Securitatea alimentară devine tot mai importantă, iar interesul pentru ceea ce punem în farfurie este în creștere.
Cercetarea agricolă este esențială pentru România. Crearea de noi soiuri, îmbunătățirea tehnologiilor de cultivare, studiul solurilor, adaptarea la schimbările climatice - iată prioritățile pentru fermierii noștri. Dar cercetarea agricolă românească se chinuie să rămână relevantă. Lipsa de fonduri și viziune contrastează puternic cu nevoia de inovație în acest domeniu crucial.
Cercetarea agricolă în România are un trecut cu rezultate, dar un prezent incert. De la solurile fertile ale Bărăganului până la câmpiile Banatului, potențialul nostru agricol este important. Și totuși, unele stațiuni de cercetare au ajuns ruine, iar cercetătorii științei pământului abia supraviețuiesc. Grânele folosite azi vin mai ales din laboratoare străine, decât din institutele noastre cândva faimoase.
ASAS are în subordonare și coordonare, pe hârtie, aproape 70 de unități de cercetare, dar nu toate mai activează în scopul în care au fost create.
Florin Stănica, președinte Academia de Științe Agricole și Silvice: „Suntem în al 24-lea ceas. Dacă în acest moment România nu înțelege. Că producția agricolă este esențială pentru viitorul acestei țări și pentru bunăstarea ei, indiferent câte calcule facem care ar fi contribuția agriculturii la PIB, nu asta e relevant. Este relevant faptul că noi avem un pământ extraordinar, avem încă oameni pasionați care pot să ducă țara asta mai departe, dar trebuie ajutați și trebuie să avem clar o strategie, un plan”.
Elena Partal conduce interimar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, cel mai important punct al științei Agricole. La Fundulea, locul unde au fost dezvoltate soiuri folosite în toată lumea, găsim mai mult amintiri. Bugetele au fost tăiate și munca de zeci de ani este practic pierdută. Cercetarea este mult în urmă.
Dacă înainte de 89 erau 1.300 de angajați, acum sunt sub 200, dintre care doar 37 sunt cercetători.
Indira este unul dintre puținii cercetători veniți în ultimii ani. Între o catedră de biologie la școală și cercetarea, a ales laboratorul.
Indira Galit - cercetător: „Mi-a plăcut să lucrez cu viu. Mi-a plăcut foarte mult microbiologia și am avut șansa să mă angajez la institutul de cercetare agricolă”.
Echipamentele sunt depășite, se crează greu – management neadecvat, investițiile la limita de subzistență.
Institutul agricol de la Fundulea era principalul producător de semințe și material genetic pentru cereale, porumb, floarea-soarelui și nu doar în România. Astăzi, producția de aici este limitată.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Din 2 milioane de hectare pe care le cultivă România cu grâu, aproximativ 600.000-650.000 de hectare sunt cu creații de la INCDA Fundulea nu neapărat cu sămânță produsă de Fundulea”.
La grâu e un caz fericit. La porumb producția din soiuri românești a scăzut de 15 ori, iar la floarea-soarelui, deși genetica de la Fundulea a fost exportată în multe țări, este pe cale de dispariție în culturile românești.
Înainte de 1989 România alocă între 2-3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare. Agricultura era o prioritate strategică.
Sistemul de cercetare agricolă, susținut de un stat care centraliza deciziile, era dimensionat la întreaga suprafață a României. Chiar cu excesele regimului comunist, agricultura se baza pe știința autohtonă.
Anii '90 au adus un colaps al cercetării. Bugetele s-au prăbușit, privatizările haotice au distrus stațiuni de cercetare strategică, iar terenurile acestora au fost vândute sau abandonate.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Institutul avea 7.000 de hectare în anul 1990, în prezent mai avem 1880 de hectare, din care în arabil 1500 de hectare. Avem și litigii. Litigii pe o diferență de suprafață de la 1800 cât avem în prezent până la 4660 hecatre. Cu cât figurăm în momentul ăsta la Ministerul Agriculturii că suprafață, deci acolo, dacă mergeți ne veți găsi cu 4600 de hectare aici faptic și muncite Sunt 1800 de hectare”.
Din 160.000 de hectare la cercetare, astăzi în coordonarea ASAS-ului mai sunt puțin peste 30.000. Din lipsă de viziune politică, s-a căutat profit pe termen scurt, sacrificând cercetarea pe termen lung. Importurile de semințe și tehnologii au devenit majoritare.
Emil Dumitru, secretar de stat ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: „Astăzi nu mai putem discuta de o cercetare fără a coopta fermierii în cercetare, pentru că sistemul actual de cercetare cu stațiuni 60 de stațiuni și institute de cercetare, practic este un colos. O mare parte dintre aceste stațiuni și-au pierdut obiectul muncii și în loc să facă cercetare, practic fac cultură mare, fac cultură comercială și practic nu-și ating obiectivele pentru cale pentru care ele au fost înființate și anume să producă semințe de calitate pe care fermierii noștri să le utilizeze”.
Intrarea în Uniunea Europeană a oferit acces la fonduri, însă lipsa unei strategii coerente a transformat ocaziile în oportunități ratate.
Florin Stănica, președinte Academia de Științe Agricole și Silvice: „Ce s-a continuat după 89 din păcate a fost. Din rezervele pe care le mai aveam am mai reușit să mai facem niște soiuri, să mai să mai creăm niște soiuri din din hibrizi sau din selecțiile care deja existau. Deci din așa și am reușit să supraviețuim asta e cuvântul”.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Ceea ce a fost construit pe la anii 60 erau un consumator, era energofagă efectiv consumat cât orașul Fundulea la un loc. Sunt 6 sere imense. Ele au geamurile sparte acum, dar infrastructura a rămas, adică ele sunt acolo, numai că noi nu le putem utiliza”.
România continuă să investească infim în cercetare agricolă, departe de media europeană de 1% din PIB.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Două programe, programul nucleu de la care primim. Aproximativ 4 milioane de lei anual de la Ministerul Educației, prin Autoritatea Națională de Cercetare și mai primim de la programul ADR, care este da care este al Ministerului Agriculturii de acolo primim în jur de 3 milioane și un pic de lei anual”.
Aici ar trebui să se creeze soiuri și hibrizi, să se elaboreze tehnologii de cultură, să se producă semințe, să realizeze servicii științifice și tehnologice, să difuzeze realizările producătorilor agricoli autohtoni.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Vii cu niște fonduri de la un an la altul pentru susținerea cercetării. Nu este sustenabil dacă nu avem o strategie pe termen lung să cel puțîn pe 8 ani, cel puțîn pe 8 ani cât ar însemna un. Exact sau hibrid,
La asta se adaugă lipsa sistemelor de irigații care nu mai funcționează de mulți ani. Din 1500 de hectare irigate, astăzi au sub 150 udate artificial la Fundulea.
Elena Partal, director Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea: „Cel puțin în ultimii 10 ani, ne-am străduit sistematic an de an să depunem proiecte pentru reabilitare și după aceea am renunțat la reabilitare la construirea de noi rețele de irigare și nu am fost eligibili pentru aceste tipuri de proiecte”.
În 2026, ei supraviețuiesc cu dificultate.
Majoritatea institutelor sau stațiunilor de cercetare aveau și un sector zootehnic. Cel de la Fundulea este închiriat unei firme care adună câini, în prezent.
Vasile Mandea- inginer sef INCDA Fundulea: „Dus de mult cu sectorul zootehnic, cândva au fost vaci, am avut porci, au fost și oi, pui a fost la putere. Acum sunt 2 firme care au închiriat”.
