Colț de iad. Cartiere din București în care nu e scară de bloc fără un consumator de droguri. ”Dau la om în cap”
„Pericolul dependenței”, partea a II-a. În Capitală sunt cartiere în care la fiecare scară de bloc există cel puțin un consumator de droguri. Pentru autorități, asta nu pare alarmant.
Familiile acestor oameni trăiesc însă un adevărat coșmar, din care puțini reușesc să se desprindă.
Iată-l pe Iulian, un fost consumator, care acum câteva luni și-a îngropat fratele mort din cauza drogurilor.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Cartierul Militari. În acest bloc gri, ani la rând, familia lui Iulian Dobre a trăit un coșmar.
”Uite, așa l-am luat de soț”.
Iulian a consumat droguri în adolescență. S-a oprit în armată. S-a angajat jandarm și părea că viața a intrat pe un făgaș normal.
Iulian: ”S-a născut băiatul meu și am dat o petrecere și cineva a venit din vechiul meu anturaj și avea ceva la el. Și așa m-am reapucat de droguri.. De ce? Păi probabil să fiu cineva în cartier, că așa era acolo, dacă majoritatea golanilor, majoritatea persoanelor de atunci, trebuia să facă și ceva aiurea”.
”Aici mă drogam, aici mă drogam... Foarte spart, aici”.
În cartier, nu e scară de bloc fără cel puțin un consumator.
”S-a luat pe un prieten aici, unul făcut și foarte mulți ani de pușcărie, unul la următoarea scară. În capul blocului acolo erau trei, nu, patru inși pe aceeași scară, doi frați și prieteni de acolo. Și dimineața ba ne drogam la unul, ba la altul, ba la mine. Și veneam așa, zona asta, blocul ăsta erau patru unul la patru, în spate doi, în spatele altul, doi”.
7 ani a consumat droguri. Se întorcea de la lucru și până să intre în casă își făcea o doză.
”Intram în lift, aici băgam seringile, le băgam, era lift mai mare, cu bec mai mare și băgam mâna așa, ca să nu te prindă soția, să nu le găsească sau în puțul liftului”.
Viki Dobre: ”Eu nu am avut niciun contact cu viața asta, cu consumul de droguri, nu știam nimic despre droguri, doar că vedeam comportamentul lui când era foarte drăguț, foarte amabil, foarte iubitor și altă dată se certa cu mine, dar fără niciun motiv, adică devenea extrem de vulcanic, exploziv, îi sărea țandăra și nu înțelegeam”.
”Aici era, cine cunoaște, își dă seama imediat”.
”Devenise nebun. Îi afecta atât de mult gândirea...”
”Ia uite, femeia care i-a zis prima dată soției mele, vezi că ăsta se droghează”.
”Da, de când l-am văzut, păi, am experiență. Dumneavoastră aveți experiență? De unde? Din familie. A, și dvs ați avut în familie. Păi, da. Și? L-am recuperat bine. Să îți vezi copilul că se droghează, șoc”.
”Și au urmat 7 ani în care eu am sperat cumva că îl voi salva, am crezut că îl voi salva și că împreună vom putea să trecem prin asta, însă m-am înșelat”.
Când a trecut pe ”legale”, totul s-a năruit. A vrut să își incendieze soția, a fost dat afară din armată.
”Aveam o sticlă de gaz sau de motorină, am aprins și am amenințat-o dacă o faci, o să-ți dau foc. Da, din păcate am trecut și prin asta și ea a trecut, mai rău ea”.
”Și bine, pe lângă asta, era o teroare de-asta. Sau scria mesaje pe pereți. Da, da. Condamnați pentru că ești vinovată, lucruri de genul ăsta. Da, pur și simplu... Devenise nebun, ca să zic așa. Îi afecta atât de mult gândirea, drogurile astea îi afectau atât de mult gândirea, încât nu mai avea nimic din persoana de care m-am îndrăgostit la 23 de ani”.
Pe o mână și-a tatuat data la care fratele său a murit. Din cauza drogurilor.
”- Și zece a zece ce? Zece a zece ce a murit, acum un an de zile. Din păcate n-a cerut ajutor.
- În timp ce consuma știați unul de altul?
- Păi, ne-am drogat și împreună. El m-a luat pe mine exemplu. Uite, frate-meu, cum e. Are mașină, are aia, are aia și se droghează. Înseamnă că e bine să te droghezi. Uite ce lume cunoaște în cartier. Ia uite cum e. Și probabil asta l-a făcut să-și facă de droguri”.
”Cam așa mi-a cerut ajutorul mie, așa a ajuns…Un om care a făcut lupte câțiva ani de zile. A fost foarte stăpân”.
Anul trecut, în decembrie, după un chin lung, fratele a murit.
”- Și de procurat, de unde?
- Ferentariu. Din? Ferentariu, Ferentariu, de acolo îl aduceați? Asta mai era de aici, din cartier, mulți care făceau asta, dar în general Ferentariu era... Tramvaiul 8, imediat ajungeam”.
Ambulanță luată cu asalt de consumatorii de droguri din Ferentari pentru a face rost de seringi
Am ajuns în Ferentari cu ambulanța Asociației Asistența Integrată a Adicțiilor-ARAS. Ferentariul e un focar cunoscut de toate autoritățile. Aici drogurile sunt la ele la acasă.
Echipa ARAS vine săptămânal pentru a le oferi seringi consumatorilor, o măsură prin care se încearcă să se diminueze pe cât posibil transmirea bolilor în rândul consumatorilor care de multe ori folosesc aceeași seringă.
Repede, ambulanța este luată cu asalt de zeci de consumatori. Locul arată ca un colț de iad.
”- De durere. Gândește-te un pic, Dima. Știi ce înseamnă o durere de măsea? Nu, spun eu, de 10 ori spun eu, de 50 de ori. Durerea spui că ești bătut din cap, picioare.
- La cât ai început să simți durerea asta?
- După vreo 20 de zile…corpul îți cere mai mult, mai mult…dau la om în cap…dau la om în cap…”.
”(Arată cutiile) Cât îți ajung?
- 2 săptămâni…pe zi de 7-8 ori…în bani…7-8 milioane…pe zi.. deci trebuie să îți permiți…mai după un bidonaș… mai îi iau lu mătușa… îi mai iau un inelaș, mai un telefonaș…fur de la ai mei… te împinge… aoleu, și decât să dau în cap lu ăla, îi iau la al meu…”.
”În 3 ani de zile, de când am început să trag această substanță, legale, nelegale…m-a distrus. Am casă, am familie, am casă…casa stă singură, iar eu dorm pe străzi”.
Unul dintre consumatori arată picioarele pline de răni, o urmare a scăderii imunității și infecțiilor provocate de substanțele pe care le consumă.
”- Uitați, toți colegii care sunt în situația mea. Așa sunt și ei. Sunt alții mai grav. E un praf alb… chimice. Conține sodă caustică, multe substanțe care… nu știu.
- De unde ți le iei?
- De pe străzi le procurăm.
- E ușor de găsit?
- Păi, dacă e drogul săracului, e 10 lei… asta e cauza cea mai importantă. Te fac să persiști în ele… că dacă n-ar fi treaba asta, ar fi ok”.
Ruxandra Manea, șef laborator Spitalul Sf. Stelian: ”Amfetamine, catinone, benzodiazepine, oxazepam, opioide, metadon, zidravi, zoltidem”.
În Spitalul Sfântul Stelian există un aparat care poate detecta 180 de substanțe. Pe piață sunt însă peste 900.
”Ei folosesc cockteiluri de substanțe, ori le combină ei, ori dealerii fac, dintr-o pastiluță, combină mai multe substanțe și iese ceva ce ei consumă, nici ei nu știu exact ce consumă, practic, de cele mai multe ori. Să nu mai simtă durere, lumea în care trăim”.
”Viața mea e în pericol, viața copilului meu e în pericol”
”Îți umblă în creier… îți dă o euforie, o plăcere…”.
Revenim în casa lui Iulian. După 7 ani de chin, soția s-a hotărât să-l părăsească.
Viki Dobre: ”Etnobotanice, îi afecta modul de gândire în sensul că devenise schizofrenic. Paranoic. Deci mă suna la telefon și spunea că eu îl urmăresc cu nu știu ce mășină și umbla cu taxiurile până în Bucureșți. Deci avea sau spunea cu mine la geam și îmi spunea uite, tu ești la etajul 10, eu fiind lângă el, tu ești la etajul 10 și văd imaginea ta nu știu cum, adică total, și mi-a fost foarte frică”.
”Mi-a zis că, Doamne ferește, viața mea e în pericol, viața copilului meu e în pericol și atunci, în cele din urma, asta m-a făcut, m-a ajutat să cum să zic să iau decizia să plec și să divorțez de el, pentru că mi-a fost teamă pentru viața mea și a copilului meu”.
Iulian Dobre: ”Și când m-am trezit singur, m-am trezit chiar singur, fără muncă, fără prieteni, fără mamă, fără tată, fără soție, fără copil fără nimeni. Am zis bă, ce fac? Am încercat, eu sunt tentativ de suicid, am zis iată, pun punct așa. Da, m-a salvat doctorii, am continuat, dar disperarea asta și singurătatea asta și măsurile ei dure, m-au făcut să mă duc într-un spital, pentru a cincea oară, într-un spital de dezintoxicare și de acolo să dau curs celor de la team din România, care tot veneau în spital”.
Sunt 12 ani de când ajuns în Team Challenge, un loc în care dependenții învață cum să scape de adicții. Programul durează 11 luni.
Iulian a scăpat, iar acum este director în organizație și, de câțiva ani, și Viki, soția ajută femeile să lupte cu dependența, tot în Team Challenge.
