Județele care au devenit polii sărăciei. Zeci de mii de asistați social
Centenar, episodul 3. Oare ce ar spune cei care au unit România acum o sută de ani despre noi? Despre cum ne-am dezvoltat? S-ar mândri cu noi sau ne-ar certa?
Sunt locuri în țară de care toți trebuie să fim mândri.
Oradea este unul dintre ele. Comuna Ciugud, din Alba este un alt exemplu.
Și-a schimbat radical fața în 14 ani. În aceste locuri ar trebui să meargă politicienii, să ia lecții pentru a construi România următorilor 100 de ani.
Un alt atu al acestui loc sunt apele termale. Administrația a profitat și a construit un parc acvatic cu 22 de milioane de euro. Jumătate din fonduri europene, restul de la primărie. Și turiștii au început să vină. Anul trecut au fost peste 230.000.
Mulți turiști ajung aici cu avionul. Din ce în ce mai mulți.
Gheorghe Pasc, director aeroport: ”În 2016 am avut 41.000 de pasageri, în anul 2017 am avut 162.000. Și anul care urmează, 2018, cred că vom avea mai mult decât dublu. Depășim 300.000.”
Este motivul pentru care acum se construiește un terminal mai mare, cu 5 milioane de euro. Pista a fost deja refăcută cu 20 de milioane de euro. Bani europeni.
Linda Sereș, proprietar cafenea: ”Toamna și iarna asta am avut mai mulți turiști decât asta vara, de exemplu. Da. Am dublat numărul de meniuri în limba engleză.”
”E aeroportul. Sunt curse. Și unii au venit numai pentru că aveau curse directe și au zis hai să văd orașul asta.”
Linda are o cafenea în centrul orașului. Îi merge atât de bine, încât acum o deschide pe a doua.
Iar în clădirile istorice s-au amenajat hoteluri cochete, care sunt aproape tot anul ocupate. Renata Bodea este proprietarul unui hotel: ”Oradea a evoluat foarte mult în ultimii ani. Oricine vine și n-a mai fost în ultimii ani este foarte susprins de tot ce e s-a făcut aici. De la centru, clădiri, la obiectivele care au fost făcute.”
Ilie Bolojan, primar Oradea: ”Nu poți vorbi de dezvoltare dacă oamenii nu au locuri de muncă, dacă nu au câștiguri din care să plătească utilitățile să întrețină familia și să se simtă bine în localitățile respective. Am dezvoltat 3 parcuri industriale.”
La marginea orașului, pe locul unde creșteau boscheți, primăria a tras utilități cu fonduri europene și a pus la dispoziția investitorilor terenuri. Iar investitorii au adus aici peste 200 de milioane de euro și au angajat peste 8.000 de oameni.
O fabrică produce din aluminiu piese pentru cele mai importante nume din industria auto. Remus Cotuț e director: ”Clienții noștri... vin în România. Și au așteptări destul de mici, pentru că se gândesc la România ca la o țară subdezvoltată și pleacă de aici superimpresionați.”
În fabrică lucrează 1300 de oameni. Sunt aduși cu microbuzele și beneficiază de o masă caldă pe zi. Iar de pe urma lor primăria câștigă.
Anul trecut, 40 de milioane de euro au ajuns la primărie din impozitul pe salariile angajaților din Oradea. Banii se reinvestesc.
Iar din toamnă, primăria va plăti cazarea și trasportul elevilor care ajung în școlile profesionale din oraș, pentru a școli mâna de lucru pentru parcurile industriale. Sunt parte din măsurile care transformă pe zi ce trece Oradea într-un oraș european, în care oamenii trăiesc decent într-o Românie care funcționează.
Este și motivul pentru care puțin părăsesc acest loc pentru un job în străinătate. Altfel stau lucrurile în estul țării.
Înapoi în Botoșani. Lozna arată altfel față de satele județului. La tot pasul au fost ridicate case mari, dar... goale. Într-o mașină prăfuită primarul ne face un tur.
Sunt casele construite de sătenii care muncesc în străinătate. Acasă au rămas bătrânii și copii.
Alex Dima: ”În Lozna, peste 30 la sută din săteni sunt plecați peste graniță și sunt singura sursă de trăi pentru cei care au rămas aici. Și construiesc astfel de case care stau pustii. Fiecare construcție ascunde o poveste dramatică.”
Maria Cică a crescut singură. Ba mai mult, și-a crescut și cele două surori. Părinții sunt plecați în Italia. Maria a mers la facultate, are diplomă de profesor, dar nu are unde să lucreze. În satele din jur sunt prea puțin copii.
Soțul lucrează în Germania la cules de sparanghel. Și asfel de povești întâlnești aici la tot pasul. Și în Dersca, o altă comună, mai bine de o treime dintre săteni sunt plecați. Într-o altă casă, o mama își crește copiii cu banii trimiși de soț din Anglia.
Academia Română atrage atenția că migrația șocantă din ultimii ani are efecte distructive asupra economiei și societății românești. Politicienii sunt însă prea ocupați să țină cont de aceste avertizări.
În Botoșani, din 450.000 de locuitori, doar 20 la sută au de lucru. Peste 13.000 de oameni trăiesc din mila statului.
Familia Ripiceanu trăiește într-o casă pe care nu are acte, în satul Corlățeni. De apă și canalizare nu s-a auzit prin aceste locuri. Nu au curent electric.
L-am întrebat pe președintele consiliului județean câți șomeri și mai ales câți oameni fără muncă sunt în Botoșani. Nu știe.
Locuri de muncă ar fi. Mulți ajung la oficiul forțelor de muncă nu pentru angajare, ci pentru a primi dovada că își caută de muncă, dovadă pe care o prezintă mai apoi primăriilor, pentru a primi ajutor social.
Mihai Țincu este directorul unei fabrici de confecții. Lucrează pentru nume mari din industria modei: ”Eu aș angaja mâine 200 de oameni. Dar de unde să îi iau. Și nu numai eu. Toți cei din confecții.”
Și din nou, aceeași poveste. Lipsa drumurilor ține acest colț de lume izolat și-l condamnă la sărăcie. Investiții în zonă s-au făcut. Dar de multe ori fără cap.
Flămânzi. Satul din care a pornit răscoala de la 1907. În 2004, satul a devenit oraș, pe 1 aprilie.
Străzile orașului sunt pline de căruțe, iar centrul arată jalnic, ca după bombardament. Primarul susține că în zonă s-au făcut investiții de 6 milioane de euro. S-au asfalt 10 km de străzi și s-a construit un centru de afaceri cu 700.000 de euro.
Am intrat în centru de afaceri cu administratorul Mihai Ștefănucu. Centrul a fost gata în 2014. E pustiu și plin de praf.
Din toată clădirea un singur birou este deschis. În rest, nimic. Locul e închiriat, într-adevăr, de firme din oraș, dar cu o chirie modică de doar 1 euro pe metrul pătrat, pe an. E o formulă prin care primăria demonstrează că locul funcționează, pentru a nu fi obligată să dea înapoi banii europeni.
În același proiect european au fost instalate și 49 de camere de filmat prin tot orașul.
Cu viceprimarul Ioan Guraliu am pătruns în centrul de comandă, locul din care cineva ar trebui să supravegheze tot ce mișcă în Flămânzi. Nu e nimeni și deocamdată poliția nu vrea să le preia în administrare.
Aici ar trebui să se recreeze și culturalizeze flămânzenii. Locul are utilitate doar în alegeri. Viceprimarul nu știe exact câți bani s-au investit aici. Locul, oricum, trebuie să intre din nou în reabilitare.
Orașul are și blocuri, învăluite într-un fum înecăcios. La bloc oamenii se încălzesc cu sobe și pun pe foc ce au la îndemână.
Și în asfel de condiții trăiesc mai toți locatarii din blocurile orașului Flămânzi. Sunt oameni dependenți de mila autorităților, care împart ajutoare sociale și ii pun să voteze.
La parter, un alt locatar mă invită în garsonieră. Nu are lumină și nici apă. Este o frântura din viața unui oraș în 2018.
Impozitul la oraș e mai mare. Acesta a fost motivul pentru care 40 de comune au fost transformate în orașe în 2004. Să vină bani la buget. Pentru oameni nu s-a făcut nimic.
La Flămânzi, cu un milion de euro s-a construit o statuie în centru și s-a amenajat un muzeu, care prezintă într-un mod idilic viața țăranilor de la 1907, imagine care nu are de-a face nici cu viața de atunci nici cu cea de acum.
Vaslui, alt pol al sărăciei. Și aici, aproape 10.000 de oameni trăiesc de pe o zi pe alta din ajutoarele de la stat și mult mai mulți sunt cei care n-au niciun venit. Trăiesc în case dărăpănate și pe drumuri pe care nu reușești să pătrunzi nici cu mășina de teren.
Suntem în Cozmești, comuna de care aparține și satul Fâstâci. Aici, de ani de zile se construiește o școală.
Alex Dima: ”Am ajuns prima dată în acest loc în 2007, de 11 ani tot vin aici. Fâstâciul a ajuns celebru și generații de copii n-au învățat în școală, ci în ocolul silvic și în dispensar”.
Povestea școlii din Fâstâci vorbește despre cum este tratată educația prin aceste locuri. Mai mulți primari și un constructor au reușit să-și bată joc de generații întregi de elevi. Bani cu nemiluita s-au aruncat în această școală.
Ultima dată am fost aici în 2016 când primarul și constructorul și-au dat mâna și păreau că se apucă de treabă. Dar edilul și constructorul nu s-au înțeles și în școală nu s-a mai lucrat.
Acum, primăria va fi executată silit și obligată să plătească 2 milioane de lei constructorului. Asta înseamnă că instituția va intra în faliment. Am încercat să discutăm și cu primarul Hristache Sima, dar n-a fost de găsit, cât am stat prin sat. La primele ore ale dimineții am bătut la ușa Consiliul Județean.
Președintele consiliului nu e la muncă. Secretara susține că e într-o ședința importantă. Aproape de ora de 10, Dumitru Buzatu apare. A fost la exerciții de recuperare. E relaxat și filosofează despre polul sărăciei.
”Lucrul ăsta se încadrează într-un fel de normalitate. Nu putem face ca toate regiunile unei țări să fie pe locul 1. Nu există în niciun stat. Ceea ce putem face este ca în permanență ca și regiunile acestea este să progreseze în permanență.”
Pe Dumitru Buzatu l-am reîntâlnit în București. Îl însoțea pe vicepremierul Paul Stănescu.
Alex Dima: ”Ciugud, județul Alba. Comuna este campioană la accesarea fondurilor europene. Până acum, aici au ajuns peste 27 de milioane de euro. Fața locului s-a schimbat și aduce mult cu satele din vestul Europei.”
În topul celor mai dezvoltate comune din România, Ciugudul este de câțiva ani pe primul loc. Aici ar trebui să ajungă măcar o dată primarii din toată țara, pentru a înțelege cum poate să funcționeze o comună.
Case frumos așezate, copaci ornamentali pe marginea străzii, piste de bicicle și orice drum care taie dealurile din jur cu astfalt. În total, 30 de kilometri de drumuri asfaltate printre terenurile agricole.
În toată localitatea, nu există casă fără apă și canalizare.
Gheorghe Damian este primarul acestui loc din 2000. A înțeles că viitorul înseamnă bani europeni, locuri de muncă și educație. În anul 2000, Ciugudul avea 2600 de oameni. Acum are 3200.
Cigudul este așezat la doar câțiva kilometri de Alba Iulia. În 2004, primarul a găsit modalitatea prin care să aducă bani în sat. 30 hectare din islazul satului au fost amenajate și transformate în parc industrial.
Acum, în parc sunt 60 de firme care plătesc impozit primăriei. În ele lucrează peste 700 de oameni. Mulți din sat.
Florin Todor este patronul unei firme care aduce de peste granița echipemente electrice, iar de aici le livrează în toată țara. Peste drum, un neamț conduce o fabrică de cablaje în care lucrează 120 de oameni.
Gheorghe Damian, primar Ciugud: ”Știți cu cât ne-au crescut nouă veniturile proprii? Cu 1647 la sută. Asta raporat de la 2004 la 2016. Acum suntem mult peste. Poate am ajuns la 2000 la sută. Și ce au însemnat banii ăștia? Au însemnat bani suficienți pentru scrierea proitelor europene. Pentru avize și TVA”.
La etaj este echipa care caută finanțării europene și scrie proiecte pe care le cofinanțează cu banii din taxele luate din parcul industrial. Mai mult, primarul a reunit 27 de localități din zonă în Asociația Țara Secașelor și de aici a atras bani și pentru ele. Doru Pop este șeful echipei de finanțare.
Cu bani europeni au fost dotate primăriile din jur, sunt susținuți mici fermieri, sunt refăcute școli și grădinițe, se schimbă fața locului în toate cele 27 de localități.
În Ciugud au fost amenajate spații speciale în care oprește autobuzul, iar stațiile sunt dotate cu internet și afișează ora la care vine următoarea cursă. Pe terenurile de la marginea satului s-au tras utilități, iar primăria stabilește clar locul în care se construiește.
Și tot gratis este și iluminatul pe străzile din 2 sate care aparțin comunei. Energia vine din eoliana ridicată pe deal cu un milion de euro din fonduri norvegiene. Pe copiii din școală primarul i-a organizat într-o patrula eco. Merg prin sat și le explică oamenilor cum să recicleze.
La marginea Ciugudului s-a inaugurat anul trecut cel mai mare teren de golf din sud estul Europei, pe 62 de hectare de teren. A costat 15 milioane de euro și la inaugurare a participat președintele țării.
150.000 de euro plătește clubul impozite primăriei pe an și aici și-au găsit de lucru 70 de oameni.
Ciugudul e de câțiva ani un loc viu care își scrie povestea de succes în fiecare zi. Nu-i de mirare că mulți au ales să își mute viețile aici.
Aurelian Suciu, om de afaceri: ”Este tot ce mi-am dorit. În primul rând sufletește sunt legat de glie. Am văzut cu adevărat ce inseamnă o dezvoltare în zonă. Eu aș spune că normal într-o regulă a normalității. Poate pare prea mult pentru alte locuri.”
Beatrice Ciuta e profesor universitar în Alba Iulia. Își crește copilul în Ciugud.
Acum, visul primarului este să construiască un pod peste Mureș care va face ca drumul dintre Ciugud și Alba Iulia să fie de doar 2 km. Are deja finanțare, iar în primăvară se apucă de treaba. Ciugudul și-a schimbat fața în doar 14 ani și poate fi oricând un exemplu de bună practică, o dovadă că și la noi se poate.
Asta dacă politicienii își înțeleg menirea. Din păcate, la 100 de ani de la unire, mulți români trăiesc exact ca acum 100 de ani, iar politicienii noștri nici măcar nu pot fi comparați cu cei care au întemeiat un stat acum un secol.
Vorbim de unire, dar rămânem separați. Aceeași politicieni care au confiscat scena politică ne dezbină și - prin drumuri și măsuri proaste - reușesc să ne separe pe mulți dintre noi de restul lumii civilizate.
Sursa: Pro TV
Etichete: oradea, saracie, ciugud, Romania te iubesc, centenar,
Dată publicare:
11-03-2018 19:06
