Mărturiile unui medic care a resuscitat tineri pe caldarâm în noaptea incendiului din Colectiv
Medicul ATI Lucian Horhotă era de gardă pe 30 octombrie 2015 la maternitatea Bucur, unitate sanitară aflată în imediata vecinătate a clubului Colectiv. Specialistul a mărturisit ce a trăit în noaptea incendiului devastator.
Alături de alţi colegi de la spital a intervenit imediat pentru a-i ajuta pe tinerii care au reuşit să iasă din club sau care au fost scoşi de acolo. Dr. Horhotă spune că cel mai mult timp a stat într-o ambulanţă unde l-a resuscitat peste 40 de minute pe Claudiu Petre, un tânăr care a intrat de mai multe ori în club pentru a-i ajuta pe cei răniţi. Medicul spune că a simţit o mare dezamăgire şi frustrare pentru că nu a reuşit să-i repornească inima în acea noapte, în ambulanţă. Dr. Lucian Horhotă este în prezent manager al Spitalului din Bolintin Vale, unde luptă în linia 1 pentru pacienţii cu COVID 19, dar şi pentru pacienţii cu diverse alte afecţiuni.
"În primul minut şi jumătate nu îţi dădeai seama că ar fi ceva deosebit, deoarece mai veneau acolo salvări, era o zonă în care erau cerute frecvent salvări, noaptea aveau loc tot felul de..., erau scandaluri, era sfârşit de săptămână. După ce au început să vină una după alta, în decurs de câteva minute, s-a văzut că este ceva mai serios şi atunci lumea a început să se uite pe geam să vadă ce se întâmplă. (...) Şi atunci a venit cumva de afară cineva care a spus că ar fi nevoie de sprijin, dacă putem să acordăm sprijin, că sunt foarte mulţi arşi, a avut loc o explozie, un foc, încă nu se ştia exact, dar că au început să iasă oamenii afară, care erau ameţiţi, cu hainele arse, deja se făcuse întuneric şi atunci practic am ieşit mai mulţi, şi noi câţiva de la ATI şi de la nou-născuţi, cele de acolo ne-au spus că sunt unii foarte grav care văd că tot ies şi cad pe jos, în clipa aia nu mai ştii unde să te împarţi, deja se umpluse de salvări. Echipajele de ambulanţă nu ştiau unde să se ducă”, a declarat dr. Lucian Horhotă, într-un interviu acordat News.ro.
Între viaţă şi moarte, pe caldarâm. Medicul Lucian Horhotă a resuscitat o fată, apoi a stat clipe îndelungi într-o salvare, unde l-a resuscitat mai bine de 40 de minute pe Claudiu Petre, un tânăr care în noaptea tragediei a intrat de mai multe ori în club pentru a-i ajuta pe răniţi.
„Iniţial am avut noi o fată pe caldarâm la care am iniţiat manevre de resuscitare, care şi-a revenit relativ repede, după aceea a trebuit să ne deplasăm la o salvare unde era cineva care tocmai intrase în stop de câteva minute, nu ştim de câte, şi am rămas blocat acolo vreo 40 de minute. Am mai ieşit, am intrat, dar cam acolo a fost nevoie să rămân pentru că nu ieşea din stop şi s-au făcut manevre intensive de resuscitare împreună cu echipajul ambulanţei şi după aia s-a dovedit că era Claudiu Petre, noi nu am ştiut cine e la ora aia, şi nici a doua zi, abia a doua zi spre seară, văzând prin presă, stai că poza asta seamănă cu omul la care a trebuit noi să intervenim şi aşa am aflat şi noi cine a fost. El era întins deja pe targă, era în stop şi a trebuit să -l preluăm şi să ducem până la capăt procesul de reanimare al lui, cu intubaţie, cu aspiraţie", a spus medicul.
„Erau căzuţi pe jos, înşiraţi 5,6, 7, erau declaraţi decedaţi sau aduşi decedaţi din gang”
"Ei erau căzuţi deja jos, erau înşiraţi 5,6,7, unii erau deja declaraţi decedaţi sau aduşi decedaţi din gang, şi puşi deja în folie din aceea reflectorizantă, deja îi puneau de o parte şi cei căzuţi pe jos, nu aveai altă soluţe, nu aveai unde să-i bagi, trebuia efectiv să începi manevrele de reluare a funcţiilor vitale de respiraţie şi circulaţie", a punctat medicul.
„Ca în noaptea aia nu am mai văzut decât în Valea Jiului, la accidentele de la mină"
Medicul a povestit că ceva asemănător a mai văzut la accidentele din mină.
"Ca în noaptea aia nu am mai văzut decât în Valea Jiului, la accidente de la mină. A fost unul înainte, pe vremea lui Ceauşescu, şi două după. Am lucrat şi la Spitalul din Petroşani, dar eram asistent medical pe vremea aia, prin 80, tot ATI. La noi era specificul acela, accidentele de mină erau frecvente în perioada aia. Sărea metanul cu praf de cărbune şi oxigen, un amestec exploziv care se propaga de-a lungul galeriei şi făcea victime sute de metri, pe tot ce prindea. Erau arşi, loviţi, asta semăna cu aia de atunci", a povestit el.
"E ca la un război cu armă termo-chimică, ceva de genul acesta. Foarte dramatic, îi desfigurează, scurgerea tegumentului ars, care curge şi atârnă, modifică fizionomia omului, trebuie să lucrezi efectiv pe terenul ăsta", a continuat el.
O emoţie cu care medicul Lucian Horhotă rămîne peste ani
„Aspectele acestea de oameni care aveau respiraţie agonică şi la care trebuia ajutată respiraţia, din cauza intoxicaţiei ieşeau din mediul ăla, mai respirau ce mai respirau, dar deveneau din ce în ce mai inconştienţi, dădeau de aer proaspăt, dar luaseră deja cantitate mare de monoxid de carbon şi bioxid de carbon şi alţi produşi de tip acid cianhidric, rezultat din arderi de plastic, de aia mi-am dat seama imediat că semăna mult cu aia de mină. Sunt gazele astea care blochează hemoglobina, şi cădeau jos efectiv din picioare şi începea brusc o respiraţie laconică, rară, acolo era nevoie de supliment de respiraţie, am folosit cam toate baloanele ruben care erau pe acolo, şi s-a făcut asistare respiratorie la mulţi dintre ei care nu au mai ajuns în stop cardiac", a continuat să povestească medicul.
„Nu m-am mai întâlnit cu tinerii la care am acţionat pentru că de multe ori pacienţii îi vezi în pijamale, în spital, te poţi întâlni cu ei pe stradă şi să nu-i recunoşti imediat, mai ales noaptea când erau plini pe faţă cu negru, că era fumul ăla, de plastic ars care se depune pe faţă, aveau franjuri de arsură care atârnau şi de pe faţă, şi de pe mâini, pe ei acolo i-a prins, unde erau descoperiţi, la unele hainele erau arse fie în spate, sau în faţă, cele mai multe în spate, depinde în ce poziţie i-a prins flama. A fost arderea aceea mocnită care a produs gaze toxice, pe ei i-au ucis alea, pe lângă arsura, flama care i-a prins pe toţi, ca şi cum dai cu napalm (.n.red substanţă chimică periculoasă) în armată. Probabil că atunci când au deschis brusc uşa pentru evacuare a intrat oxigen mai mult şi atunci cred că s-a făcut flama aia şi i-a prins pe toţi care au avut faţa sau mâinile descoperite", a mai spus medicul.
„Mirosul de carne arsă cu plastic ars, cu haine arse mi-a rămas în gât, mi-am adus aminte de explozia din mină”
"Mirosul acela de carne arsă cu plastic ars, cu haine arse, rămâne în gât. Mi-a rămas câteva zile, aveai o senzaţie în fundul gâtului, rămâne senzaţia aia, când m-am dus înapoi pe la 3, 4, m-am dus în camera de gardă, eram cu nişte haine de hârtie, albastre aşa, cu alea am ieşit afară, s-au îmbâcsit foarte repede, se făcuseră de fum, fumul ăla lipicios cu izul de ardere ca de cauciuc, carne arsă persista, îţi dădea o senzaţie foarte proastă, ...mi-am adus aminte de explozia din mină, aşa am păţit şi atunci”, a mărturisit Dr. Horhotă.
