Miscarea pentru underground. Interviu cu Andy, liderul trupei TAINE: "Azi, tinerii doresc o REVOLUTIE a mentalitatii"
Trupa TAINE este una dintre cele mai vechi reprezentante ale miscarii underground de pe scena metal/rock romaneasca, cu un "background" muzical de peste 23 de ani.
Liderul si "sufletul" acestei trupe, Andy, ne-a povestit despre planurile sale in privinta noului album, care, deocamdata, nu are nici nume si nici o data fixa de lansare.
De asemenea, din postura de artist cu experienta in cluburile din Romania, l-am rugam sa comenteze tragicul eveniment de pe 30 octombrie 2015 din Colectiv, despre care Andy este de parere ca era unul dintre cele mai bune locuri pentru concerte LIVE din Bucuresti, dar in care au murit atat de multi prieteni de-ai sai ...
Cristian Matei "Mumu": Salutare Andy. Hai sa vorbim mai intai despre viitorul vostru disc. Stiu ca suna ciudat sa spui „disc” in zilele acestea ale mp3-ului si flac-ului, dar pentru mine este ceva „clasic” sa te referi la un material discografic vorbind despre un .. disc. Deci, da-ne cateva detalii: cand va aparea, cate piese vor fi si, bineinteles, cum se va numi.
Andy: Salutari tuturor. In aceste timpuri e tare greu sa te motivezi sa mai scoti un album atunci cand nici cele vechi nu au prezentat prea mare interes pentru public si mai ales nu ti-ai recuperat vechea investitie nici pe departe.. Cand faci o muzica de nisa devine aproape de nesuportat sa fii mereu in pierdere. Nisa nisei, respectiv Prog-Metal. Un stil muzical care dupa ce ca e rock, metal, mai este si exclusivist, adica e ceva mai greu de digerat chiar si pentru rockeri. Dar vremurile se schimba, lumea se afla intr-un continuu progres si asta se reflecta si in evolutia muzicii rock. In ultimii ani au aparut noi subgenuri foarte interesante, e adevarat ca ele se adreseaza celor mai cultivati si nu profanilor. Aceste stiluri merg mai mult in zona de fusion, prog si jazz a metalului.
Dar sa nu ne plangem de cat de greu este sa faci muzica rock si sa supravietuiesti peisajului ca inca nu e timpul. Poate fi chiar mai rau. Noi scriem piese,albume pentru nevoia noastra spirituala de a evolua, care cantereste imens in relatia noastra cu noi insine.
Viitorul nostru disc va fi o amestecatura de trairi si sound-uri mai mult sau mai putin noi sau moderne. Nu stim cand o sa apara, probabil la sfarsitul anului, dar planul este ca la cateva luni vom incerca sa lansam cate o piesa, iar la final sa le urcam pe un CD sau „disc” cum ii spui tu. E complicat sa explic aici de ce am ajuns la o asemenea strategie, e vorba, sa zicem de promovare si expunere. Nu stiu cum o sa-l denumim si nici cate piese va avea in total, deocamdata. Exploram noi elemente si noi orizonturi. Nu exista o reteta clara, ca asa ar fi simplu pentru toti artistii sa devina celebri si plini de bani peste noapte. (Trebuie sa si suferim...:)"
Cristian Matei "Mumu": La ce trebuie sa ne asteptam, din punct de vedere muzical, la noile piese? Exista vreo schimbare in stilul vostru sau ati ramas la „old-school”?
Andy: "Huh...Nu mai suntem demult old-school. Ultimul material, din 2013 este un concept destul de modern cu multe imbinari de instrumente si sonoritati din afara ariei metal-ului, iar daca ne raportam la momentul cand au fost scrise piesele, adica perioada 2006-2010, eu zic ca am fost chiar avangardisti in ceea ce am realizat in underground-ul romanesc, cand heavy-metalul si rockul melodic e inca astazi mainstream. Dupa cum am mai spus stilul nostru actual este cu radicini adanci infipte in death/thrash metal dar cu ramuri spre fusion, prog, un pic de jazz si synth-uri psihedelice. Dar la cat suntem noi romanii de conservatoristi si atasati de trecut, am realizat ca „old-school” e mai acceptat si digerat decat chestiile noi, moderne. Asa ca nu o sa renuntam niciodata la el."
Cristian Matei "Mumu": Exista vreun concept pe care l-ai avut in minte la compunerea acestor noi piese? Te-ai gandit la ceva anume si ai vrut sa-l exprimi pe viitorul album sau sunt doar niste piese compuse de-a lungul timpului pe care le-ati adunat acum la un loc?
Andy: "Piesele sunt despre trairi si sentimente,experiente sau fictiune, ele exprima stari emotionale, dar au fiecare cate o poveste puternica in spate. Sa zicem spre exemplu „Three Days in Darkness” o piesa lansata in februarie 2016, dar compusa prin 2012. Povestea este despre sfarsitul lumii, asa cum il vad eu. Ciudat, dar parca cumva am mereu obsesia asta despre cum o sa se termine totul... Si sunt chiar optimist, de abia astept. Piesa incepe cu un sunet (autentic) inregistrat al unui cutremur de pamant (cel din '77). Continua cu un coral care picteaza imaginea deschiderii celei de-a sasea peceti. Textul este inspirat oarecum din Apocalipsa, unde la un moment dat Pamantul este cuprins de trei zile de intuneric plus alte semne si metafore care prevestesc sfarsitul acestei ere. Pentru mine personal piesa are o incarcatura fantastica, de fiecare data cand o cantam mi se ridica parul pe mana..."
Cristian Matei "Mumu": Unde si cand vom vedea LIVE trupa TAINE, in viitorul apropiat? Ce planuri de concerte aveti in Romania si peste hotare?
Andy: "Pe 4 aprilie, tocmai am deschis show-ul celor de la Death (to All) si Obscura, unde ne-am simtit excelent alaturi de public! Si feedback-ul a fost pozitiv, ceea ce ne incurajeaza foarte tare sa revenim cat de curand. Dupa cum se stie noi concertam rar, ne alegem cu grija timpul si locul unde vom aparea pe scena. Daca exista un moment in care simtim ca trebuie sa facem asta, o facem cu cea mai mare convingere. Nu suntem conditionati de elementul financiar, pentru ca nu este scopul nostru primordial, deci e totul foarte relaxat si plin de voie-buna.
Despre ceva show-uri peste hotare nu poate fi vorba din nou, tocmai ce in septembrie anul trecut am fost intr-un mic turneu prin Bulgaria, Grecia, Turcia si care din pacate s-a terminat mai devrme de cum era programat din cauza unor probleme la granita cu Serbia, tara unde trebuia sa sustinem chiar doua concerte. O sa revenim la ideea asta de indata ce se mai linistesc treburile pe la granite, ca din cauza imigrantilor a devenit un cosmar pe la frontiere. E greu pentru o trupa mica, fara sustinere si fara agentie de booking sau tour-manager sa faca un asemenea efort. Dar asta e o alta discutie. Noi am tot cantat pe afara de prin 2002 pe cand se iesea din tara cu viza. Am cantat la Sziget in Ungaria, in Franta, in Germania, am ajuns pana si in Lituania, iar anul trecut pe unde am zis mai devreme. De fiecare data devine o experienta de neuitat, cu bune si cu rele... Amintiri frumoase."
Cristian Matei "Mumu": O sa trec acum la un subiect pe care l-am vazut foarte strans legat de tine. Este vorba despre tragedia de la Colectiv. Pe 1 noiembrie 2015 ai dat un comunicat in care anuntai ca, in semn de compasiune, anulezi concertul care urma sa aiba loc pe 6 noiembrie 2015 la Top T. De asemenea, te-am vazut implicat in discutiile de pe retelele de socializare in legatura cu acest caz dramatic si nu numai atat: ai fost prezent si la comemorarile lunare de la clubul Colectiv, unde au murit 64 de tineri. Ne poti spune ce efecte a avut asupra ta aceasta tragedie? Ce s-a schimbat in tine de la 30 octombrie 2015 si ... de ce?
Andy: "Tragedia m-a afectat teribil in plan personal. Chiar daca nu am fost ranit sau direct implicat, am suferit enorm. Si suferinta nu a venit imediat, cat eram in stare de soc. Cu trecerea timpului am devenit din ce in ce mai trist, pentru ca am realizat proportia dezastrului. Am pierdut multi prieteni. Cu care colaboram sau cu care aveam de gand sa fac noi proiecte interesante, cu care ma vazusem si cu care schimbasem idei cu doar cateva zile inainte de tragedie. Pe unii ii cunosteam de peste 20 ani...
Pe altii ii stiam de la concerte. Stii bine, suntem ca o familie unita. Fiind pe scena de 25 de ani, am cunoscut multi oameni, muzicieni, oameni din public care ne sustineau, fotografi... Oameni cu idealuri, cu viziune si cu multe sperante. Nu se poate sa nu fi cunoscut pe cineva de acolo! Practic ce s-a intamplat a avut efecte multiple. Unul din ele este ca am pierdut oameni foarte valorosi pentru societatea noastra si mai ales pentru scena underground din care facem parte. Iar unii supravietuitori sau cei din familii probabil nu o sa-si mai revina vreodata, ii trec si pe ei tot la capitolul „pierduti iremediabil”. Tragedia asta ne-a decimat...
In mine s-au schimbat intre ele cateva prioritati, judec altfel viata si parcursul ei. Toate sunt doar „situatii de viata”, asta am inteles. Mi-am dat seama, de fapt mi-am intarit si reconfirmat care este drumul meu si ca nu e timp de irosit. Viitorul meu, karma mea sunt ceea ce fac, astazi maine. Viitorul meu ca si prezentul, de altfel, este legat de TAINE, studioul meu si scena. Mi-am dat seama ca nu pot abandona un vis, o menire, atunci cand prietenii mei ( vorbesc de cei de la GTG si alti muzicieni sau artisti) au murit pentru un ideal, crezand nebuneste in ceea ce fac! A fost o jertfa care pe mine m-a trezit la realitate, am invatat multe din aceasta tragedie. Stiu foarte bine in ce credeau ei si pentru ce faceau acele eforturi uriase, pentru ca si eu cred cumva in acelasi vis si ideal. Avem acelasi „microb” in sange. Dar exista si o latura ascunsa, ceva ce nu prea se spune. Intre nebunia noastra de „artisti neintelesi” si capcana intinsa de ego, care te impinge sa autodepasesti, este o linie rosie foarte-foarte subtire. Si eu m-am trezit de cateva ori „prins in fapt”, ca sa spun asa, si am revenit greu cu picioarele pe pamant. Este posibil ca pentru asta sa si platim cateodata. E doar o opinie."
Cristian Matei "Mumu": Ai o experienta de 23 de ani pe scena cu trupa TAINE, insa niciodata nu s-a mai intamplat ceva atat de teribil la un concert, cum a fost la cel al trupei Goodbye to Gravity. Cum crezi ca s-a intamplat acel incendiu, din ghinion sau din vina cuiva.... ?
Andy: "Nu cred ca sunt in masura sa ma exprim concret in momentul asta, pentru ca nu cunosc datele anchetei. Sunt pe scena de 25 ani, cunosc foarte bine situatia unui grup din underground si ce presupune un eveniment, un concert sau o lansare atunci cand se vrea ca totul sa iasa foarte bine. Noi am cantat in foarte multe locuri din tara, inclusiv in Colectiv si imi mentin parerea ca era unul dintre cele mai bune locuri de a face astfel de evenimente, desigur cu cateva probleme si lipsuri majore care s-au dovedit insa din nefericire ca pot deveni fatale.
Cand pleci de acasa, in general, nu te gandesti niciodata ca in ziua aia te vei putea rani sau vei putea chiar muri. Cu toate astea, in fiecare zi in jurul nostru mor oameni, ca-i cunoastem sau nu, ei mor, iar alte zeci de mii sunt raniti. Chiar acum se intampla cand cititi acest interviu.
Fie ca faci parte din trupa sau ca esti spectator, nu te gandesti in ce club intri, care sunt caile de iesire in caz de urgenta (daca are), sau ca ai putea sa te ranesti sau chiar sa mori, din diverse motive. Si nu e vorba de inconstienta sau ca ne lispeste instinctul de supravietuire... Pur si simplu nu te gandesti. La noi mai este si lipsa de educatie in sensul asta. Habar nu avem cum sa tratam situatiile de urgenta si asta s-a vazut. Cei care au pierit in Colectiv nu au avut nicio sansa de a se lupta cu moartea fata in fata.
Insa sunt oameni care ar trebui sa fie in actiune si sa supravegheze atent cand se desfasoara evenimente dar si afara lor. Care sunt obligati sa o faca, pentru ca asta le este meseria, sunt pregatiti in mod real. Rolul acestor oameni este sa simuleze diferite scenarii si sa gaseasca solutii sau iesiri din situatiile de criza. Acolo unde nu exista solutii si sunt sanse si de 1% sa se poata ajunge la ce s-a ajuns, trebuie inchis sau interzis. Fara exceptii. Numai ca noua, natiunii noastre, asa cum suntem constituiti noi „adeneic” se pare ca nu ne ajung niciodata sacrificiile. NU invatam nimic din experientele noastre, ale celorlalti sau din istorie. Noi ca popor intelegem greu si uitam repede... Pe principiul „mie nu mi se poate intampla nimic” am fost prost invatati si iata ca nici acum nu ne dezmintim de el.
Opinia mea, la cat s-a discutat in mod public despre Colectiv, acolo a fost un caz clar de neglijenta in serviciu, al celor care ar fi trebuit sa supravegheze buna desfasurare a focului de artificii. Legale sau nu, interzise in spatii inchise sau nu, cineva trebuia sa fie extrem de atent. In plus, orice owner de local ( de la cel mai mic pana la cel mai mare) din lume ar trebui sa foloseasca materiale ignifuge pentru amenajare si mai ales pentru antifonare. Buretele ala nenorocit, plus solutia adeziva cu care s-a lipit buretele pe tavan si pe stalpi, s-au dovedit o bomba atomica la scara mai mica. Arde repede, se topeste, patrunde in piele pana la os si in urma arderii elibereaza cele mai toxice substante posibile pentru un om care le inspira. In opinia mea, buretele acela ar trebui interzis de la comercializare sau cumparat pe semnatura, pentru ca este extrem de toxic. Intrebati orice chimist.
Tratamentul acustic de asemenea factura ar trebui sa fie folosit exclusiv in studiouri de inregistrari. Insa eu nu l-as folosi nici acolo. E cea mai proasta solutie si cu eficienta din punct de vedere al absobtiei acustice cel putin discutabila, eu de exemplu la mine la studio nu am nici un centimetru de burete pe pereti. Si, desigur, in preajma lui nu ar trebui nici macar sa se fumeze, dar mai ales sa fie foc. Pare cel putin logic. Insa in Colectiv au fost concerte cu efecte pirotehnice cu mult mai periculoase si cu clubul de doua ori mai aglomerat... Nu vreau sa mai comentez, insa lipsa iesirilor suplimentare a fost cred ca elementul devastator.
Cu ani de zile in urma a fost un caz celebru, accidentul de la Mihailesti. Nimeni nu si-a imaginat pana atunci ce dezastru poate sa produca o combinatie de azotat de amoniu, motorina si o mica scanteie de la bateria masinii. De atunci regimul transportului de azotat de amoniu s-a schimbat radical. La fel putem vorbi azi despre era „post-colectiv”. S-au schimbat multe si se vor schimba multe in continuare. Desigur intr-un sens bun daca vrem, chiar daca unii sunt nemultumiti, ca in cazul legii anti-fumat in locurile publice. Traim cumva acea perioada de tranzitie despre care se tot vorbea dupa revolutia din '89. „Cazul” Colectiv insa mi se pare la fel de important ca si cel de atunci. In '89 oamenii doreau libertate, azi tinerii doresc o revolutie a mentalitatii, o revolutie a constiintei, o revolutie chiar spirituala ! A fost ca o descatusare. Din pacate, se pare ca in istorie vedem cum ca in astfel de situatii cand se schimba radical destinele unei societati, ale unei tari...e nevoie de jertfe. Tragic..."
Cristian Matei "Mumu": O alta pozitie puternica din partea ta, la un moment dat, a fost cea referitoare la fumatul in cluburi, voi fiind niste muzicieni care v-ati chinuit mult pana acum in localurile romanesti, zeci de ani, la concerte. Cat de importanta este pentru voi legea antifumat si de ce?
Andy: "Sincer sa fiu, au fost foarte multe evenimente de club de la care am lipsit din cauza fumului de tigara. Cand imi calcam totusi pe principii, ma gandeam inainte cu groaza prin ce calvar trebuie sa trec. Fum dat fix in nas, fum venit din spate, fum din lateral cand in sala de concert se sta inghesuit mi se pare un chin greu de suportat, iar o data chiar am iesit cu haina arsa. De multe ori ieseam afara din club si vomitam. Eram eu poate mai sensibil... Nu multi stiu ca prin 2005 am avut chiar si un mic bar de rock in care am fumat pasiv mult timp, deci cunosc bine fenomenul. Am renuntat la afacere fix din motivul asta.
Pe scena, ca protagonist, nu de putine ori am ramas fara aer, pur si simplu si mi s-a facut rau in timp ce cantam. Cine nu recunoaste ca era horror la concerte sa inhalezi atata fum de tigara este un mare ipocrit. Mai ales in cluburile din Romania, unde instalatiile de aerisire nu exista sau sunt subdimensionate categoric. Legea antifumat este benefica pentru toata lumea din zeci de motive. Restul e doar dorinta unora de dezbinare, scindare si manipulare a societatii, cum dealtfel suntem obisnuiti din '90 incoace."
Cristian Matei "Mumu": Crezi ca rockerul roman va respecta aceasta lege? Dupa cum bine stii, pentru unii, metalul/rockul este strans legat de tutun si alcool. Nu crezi ca va scadea numarul celor care vor veni la concertele din cluburi?
Andy: "Nu numai rockerul roman trebuie sa respecte aceasta lege, ci toata lumea. Societatea credem ca a evoluat, deci trebuie sa ne adaptam la noile valori ale ei. Nici eu nu sunt multumit de anumite noi gandiri „liberale”care mi se impun, dar daca majoritatea decide ca asa e bine pentru societate sunt nevoit sa accept. Prezenta publicului la concerte in general nu are de ce sa scada pe motivul ca nu se poate fuma in sala, exista locuri special amanajate, unde se poate fuma si mi se pare extrem de civilizat asa.
Participi la concert pentru ca vrei sa vezi o trupa, nu pentru ca nu poti sa fumezi sau sa bei. Ele pot fi chestii complementare sa te faca sa te simti mai bine sa zicem, dar nu se pot exclude una pe alta. Peste orice discutii inutile pe aceasta tema, trebuie sa ne adaptam asa cum au facut-o si altii. E o chestie de principiu atunci cand majoritatea doreste o schimbare, asta inseamna democratie pana la urma. Mie nu mi-a convenit ca de fiecare data cand votam impotriva lui Iliescu, el iesea presedinte. A fost decizia majoritatii, bun sau rau, a trebuit sa ma conformez si sa il accept ca si presedintele meu. Alternativa ar fi fost sa emigrez, atat. Dar in Romania sunt mult mai multe valori si frumuseti pentru care am decis sa raman.
Cristian Matei "Mumu": La final, daca ai vreun mesaj de transmis publicului de rock din Romania...
Andy: "Da. Mesajul este sa ne sustina, cumparand tricouri si CD-uri si vorbesc in numele tuturor trupelor din underground. Veniti la concerte! Fiti altruisti!"
TAINE online:
- Bandcamp
