Industria din farfurie, partea a III-a. Unii producatori "uita" sa treaca pe eticheta substantele toxice, care ne pot provoca o moarte lenta

La fel, Asociatia Europeana a producatorilor de carne a anuntat ca a oprit verificarile ADN-ului de cal in produsele din vita, fiindca producatorii au incetat falsificarea. Iar pericolul aflatoxinei a trecut, fiindca furajele mucegaite au fost eliminate.

Si cum medicii ne sfatuiesc ca totusi cel mai sanatos e sa-ti cunosti furnizorul de mancare, ne intoarcem la tara, la laptar.

E printre putinii producatori care mai fac lapte pasteurizat in punga. Si cum laptele brut are diferite concentratii de grasime, smantana e mai intai scoasa cu o centrifuga.

Apoi, adauga smantana cu galeata, ca nivelul de grasime sa fie exact cel de pe eticheta. Testele de laborator se fac dupa metoda Gerber - patentata de domnul cu acelasi nume, la 1891.

Citește și

Industria din farfurie, partea I. Cum am ajuns sa mancam in miez de iarna rosii din Turcia sau Tunisia

Avantajul procedurii - laptele nu e ultraprocesat, dezavantaj - termenul de valabilitate: 6 zile si nu se poate creste.

La fiecare cisterna face teste rapide care-l alerteaza daca taranii si-au doftoricit vacile cu antibiotic.

Laptaria lui nu arata precum cele ale marilor fabricanti, in care laptarii seamana mai degraba cu niste mecanici, iar procesul de fabricatie e secret bine pastrat de ochiul cumparatorului.

La el, vin in vizita copii, le arata si cum face cascaval din cas baschiu, si cum proceseaza laptele. Crede ca e important ca lumea sa afle cat de mult a evoluat industria si sa aleaga ce mananca in cunostinta de cauza.

V-ati intrebat vreodata de ce iaurtul sau smantana slaba stau uneori mai tepene decat cele grase? Fiindca in industrie sunt permisi stabilizatorii - total scapati de sub control, de vreme ce ei nu apar pe multe etichete.

Pe vremuri, cel mai folosit agent de ingrosare era amidonul. Dar era usor de descoperit, cu tinctura de iod. Pusa in lapte cu amidon, iodul se albastreste

Azi se folosesc substante mai sofisticate, imposibil de detectat in bucatarie. UE a interzis aditivi in iaurt. Interdictia, la nivel european, intra in vigoare abia din 1 iunie 2013.

Minciuna prin omisiune merge insa mult mai departe.

OPC-ul a descoperit, mai ales in transporturile bulgaresti, unt care nu avea pic de grasime animala, ci un mix de uleiuri vegetale. Insa controalele nu sunt permanente, ar costa o avere.

Jean Valvis, pe jumatate grec, pe jumatate elvetian, a construit in Romania un brand de lactate puternic. A fost primul procesator din tara cu lapte eco. A lansat la un moment dat un iaurt cu o reclama nonconformista, in care politia vacutelor prindea in flagrant procesatorul ca pune aditivi in lapte. Credea ca va sparge piata: "Reteta pastra iaurtul 45 de zile ca un produs proaspat, fara sa fie UHT, fara sa fie aditivi. Eu n-am reusit sa-l scot la un cost care sa poata sa fie competitiv. Concluzia mea era ca nu exista piata la asemenea nivel si ieseam cu un pret care era mult mai sus decat alte iaurturi, era prea scump".

Si a renuntat. Intre timp a si vandut afacerea cu lactate unor francezi. Alt brand, de apa minerala, vandut i-a adus alte milioane in cont si acum se pregateste sa lanseze unul nou, fiindca vrea sa faca cereale ecologice.

Omul vede in tara noastra cu ape minerale, cu terenuri necontaminate de ingrasaminte si pesticide si cu o slaba industrie de procesare - o comoara.

Taranul roman povesteste ca tocmai exportase 2 tone de branzeturi din lapte de munte in Spania, la pret bun, dar scandalul iscat cu aflatoxina i-a stricat afacerea.

Daca verificam sistemul european de alerta rapida pentru mancare si furaje, constatam ca toate celelalte tari din UE descopera sute, chiar mii de pericole in mancare, in fiecare an.

Site-ul este public, oricine poate verifica daca in tara lui a aparut vreo alerta, daca in magazine a ajuns mancare periculoasa sau daca autoritatile au oprit in vama vreun transport contaminat.

Sistemul informatic arata ca prima alerta pentru aflatoxina in furaj romanesc a fost lansata public inca de la 1 martie. In Germania.

In aceeasi zi, Germania a alertat ca a gasit aflatoxina si in furaje sarbesti, venite prin Romania. Autoritatile noastre au preferat sa faca publica cea de-a doua alerta si abia dupa o saptamana.

Sistemul de alerta rapida noteaza ca pana si Luxemburg-ul a gasit buclucasa aflatioxina, tot in furaje, dar de origine germana, si italienii au descoperit-o in propria ograda. Numai in aprilie au existat 22 de avertizari privind aflatoxina, si nu doar in furaje, ci si in sosuri, migdale, fistic, smochine si alune. Nimic din Romania, ci din Suedia, Maroc, Iran, Ucraina, Africa de Sud, Turcia si chiar SUA.

E greu de crezut ca tot acest sistem de alerte a fost creat special pentru a distruge concurenta romaneasca, asa cum afirma unii producatori. Sau daca ar fi sa credem asta, ce sa mai spunem despre notificarile care ne avertizeaza ca Germania, de exemplu, vinde prin lume branza mucegaita, ciocolata cu fragmente de oase, salmonella in salata, suplimente alimentare cu mercur, fragmente de metal in sos si pizza sau porc cu listeria monocitogenes - o bacterie periculoasa, ce infecteaza si imbolnaveste omul, prin carne preparata insuficient.

Si ANSVSA transmite alerte rapide. Trei in acest an: a gasit histamina in ton din Thailanda, semn ca era alterat, aflatoxina in alune chinezesti si le-a respins la granita. A gasit intr-un control oficial pe piata si popcorn modificat genetic - interzis, adus din Egipt, dar nu stie daca si cat s-a vandut.

Sistemul de informare rapida este facut special ca sa ne linisteasca, sa ne asigure ca situatia e sub control. Numai ca descoperirea miilor de pericole din mancare dovedeste doar ca sistemul global de productie a hranei este extrem de vulnerabil, plin de riscuri pentru sanatatea noastra, ba chiar poate declansa oricand o epidemie. Americanii si-au dat seama cate pericole ascunde hrana produsa in masa cand au descoperit intr-un singur hamburger tesut de la sute de vaci.

Va amintiti de alerta cu carne de cal pe post de vita? A fost lansata pe 8 februarie de Marea Britanie. A fost descoperit 60% ADN de cal in lasagna congelata, nu italiana, ci din Franta, dar procesata in Luxenburg cu materie prima din Romania si importata prin Olanda.

Carnea cu pricina a strabatut mai tot continentul pana cand a ajuns la destinatie, in Anglia. Autoritatile noastre au dres busuiocul aratand cu degetul spre alte tari care au avut mai multe avertizari si asigurandu-ne ca e bun si calul.

La fel de bun si sanatos e si curcanul cu reziduuri de ENROFLOXACINA produs in Romania si distribuit in Austria, Luxemburg, Olanda, Elvetia, Marea Britanie si Germania, care l-a demascat cu analize si a facut publica nazdravania.

Germania are atat de multe notificari in sistemul de alerta rapida, incat ai putea crede ca a pus gand rau nu numai furnizorilor externi de mancare, ci si propriilor procesatori autohtoni.

Cercetatorii privesc detasat, fara patima, si spun ca nemtii au un sistem de control mult mai bine organizat. Daca e sa analizam datele oficiale, si Bulgaria e mai bine organizata. De la inceputul anului a facut in sistemul rapid de alerta peste 23 de notificari, Romania - numai 3. Germania a anuntat peste 100 de nereguli la mancare doar anul acesta.

Putem concluziona ca in Romania mancarea e mult mai sigura. De asta se ocupa si controalele de frontiera si inspectorii sanitar-veterinari si cei de la Protectia Consumatorului care acum, in ajun de Pasti, fac "controale tematice" in piete. Si demascheaza vanzatorii de flori rupte din padure.

In noiembrie, romanii s-au speriat cu totii cand au aflat ca au mancat grapefruit, pere si ardei cu depasiri mari de pesticide.

Dar in magazine, daca te uiti atent pe ladite, constati ca si bunatatile de provenienta europeana au fost tratate cu aceleasi substante - doar ca nu sunt controlate: imazalil, orthofenilfenol, thiabendazol. Pentru cumparatorul roman - nici o atentionare.

In timp ce neamtul isi avertizeaza populatia ca aceste fructe au coaja necomestibila, romanul rade in prajituri, pentru aroma sau isi pune felii in ceai, sa se insanatoseasca.

ANPC avertizeaza ca daca nu scrie nimic pe ladite nu inseamna ca legumele si fructele n-au fost tratate. Iar ANSVSA ne asigura ca se fac teste pentru depistarea depasirilor de pesticide.

Pe de alta parte, ANPC ne asigura ca depasirile de pesticide, descoperite doar la Turci, n-au fost mari.

"Multi mananca marul cu coaja cu tot, cei care mananca cu coaja cu tot, le recomandam sa-l spele foarte bine, pentru a evita urmele de pesticide", recomanda specialistii romani.

Serios? Intrebam cercetatorii. Doctorul Rueff face parte dintr-o echipa renumita de medici francezi care au descoperit efectele ascunse ale hranei industriale.

MERELE SPALATE AU URME DE PESTICIDE IN PROPORTIE DE 67%.

"Cred ca acesta e un discurs de marketing. Cand ne uitam la mere, de exemplu, cele mai tratate fructe.Pentru a cultiva un mar care ajunge in supermarket si are o anumita masura cred ca e nevoie de 30 de tratamente. Tratamentele incep de la floarea arborelui si pana la fruct, tratat la suprafata, dar si in interiorul fructului. Deci solutia nu e spalatul, ci educatia. Sa ii invatam pe oameni sa manance mai putin si sa manance alimente de o calitate superioare", spune Rueff.

Pesticidele care apara coaja citricelor de mucegai sunt din familia celebrului DDT, Diclor-Difenil-Tricloretanul, interzis inca din anii 70, dupa ce s-a constatat ca se acumuleaza in lapte si in organismul uman. Totusi, pe laditele de supermarket scrie, langa adresa de hotmail a importatorului, si "DIFENIL". Iar orthofenilfenolul se numea pana nu demult E231, dar cum studiile privind potentialul sau de a produce cancer si dereglari hormonale antiandrogene sunt in plina desfasurare, autoritatile europene l-au scos de pe lista E-urilor si nu mai apare pe etichete. Fiindca a devenit pesticid. Interzis.

 "In Franta, in Romania, peste tot dam legi pentru a stopa un aditiv anume. Daca vom cauta 10, daca trecem 10 pe eticheta, de fapt stim ca nu 10 trebuie sa punem acolo, ci 100 sau cateva sute! Stim ca sunt multe elemente care trec de legislatie pentru ca atunci cand un guvern da o lege pentru o alimentatie calitativa apare imediat si presiunea din partea unui lobby din industrie, care vine si spune: "E imposibil, nu puteti adopta legea asta pentru ca daca va trece nu vom mai putea vinde lapte, suc de portocale", mai spune Rueff.

In tot acest timp, autoritatile romane se spetesc sa tina pasul cu evolutia industriala, sa detecteze ce ne imbolnaveste.

Cum si medicina se bazeaza pe "juramantul lui Hipocrate": sa nu faci rau, la fel, industriasul alimentar nu e banuit ca pune profitul mai presus de sanatatea noastra.

Seful laboratorului de analize ne sfatuieste sa cumparam alimente care si-au comandat audit si certificare a lantului de productie. Multe firme platesc asemenea certificate ca sa adauge un plus de siguranta mancarii pe care o vand.

Minciunile din mancare sunt catalogate drept "accidente", iar autorii lor nu sunt demascati public ca sa nu-si piarda cota de piata.  Si vedem cat rau ne-am facut doar cu sarea in exces pe care o serves procesatorii. 3 milioane de romani sunt azi bolnavi, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii impune standarde noi. Dar cum ramane cu gustul?

Decanul Facultatii de Inginerie Alimentara din Galati ne explica de ce a ajuns industria sa foloseasca aditivi in cascada: "Se pune un compus sau o substanta care sa scada pretul, daca in carne s-a pus amidon care n-are ce sa caute acolo, dar a fost pus ca sa scada pretul la produs, obligatoriu el trebuie sa vina cu o suplimentare de colorant, trebuie sa vina cu supliment de condimente care sa acopere tot adaosul initial si  asa intra intr-un circuit, dar el intra in acest circuit din cauza pretului".

Doar in paine se pot pune peste 30 de aditivi. Ii controleaza insusi producatorul de buna credinta.

Inca din ianuarie 2012, in UE este obligatoriu ca alimentele care contin colorantul "tartrazina" sa aiba pe eticheta o avertizare pentru copii! Nu exista asa ceva in magazine. In schimb, autoritatile au depistat ulei contrafacut cu temutul colorant.

Cercetatorii avertizeaza ca omul nu se poate adapta si nu poate dezvolta imunitate la toate chimicalele pe care le mananca.

"Problema e toxicologia cumulata. Daca adaugam o substanta alteia si tot asa, iar timpul de expunere la ele e scurt, nu vom putea demonstra stiintific ca o anumita substanta produce mutatii sau e cancerigena. Dar sa ne gandim la faptul ca putem fi expusi ani de zile la diverse combinatii de substante. Din punct de vedere stiintific n-avem habar de ce poate provoca. Nu doar pentru noi, dar si pentru copiii si nepotii nostri. Toti parametrii alimentari s-au schimbat, dar corpul nostru, nu. Asa ca starea noastra generala s-a degradat. Nu inseamna ca vom muri imediat, dar vom avea o calitate scazuta a vietii. Iar asta e mai rau, pentru ca e vorba de o moarte lenta. Daca nu cumva la un anumit moment apar mutatii noi", precizeaza Rueff.

Solutii, intr-o industrie globalizata, sunt putine si costisitoare. Cea mai la indemana e scurtarea drumului de la producator la cumparator: sa cumperi productie locala - pe cat se poate.

In Romania exista deja retele slow-food, oameni care cumpara mancare de la oameni pe care ii cunosc personal. Apoi, reteta de baza pe care o prescriu medicii pentru o imunitate mai ridicata e mancarea variata: daca ai mancat ceva luni, nu mai manca pana vineri. Iar reclamatiile la autoritati raman principala arma de a ne apara interesul - acela de a nu ne imbolnavi cu mancare.

Cu cat ne vom dezvolta simtul civic, cu atat vom fi mai capabili sa obligam autoritatile sa inaspreasca legea si sa ne apere cu adevarat de pericolul din mancare.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă