatările au relevat, pe de o parte, „deficiențe sau lacune legislative în ceea ce privește protejarea patrimoniului cultural, iar pe de altă parte abateri de la respectarea cadrului juridic ce reglementează exportul temporar de bunuri culturale mobile clasate, după cum urmează:

Participarea la expoziții în străinătate presupune expunerea acestora în afara teritoriului național. Dacă pentru asigurarea securității acestor bunuri în spații expoziționale situate pe teritoriul național există prevederi în legislația specială, ce obligă organizatorii să adopte măsurile de prevenire a sustragerii și în normele generale ce reglementează paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, în ceea ce privește securitatea bunurilor din patrimoniu măsurile de prevenire a sustragerii sunt cele propuse de administratorul spațiului expozițional străin și sunt prevăzute în clauzele contractului de împrumut perfectat între administratorul român al bunurilor și administratorul străin al muzeului în care acestea sunt expuse.

Verificările CCPM au relevat faptul că măsurile și condițiile de securitate și pază antiefracție propuse de entitățile străine către care au fost împrumutate bunurile nu au făcut obiectul unor analize de specialitate. Situația de fapt a fost cauzată, pe de o parte, de lipsa unor norme instituite în acest sens, de lipsa de stabilire a atribuțiilor specifice în cadrul structurilor organizatorice și entităților implicate în aprobarea exportului temporar, precum și în lipsa de solicitare de îndrumare/consultanță de la autorități, instituții publice competente sau de achiziții de servicii profesionale de la persoane private specializate și autorizate în domeniul protecției și pazei valorilor.

Analiza măsurilor de siguranță acceptate de reprezentanții MNIR pentru organizarea expoziției temporare la muzeul Drents din Assen, Olanda, prin comparație cu cele stabilite pentru expozițiile de la Madrid și Roma a relevat faptul că au fost mai puțin riguroase, cel puțin sub aspectul asigurării pazei cu personal specializat 24h/24h.

Nu a existat personal de pază 24 de ore din 24 la muzeul Drents, spre deosebire de expozițiile de la Madrid și Roma, arată rezultatele controlului, ci doar personal disponibil „pentru comunicații în caz de urgență”

„Astfel, în cazul expoziției din Olanda supravegherea expoziției s-a realizat prin intermediul unui centru de control funcțional 24h/24h, 7 zile pe săptămână, iar personalul de pază a fost disponibil pentru comunicații în caz de urgență. În cazul expozițiilor din Madrid și Roma, securitatea în interiorul și/sau în exteriorul obiectivului a fost asigurată cu personal de paza specializat 24h/24h”.

Corpul de Control al premierului a identificat și alte nereguli procedurale în documentele prin care coiful dacic și brățările din aur au ajuns în Olanda.

„Demersurile efectuate la nivelul MNIR în vederea încheierii unei înțelegeri având ca finalitate organizarea unei expoziții în Olanda nu au fost supuse analizei și avizării formale a consiliului de administrație instituit la nivelul muzeului. Această conduită a constituit o abatere de la normele ce reglementează organizarea și funcționarea MNIR aprobate prin ordin de ministru.

În ceea ce privește modul în care s-a respectat obligația obținerii avizului din partea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, obligație prevăzută în norma metodologică ce reglementează exportul temporar al bunurilor culturale mobile (normă aprobată prin hotărâre de Guvern), s-a constatat, în principal, că:

Inițierea demersurilor pentru obținerea avizului de principiu s-a realizat cu devansarea unor termene, respectiv cel prevăzut art. 7 alin. (1) și cel prevăzut la art. 8 alin. (1) din Norma aprobată prin HG nr. 518/2004.”