Consumul de droguri explodează, politicienii trăiesc în altă realitate. ”Ești foarte singur când intri în povestea asta”
„Pericolul dependenței”, partea a III-a. Peste 900 de substanțe sunt pe piața drogurilor, consumate de oameni care își distrug viețile. Și apar tot mai multe, greu de depistat și controlat. Iar măsurile pe care statul le ia amplifică problema.
Datele oficiale arata cât de gravă este situația: doar 20 la sută din drogurile care trec prin Portul Constanța sunt detectate. Revenim acum în Team Challenge.
În această clădire, în care pe vremuri a funcționat CAP-ul comunei Grădiștea, la 30 și ceva de km de capitală, de mai bine de 20 de ani, dependenții de diverse substanțe sunt salvați. Aici este Team Challenge.
În bucătăria Andrei pregătește prânzul. Are 25 de ani și 3 luni de când nu mai consumă droguri. Prima dată s-a drogat pe când avea 13 ani. A fumat marijuana.
Andrei: ”Am fost puțin afectat de... Modul exigent al tatălui meu de a-și manifesta sentimentele și dragostea față de mine. El încerca, de fapt, să-mi explice că trebuie să merg la școală, că trebuie să învăț la anumite standarde, iar eu, fiind frustrat de modul în care el se manifesta față de mine, m-am refugiat în diverse anturaje cu băieți din gașca mea”.
Valentina Purcărea, mama: ”A vrut să-i ofere tot ce este mai bun, iar el a înțeles-o altfel. Faptul că a fost un pic mai dur, la momentul respectiv a gândit-o altfel”.
Mama îl vizitează des. Acum stau mult de vorbă și încearcă să înțeleagă unde au greșit.
”Nu comunicam suficient cu părinții mei, părinții mei fiind tot timpul ocupați, nu aveau în fiecare zi timpul necesar să stea de toate prostiile din capul unui copil”.
”Din punctul nostru de vedere, noi am făcut tot ce am putut. Tot ce vroiam să facem, tot ce este mai bine pentru el. El așa o vedea. Dar ce a și spus, lipsă de comunicare, probabil că avea nevoie de mai mult. Noi, la momentul respectiv, credeam că îi oferim tot. Trebuie să cunoști copilul mai mult, cât are nevoie”.
La 15 ani a trecut pe ecstasy, mai târziu cocaină și heroină.
”- Conștientizai?
- Nu, n-am avut nicio treabă. Conștientizam, însă nu îmi păsa. Drogurile au calitatea a te face să devii insensibil, indiferent că ești conștient, că poate poți să mori, nu-ți mai pasă că poți să mori”.
La 20 de ani a ajuns să vândă droguri. Dispare de acasă cu săptămânile.
”Ne-a sunat el. Adică, în momentele alea are un pic de discernământ și a zis sunt grav. Puteți să veniți să mă luați?”.
L-a găsit într-un bloc din Ferentari.
”L-am luat pe sus, l-am ridicat, l-am încălțat, l-am urcat în mașină. Am urcat în mașină, am plecat. Andrei avea deja spasme. Deci nu era conștient. Până acasă făcea în toate felurile.
L-am dus acasă, l-am spălat și l-am băgat direct în pat. Am zis, n-am ce să vorbesc cu el câteva ore. Am lăsat acolo și a doua zi l-am dus direct la spital. Mă mir că a supraviețuit atunci. Pentru că, exact ca în filme se comporta. A fost cel mai...”.
”- Statul, în toată povestea asta, v-a ajutat?
- Cu nimic!”.
Centrul Team Challenge funcționeaza cu bani privați. La stat, astfel de locuri nu există.
”Cătălin Baciu, director Team Challenge: Cererea este imensă și noi avem o listă de așteptare.
R.: De cât?
Cătălin Baciu: În momentul ăsta avem 6 oameni care vor să intre în centru. Și lista poate fi de așteptare de câteva luni de zile. Nu știi niciodată”.
Cătălin Baciu este directorul centrului care s-a construit cu studenți, așa cum sunt numiți dependenții care ajung aici. Tot ei se ocupă de gospodărire.
”Pentru o clipă de plăcere ajungi să dai cu piciorul la toată viața ta”
Cătălin Baciu: ”Deci înveți autogospodărire, curățenie, standarde. Pentru că una din caracteristicile unui dependent de droguri este o gândire și viață dezorganizată. Vrei să le dai o gândire organizată și o viață organizată. Iar asta înseamnă să stai de ei în toate aspectele vieții. De la modul în care își aranjează hainile în dulap, până la modul în care își strânge după el sau face un proiect de lucru, cum speli un geam, de exemplu. Și îl înveți să spele după asta. Ești verificat cum l-ai spălat și nu are de-a face cu nimic o disciplină, că toată lumea spune vii în reabilitare și pe primul loc e disciplina. Nu, în primul rând nu mai ai o capacitate de lucru, nu mai ai niciun standard excelent în viață. Și tu, după ce pleci de aici, reabilitat, ce faci? Ai nevoie de un job, ai nevoie de o capacitate și mentală și fizică și niște standarde de excelență, că astea te țin în viață”.
Andrei răspunde de bucătărie și spălătorie.
”- E un regim spartan. Adică nu e pentru toată lumea. Programul e deschis. Poarta e deschisă, ușa deschisă. Orice om care vrea să plece de la noi, poate să plece oricând.
- Și ce înseamnă că e spartan? Ce le faceți de el?
- Pentru noi doi nu e spartan. E o normalitate. Pentru un dependent care se trezește la 1 după amiaza, pentru el nici nu știe că ziua începe la 6- 7, sunt ani de zile de când se trezește la 1 după amiaza. Tot ce face, sunt din nou, nu-și asumă nimic, nu are nimic, pleacă de acasă, umblă, fură, face tot ce poate ca să-și procure droguri. Când intră aici în program, trezirea la 7, culcarea la ora 11, fiecare minută zilei are o activitate destinată, nimic nu este opțional, ai de citit, ai de făcut rapoarte. Sunt unii care singura carte care își aduce aminte…
Și acum tu vii și dai un teanc de cărți și are un mentor și dai să-i spui, uite, tu citești cartea asta. Și el se uite, e carte de leadership și el nu a citit niciodată. E, nicio problemă, o citești, o citim împreună, vedem cum facem și trebuie să facă și un raport. Pentru ei, asta e spartan. Să strângi după tine, să-ți faci curățenie dimineața. Să te duci și să-ți faci igiena personală. Pentru ei, asta e spartan. Sunt unii care nu au curățat o ceapă în viața lor”.
Cătălin Nicolae e director executiv în Team Challenge. 16 ani s-a drogat.
Cătălin Nicolae: ”Sevrajul de la heroină care l-am avut eu era ca o durere de măsea amplificată cu 50 pe tot corpul. Deci mă durea fiecare oșcior. Unde puneam mâna, mă durea. Deci plângeam de durere. Deci de la heroină”.
14 ani a consumat heroină și 2 ani, etnobotanice.
”- Astea sunt poze din ziua nunții.
- Așa te-ai însurat?
- Așa, uite, se vede costumul. În 2010, așa arătam în ziua nunții. Uite cămașa, se vede cămașa care o aveam...
- Câți ani aveai aici?
- Păi, 35”.
Soția este cea care l-a susținut și ajutat să se oprească.
El este Marc. Vine dintr-o familie înstărită.
Marc: ”Pentru o clipă de plăcere ajungi să dai cu piciorul la viața ta, la cei mai frumoși ani din viață. Singurele mele amintiri din ultimii ani îs cu farfurii, cu linii prin băi. N-am nicio amintire palpabilă, n-am făcut nimic. Nici măcar nu pot zice că am stagnat, că am mers în jos, am regresat”.
”Relația cu familia, dintr-o relație perfectă să zic, am ajuns să fiu praf, am ajuns să fiu dat afară de la facultate, mi-am pierdut toți prietenii. Și pentru ce? Pentru o senzație care dispare”.
Și astfel de povești sunt cu zecile aici, oameni care în acest centru au reușit să se salveze.
Cătălin Baciu: ”Ține foarte mult de oameni. Deci echipa-i totul, nu sunt banii. Trebuie să fie oameni care pentru ei asta nu e un serviciu. Trebuie să fie oameni, că pentru ei asta nu este un job obișnuit, asta este o chemare. Asta nu este un job obișnuit”.
”Când lucrezi cu dependenți de drog nu poți să spui, am plecat la 3 că am rupt ușa, că trebuie să ajung acasă. Dai totul pentru că exact la 3 fără 5 se întâmplă ceva. Și dacă tu n-ai acționat, atunci marja de eroare e foarte mică. După amiază aia îți pleacă șapte”.
Statul se laudă cu realizările de la privat
La începutul primăverii, șefa Agenției Naționale Antidrog prezenta cu mândrie singura clinică pentru reabilitarea consumatorilor pe care statul, cu mare tam tam a inaugurat-o. O clinică privată.
”Georgiana Dabija, director ANA: Un program pilot, ei au în jur de 30 de locuri.
R.: Și cine plătește?
Georgiana Dabija: Organizațiile neguvernamentale și autoritatea locală de pe plan local”.
Am mers la Mureș și am descoperit că pacienții sunt cei care își plătesc tratamentul.
”- În timpul șederii mele a fost aproape 5.000 de euro.
- 5.000 de euro?
- Da.
- O lună de zile?
- Da”.
Directorul ANA n-a văzut materialul în primăvară și nici cu cei de la Mureș n-a mai vorbit, întrucât a rămas la același discurs.
Georgiana Dabija: ”Și îți dau un exemplu. La Târgu Mureș, anul trecut, a fost singura comunitate pe care ANA a vizat-o. Este într-adevăr pentru adulți. Dar este un loc în care știm sigur că, pe lângă cele cu plată, au și cazuri sociale care le vor primi. Unul plătise 5.000 de euro pe lună ca să stea acolo. Tocmai de-aia spun. Noi trebuie să încurajăm autoritățile locale să-și dezvolte astfel de servicii și costurile se vor diminua. E vorba de copiii noștri, de viitorul nostru, e vorba de noi”.
Discursuri goale, bani mulți tocați de la stat, rezultate aproape de zero.
Un tânăr se zbate haotic într-un scaun pe holul unui spital după o supradoză de etnobotanice. O stare prin care și Alex a trecut de multe ori. A jucat fotbal în echipa de juniori la CFR Cluj. Era printre cei mai buni. S-a apucat de droguri și a pierdut totul.
Alex: ”Încerci să te lași și nu reușești. Îți spui ultima dată, se mai întâmplă. Din următoarea dată îți spui, asta va fi ultima. Pe urmă se întâmplă iarăși. Aceeași poveste. Pe urmă, lași garda jos și zici, asta e viața. Pe urmă iarăși se întâmplă ceva, încerci să lupți și tot așa”.
”Asta e cel mai greu în dependență, că devii robit. Și nu mai dețin controlul, ești controlat. Faci lucruri care nu credeai niciodată că tu o să le faci. Renunți la principii, la tot ce ai învățat”.
Are câteva luni de când încearcă din nou să se oprească. În ultimii ani, în România, consumul de canabis s-a dublat, la cocaină a crescut de 4 ori, și de 8 ori în cazul etnobotanicelor. Cristian Țone este specialist în combaterea drogurilor.
Cristian Țone, specialist în combaterea drogurilor: ”Și vine din urmă destul de insistent chetamina. Chetamina care este un anestezic veterinar. În București se consumă de 3 ori mai multă ketamină decât la nivel mondial. Sunt droguri accesibile”.
Doar 20% din drogurile care intră prin Portul Constanța sunt depistate
Autoritățile noastre par complet rupte de realitate.
Klaus Iohannis, președintele României: ”Problema drogurilor a tot crescut, știți foarte bine discuțiile pe care le-am găsit și în spațiul public. Există probleme cu drogurile până și în școli”.
Doar 20 la sută din drogurile care trec prin Portul Constanța sunt depistate. Prin vămile din vest pătrund droguri în special din Spania, trimise prin firmele de curierat. Au apărut și producători locali. Unul dintre șefii poliției, sub protecția anonimatului, se laudă.
”Cifrele oricum sunt în creștere. În creștere într-un sens pozitiv, cel puțin pe combatere. În sensul că sunt undeva la 10-15% mai mult persoane arestate decât în 2023 față de în 2022”.
Datele oficiale arată însă că din miile de dosare cercetate de polițiști, peste 70 la sută dintre cazuri primesc neînceperea urmăririi penale, după luni și ani de cercetare, pentru că se referă la cantități mici de droguri.
”Cantități mici. Da, dar sunt cantitățile mici. Mici vorbim mici 0-2 grame. Foarte mici. Deci 70% din dosare vin pe această poveste”.
Adică, muncă în zadar. Asta în condițiile în care marii traficanți scapă nederanjați. Anul trecut, un tânăr drogat a lovit cu mașină un grup de copii nevinovați. Doi dintre ei au murit pe loc. La un festival, un puști a murit după ce s-a drogat. Speriate de valul de întrebări, autoritățile au început să se miște. Și au înăsprit pedepsele. A apărut Legea Gorghiu, care pedepsește cu închisoare traficul de droguri de la 3 la 10 ani cu executare.
Eugen Hriscu, medic psihiatru: ”În momentul de față, un dealer înseamnă și dacă eu vă dau dumneavoastră o jumătate de gram și dacă încerc să vă vând un kilogram de substanță. Nu există niciun fel de diferență. Definiția dealerului în textul de lege este extrem de largă și aproape absolut oricine care este într-un fel sau altul implicat în acest fenomen poate fi inclus în el”.
Psihiatrul Eugen Hriscu susține că politicieni au luat măsuri fără să întrebe specialiștii.
”De 20 de ani de zile nici unul dintre noi nu a fost vreodată consultat în ceea ce privește legile și politicile statului român în domeniul drogurilor”.
Medicul atrage atenția că înăsprirea pedepselor îi face pe dealeri și pe consumatori să se întrepte către noi substanțe pe care autoritățile nu sunt în stare să le depisteze.
”Nu ies la teste. În aceste condiții, practic toată această generație de tineri care acum crește și se dezvoltă în România este inundată practic de etnobotanice”.
”Care sunt extrem de ieftine. Practic, avem o generație care va fi expusă la niște substanțe nu doar periculoase, dar necunoscute în pericolele, pentru că nu știm de fapt ce efecte au aceste substanțe care poate au fost sintetizate acum o lună. Deci e un peisaj extrem de complex pe care România îl gestionează la televizor, cu ce dă bine la alegători și fără să se consulte expertiza altor state și expertiza oamenilor care se pricep”.
”Ești foarte singur când intri în povestea asta urâtă și murdară”
Am încercat să discut cu ministrul Justiției, Alina Gorghiu. Mi-a răspuns că pleacă în concediu. După ce s-a întors, n-a mai răspuns deloc.
Am trimis în repetate rânduri solicitări ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, pentru a afla în ce stadiu este proiectul celor 8 centre pentru reabilitarea consumatorilor. N-am primit niciun răspuns. Politicienii doar mimează că sunt interesați de rezolvarea acestei probleme.
”Cum ți-a afectat consumul starea mentală și emoțională?
M-a dus la pământ, în toate punctele de vedere, și pe mental, și pe sănătate fizică”.
Miruna Ilinica lucrează în Academia Română și scrie un doctorat despre dependența de drogurilor în rândul tinerilor.
”Suntem foarte rău. Ce am descoperit până acum a fost că toți consumatorii cu care am discutat se simt foarte dezamăgiți de sistem. Nu simt că au suportul necesar, nu simt că pot apela la instituțiile statului”.
Gabriel Diaconu: ”În toți anii mei de practică, singurele țări unde am văzut că oamenii au reușit cât de cât să facă ceva au fost țări în care au făcut câteva lucruri de bun simț inițial. Primul lucru de bun simț s-au concentrat în zonele cu intensitate mare de consum. Adică au spart abcese. Doi la mână, au investit foarte mult în asistența socială. Trei la mână, au coagulat societatea civilă. Adică nu există stat, culmea nu există stat atât de bogat încât să angajeze atât de mulți oameni în aparatul bugetar și oamenii ăia să facă treaba pentru stat”.
Măsurile pe care guvernații noștri le iau arată că nu înțeleg gravitatea fenomenului.
”Ești foarte singur când intri în povestea asta urâtă și murdară”.
Dramele acestor oameni ar trebui să ne facă să înțelegem gravitatea și dimensiunea coșmarului pe care consumatorii și familiile lor îl trăiesc, să ne determine să facem tot posibilul pentru a ne tine departe de orice substanță care duce la dependență.
Părinții ar trebui să stea mai mult lângă copiii lor, să discute cu ei, să le fie alături, să-i sustină și înțeleagă. E parte din soluție.
Altă parte stă în mâinile guvernanților care ar trebui să priceapă că orice acțiune, atât pentru combatere, dar mai ales pentru recuperea dependenților poate salva vieți.
