Autorităţile îşi bat joc de Dunăre. Navele de croazieră opresc doar dacă moare cineva, canalizarea se varsă în fluviu

Dunărea este o autostradă pe apă, iar avantajele sunt uriaşe. În primul rând , transportul este de 4 ori mai ieftin, decât pe uscat. Mai mult, în alte ţări, în amonte Dunărea atrage milioane de turişti şi este considerată, o prioritate naţională. La noi însă, de aproape 30 de ani, politicienii de la Bucureşti, dar şi cei din localităţile pe unde trece fluviul, n-au vrut să audă de el. Iar rezultatul se vede: navele înaintează cu greu, printre dunele de nisip, porturile se dărâma, oaspeţii străini... ne evită.

Românii i-au spus Danubius, un zeu al fluviilor, o întindere de ape, care străbate 10 state, o comoară în jurul căreia trăiesc acum mai bine de o sută de milioane de oameni. Porneşte din munţii Pădurea Neagră şi după 2.850 de km se varsă în mare, o adevărată autostradă pe apă, care uneşte centrul europei cu Marea Neagră. Pe noi, românii, Dunărea ne-a apărat şi hrănit dintodeauna. La noi sunt gurile ei care se varsă în mare, la noi străbate 1.075 de kilometri şi am putea să profităm din plin: să irigăm, să facem comerţ, să transportăm mărfuri, să atragem turişti. Din păcate, de mai bine de 20 de ani noi n-am făcut mare lucru pentru ea şi an după an, transportul pe sectorul românesc devine un coşmar pentru marinari.

Conform înţelegerilor internaţionale, nivelul apei trebuie să fie de cel puţin 2 metri şi jumătate pentru a putea naviga. La noi, Dunareaa curge la întâmplare, nu avem diguri care să protejeze malurile şi să adune apă pe şenalul navigabil, nu dragăm. Anul acesta a fost seceta iar nivelul apei a scăzut, în multe locuri sub 2 metri. Într-o barcă am străbătut întreg sectorul românesc pentru a vedea cum profităm noi românii de acesta această comoară dar am mers şi în ţările din amonte, acolo unde Dunărea este amanajata iar oamenii locului profită din plin de ea.

Valea Oltului se întinde pe 47 km. Bară la bară, pe toată valea încap 2350 de tiruri. Toată încărcătură din ele poate să între în doar 8 convoaie pe apă. Avantajele sunt uriaşe. În primul rând nu mai mor atâţia oameni striviţi zilnic pe şosele, reducem poluarea, am avea drumuri mai bune, iar marfă transporata ar fi mai ieftină. Dar politicienii noştri nu înţeleg.

Mai bine de 2 luni am solitat o întrevedere cu ministrul Transporturilor pentru a-i poveşti ce am găsit pe Dunăre. Când în cele din urmă m-a primit, am descoperit un ministru cu multe planuri care în teren din păcate nu se văd. Şi acelaşi lucru l-am descoperit şi la subalternii săi. De dunăre răspund secretarul de stat Mihai Tămâian şi directorul naval Gabriela Murgeanu.

Adică, cu 2 milioane de euro, ministerul vrea să facă un studiu pentru a vedea care sunt problemele din porturi. După care urmează să găsească alţi bani pentru a se apucă de treaba. Deocamdată nu sunt bani nici măcar pentru studiu. Porturile noastre sunt la pământ.

Portul Turnu Măgurele arată că decorul unui film apocaliptic. Aici, de 30 de ani nu s-a investitit nimic. Iar colosul industrial care funcţia lângă port şi care aparţine omului de afaceri Ioan Nicolae s-a închis. Portul este administrat de primăria din Turnu Măgurele. În biroul primarului tronează chipul liderului PSD care este şi cetăţean de onoare al oraşului. Primarul Dănuţ Culea ridică din umeri după ce a dat 500 de mii de euro pe un studiu de fezabilitate în port. Dar bani pentru port nu s-au găsit. 

În portul Corabia, silozurile stau pline cu cereale. Anul acesta nici măcar un vapor nu s-a putut apropia de ele pentru că apă e mică. De ani buni intrarea în port nu a mai fost curăţată. De dragarea în porturi se ocupă APDF, administraţia porturilor dunărene, o companie la care statul este majoritar. Când am ajuns în APDF, directorul general tocmai intrase în control judiciar aşa că l-am întâlnit pe directorul adjunct, Dănuţ Ofiţeru.

Acesta spune că dragarea depăşeşte 2-300.000 de euro, bani de care nu dispune în momentul de faţă. Revoltător este faptul că în timp ce APDF se vaită că nu are bani pentru dragare, în faţă portului Corabia o dragă stătea degeaba.

Chiar dacă stă degeaba dragă nu poate lucra în port pentru că este contractată de AFDJ, o altă instituţie a statului care se ocupă de întreţinerea senalului navigabil. Am sesizat ministerului această problema şi la o luna după vizită noastră secretarul de stat Tămâian şi directorul Murgeanu au fost în teren.

O luna mai târziu, la mijlocul lui septembrie, în portul Corabia nu se întâmplase nimic. “Încercăm să intervenim cu cei de la AFDJ pentru a debloca această situaţie în timp util”, a spus ministrul Cuc. “Adică în cursul acestui an. “

Prin urmare nu se ştie dacă ministerul va fi stare că până la sfârşitul anului să intervină în portul corabia. Şi astfel de situaţii am tot întâlnit pe Dunăre. De foarte multe ori am rămas pur şi simplu înfipţi cu barcă în nisip în mijlocul Dunării, în adevărate insule de nisip.

În total pe Dunăre sunt 111 ostroave care aparţin statului român. Au şi bulgarii 75. Se lăţesc şi se înmulţesc nederanjate de nimeni. Investiţii s-au făcut pe Dunăre. S-au contruit mai multe terminale de pasageri în speranţa că aşa îi vom înduplecă pe europeni să ne primească în Schengen. De 9 ani zac abandonate şi se deteriorează.

La Galaţi, primăria a investit 4,5 milioane de euro într-un parc industrial la malul Dunării. În 2006. De atunci nici măcar un investitor n-a călcat pe aici.

Bani am putea să facem şi din turism. Din păcate în porturile noastre navele de croazieră nu opresc. La Galaţi au oprit 2 anul acesta, dar asta pentru că au avut decesuri pe nave.

Altfel stau lucrurile mai sus pe Dunăre. În Austria, anul trecut 1,2 milioane de turişti au călătorit pe apă. Pe lângă Dunăre, pe pistele de biciclete au fost peste 2 milioane de oameni. Austriecii au însă strategii şi departamente speciale care se ocupă de Dunăre.

Şi maghiarii au luat fonduri europene pentru modernizarea porturilor. Peste 30 de milioane au luat ungurii din fonduri europene pentru un port. La noi, APDF şi AFDJ în frunte cu oficialii din minister au planuri. Au încercat de-a lungul timpul şi ei să ia bani din fonduri dar.. “probabil studiul nostru de fezabilitate nu ajunsese la maturitate pentru a fi acceptat de Comisia Europeană”, spune Dănuţ Ofiţeru. 

Ne batem joc de mediu, de Dunăre. Dâmboviţa la întâlnirea cu Argeşul e neagră, de la staţia de epurare Glina. Toată acesta apă infestată se varsă în Dunăre. Ministrul Mediului habar nu are de această situaţie şi spune că nu i s-a semnalat. 

La Crişan, aprope de vărsarea Dunării în mare, s-a construit canalizare şi sistem de epurare cu mai bine de un milion de euro. Nu funcţionează iar localnicii îşi deversează fosele cu mizerie direct în braţul Sulina. În proiect nu au fost prevăzute şi bransamentele dintre casele oamenilor şi conducta principala. Şi asfel de situaţii sunt multe. Pe toată Dunărea noastră, pe 1.075 de kilometri. Vom vorbi despre ele în zilele următoare.