Fost primar al unei capitale, acuzat că şi-a ucis soţia cu 30 de ani mai tânără
Un fost primar al Teheranului, Mohammad Ali Najafi, este judecat pentru asasinarea soţiei sale
Procesul fostului primar al Teheranului Mohammad Ali Najafi, acuzat că şi-a ucis a doua soţie, a început sâmbătă la Teheran, potrivit mai multor agenţii iraniene de presă, relatează AFP.
Prima audiere s-a desfăşurat de la ora locală 9.00 (7.30, ora României) la prânz (11.30, ora României), în prezenţa acuzatului, în faţa unui complet penal, la Teheran, şi a fost consacrată dosarului parchetului.
Lui Najafi i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile formulate împotriva sa - asasinat, deţinere ilegală de armă şi lovituri şi răniri cu intenţie
Reprezentantul parchetului a citit de asemenea un pasaj din depoziţia lui Najafi, în care fostul edil evocă ”certuri” permanente, uneori violente, cu tânăra sa soţie şi afirmă că aceasta l-a ameninţat într-o zi cu un cuţit şi a refuzat divorţul.
Audierea a fost amânată la 17 iulie.
Un efemer primar al Teheranului - din august 2017 în aprilie 2018 - şi un reprezentant al mişcării reformatoare, Najafi, în vârstă de 67 de ani, s-a predat poliţiei la 28 mai şi a recunoscut că şi-a împuşcat, cu câteva ore mai devreme, a doua soţie, Mitra Ostad, mai tânără decât el cu 30 de ani.
Corpul victimei a fost găsit în cadă, în baie.
Un matematician strălucitor şi un profesor universitar, Najafi - care a fost vicepreşedinte al Republicii islamice şi ministru în mai multe rânduri - riscă pedeapsa cu moartea. Familia victimei a ceut să se aplice "qesas" - legea talionului.
Statutul lui Najafi şi scandalul celui de-al doilea mariaj al său, fără să fi divorţat de prima soţie, aşa cum permite legea iraniană, au conribuit la trezirea unui mare interes, în Iran, faţă de acest caz.
Povestea a luat şi o turnură politică, pe fondul unei lupte între reformatori, aliaţii preşedintelui moderat Hassan Rohani, căruia Najafi îi era consilier economic, şi ultraconservatori, care critică Guvernul neîncetat.
Potrivit unor informaţii de presă, unii dintre ultraconsevatori văd în decăderea lui Najafi un semn al ”eşecului moral” al mişcării. Alţii cer justiţiei să-l judece pe fostul primar cât mai rapid şi ca pe oricare alt suspect de crimă.
Unii reformatori au acuzat televiziunea publică de faptul că a acoperit cazul în mod părtinitor, cu un gust pronunţat pentru sordid. Unii au au mers până la a sugera că victima a fost ”teleghidată” de vreun ”serviciu” pentru a-l seduce pe Najafi şi a-l spiona.
