"Tiganca din mine." Povestea emotionanta a unei femei din Romania mutate in SUA, in New York Times
O romanca stabilita in America a ajuns in New York Times cu povestea ei. Cristiana este balerina si ani de zile a purtat in ea teama de a recunoaste ca apartine lumii romilor.
Crescuta de familie cu teama de a spune ca este "tiganca" pentru a nu atrage privirile pe strada sau la scoala, Cristiana Grigore si-a renegat originile, pe care le-a acceptat abia cand a ajuns in Statele Unite, intelegand ca nu are de ce sa se fereasca.
Povestea ei a ajuns in New York Times, cel mai mare ziar al Americii si unul dintre cele mai importante branduri media de pe planeta.
Cristiana si-a expus povestea ei, a familiei sale si a originilor sale pe intelesul tuturor:
"Eu apartin culturii romilor, dar pentru multi ani mi-am renegat originile. Am crescut in Romania, unde notiunea de tigan inseamna "o persoana angajata in activitati daunatoare sau ilegale". Numele vine din Greaca medievala care inseamna "de neatins", dar a derivat in termeni precum "gypped" sau "gypsy cab", referindu-se la furat si inselat."
"Parintii si bunicii mei cunosc foarte bine stereotipul in care tiganii sunt vazuti hoti sau cersetori si s-au chinuit mult sa ma protejeze. Cand eram mica, mama ma imbraca in haine de culori sterse si ma tuntea atat de scurt incat sa nu mai par un tigan. Tatal meu ma avertiza sa nu fur niciodata si mereu sa fiu alaturi de oamenii inteligenti. Pot intelege de ce bunicul meu, un fierar, era atat de mandru dupa ce a cumparat "un colt din sat" si case pentru copiii sai. Bunica mea era vindecatoare, nu facea magii, dar ducea oamenii bolnavi la cei mai buni doctori din capitala.
"Cu toate acestea, eforturile nu i-au oprit pe parintii colegilor mei de clasa sa ii reproseze invatatoarei ca am primit premiul I, eu, o tiganca. Asta a intarit pararea bunicului meu ca nu au existat niciodata profesori tigani, preoti tigani sau avocati tigani. Si el dorea sa fie ca si ceilalti, dar era constient de granitele invizibile care ii limitau pe romi."
"Am crescut crezand ca este mai bine sa nu ma consider tiganca, desi nu am putut niciodata sa fiu inclusa in societatea "normala". Am invatat ca nu trebuie sa fiu cea mai buna in scoala mea. Dar mi-am ingropat capul in carti si am petrecut ore citind, visand si descoperind o lume noua. Am vrut sa duc o alta viata, diferita, si am asteptat momentul potrivit sa "evadez"."
"Ce am visat in copilarie s-a implinit in 2006, cand am calatorit pentru prima data in afara tarii, in Statele Unite. La 22, o noua lume mi s-a deschis in fata, libera, plina de aventura, dragoste si frumusete. M-am conectat imedtia cu oameni din toata lumea, m-am simtit ca unul dintre ei. Am fost la nunti, la receptii, am purtat haine elegante. Mi-am sucit gatul uitandu-ma spre cer si admirand cladirile inalte din New York, am vizitat muzee in Washington si am ajuns in primul meu campus universitar. Am simtit briza Atlenticului si am respirat aerul Muntilor Apalasi. M-am simtit ca Alice in Tara minunilor... sau ca "O tiganca in tara minunilor". Un prieten cantaret, Nelson Emokpae a compus un cantec pentru mine, intitulat "Printeso, tu cine esti?"
"Am stat acolo 3 luni si chiar inainte sa ma intorc in Romania, a fost un incindent care implica disparitia unor bani. Desi nu am fost niciodata acuzata, frica de faptul ca puteam fi suspectata de furt m-a pus in defensiva. Nu ma asteptam la acest incident si imediat mi-a sarit in fata imaginea pe care incercam sa o fac disparuta a tiganului hot si cersetor."
"Eram confuza si simteam nevoia sa-mi explic rectia. Atunci mi-am iesit din mine. Am plans cand i-am zis pentru prima data unui prieten, Harley Flack, ca sunt o tiganca. Ca barbat de culoare, el a stiut bine care e impactul acestor stereotipuri."
"Am inteles apoi ca acest termen nu inseamna numai "nomad", dar reprezinta si fantezia si libertatea. In Nashville, unde merg la colegiu, oamenii nu stiu multe despre tigani si nu au cunoscut pe nimeni asa. Ei cred ca sunt un fel de Esmeralda din Cocosatul de la Notre Dame."
"Parintii mei nu au vorbit limba romilor si nu au trait stilul nomad. Dar bunicul meu era fierar, in timp ce pielea mai alba a mamei mele ne-a ajutat sa ne acundem radacinile. Tata, mai inchis la ten, evita sa vina la scoala sa ma ia."
"Ai mei au muncit din greu. Mama colecta gunoi si curata scarile blocurilor, iar tata era sudor. Cred ca fermitate ca romii vor scapa de acest stigmat si vor reusi sa-si ocupe un loc in lume, cu ajutorul culturii lor extraorinare. Suntem aticipi, avem mai multe nationalitati, multiculturali, putem contribui la constructia de identitate a secolului 21."
"Nu vad acum nicio limita sa-mi dezvolt potentialul si sa ating cel mai inalt nivel. Deschid usi spunand povesti, iar creativitatea este o parte din viata mea. Eu fac balet acum, am parul lung si ma imbrac in culori deschise, care merg perfect cu tenul meu inchis." - Cristiana Grigore in New York Times.
Sursa: New York Times
Etichete: statele unite ale americii, The New York Times,
Dată publicare:
22-06-2012 18:16
