Centre de afaceri păguboase. Incubatoare de afaceri de milioane de euro stau nefolosite în România, din cauza autorităților
Incubatoare de afaceri de milioane de euro stau nefolosite, pentru că avem autorități care se pricep să facă afaceri proaste. Le iese perfect, mai ales când edilii sunt scoși la tablă de Uniunea Europeană, care le cere banii înapoi.
Zeci de milioane de euro s-au întors de unde au venit, iar penalitățile le plătim noi, toți, din bugetul national.
O anchetă semnată Paula Herlo.
Călărași Business Center - locul de unde afacerile româno-bulgare ar fi trebuit să scoată din sărăcie întreaga zona. Să creeze locuri de muncă, să fie mediul în care oamenii de afaceri își dau mana cu autoritățile. Aflat pe malul Dunării, obiectivul de mare interes județean e azi abandonat. Clădirea ridicata cu fonduri europene n-a incubat nicio afacere, iar proiectul n-a adus bulgarii să bata palma cu romanii în businesuuri de milioane de euro așa cum era prevăzut în strategie.
Așadar, marele centru de afaceri e numai bun să adăpostească arhiva Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița Romania-Bulgaria.
Construcția și dotările au costat 700 de mii de euro, bani europeni, dar o parte a venit și din fondurile județului care n-ar trebui să-și permită o asemenea risipa având în vedere că e unul dintre cele mai sărace din Romania. Centrul a fost construit în exercițiul financiar 2007-2013 și își propunea locuri mărețe.
Mihai Bogdan, administratorul public al județului Călărași: ”Și poți să știi cum să le citești și să răspundă. Necesitatea dezvoltării comune economico-sociale în noul context creat, în care România și Bulgaria sunt state tinere membre ale Uniunii Europene. Contribuie la minimalizarea cerințelor în abordarea eficientă a problemei dezvoltării economice, sociale a regiunilor implicate.”
În expunerea de motive, centrul era prezentat ca fiind polul care va coagula firmele din județ și care va crește nivelul de trai al populației prin crearea de locuri de munca. Presa locală a scris că în timpul funcționarii și a monitorizării că într-un an a produs venituri de 3,788 de lei, dar a avut cheltuieli de peste 10.000. Administratorul public al județului, Bogdan Mihai spune că distanta față de oraș îl face practic neutilizabil.
Mihai Bogdan, administratorul public al județului Călărași: ”Acest centru este un proiect gândit, prost gândit, prost dintr-un simplu motiv nu este viabil. El nu a fost conectat cu o strategie ulterioară, ci pur și simplu am construit clădirea asta să ne dezvoltăm singuri. El ca și clădire. Este bine că avem o clădire. Problema este că nu a fost construită într-un scop corect și nu a fost conectată la realitate. E doar o poveste, asta este esența. ”
În 2015 și-a încetat activitatea definitiv, la scurt timp după ce a ieșit din perioada de monitorizare. O dovada clară că banii au fost cheltuiți doar ca șefii județului să bifeze un proiect, iar după încheierea perioadei de monitorizare, s-a ales praful. La propriu.
Prin tavan a început să plouă, mobila s-a degradat, iar aparatura de sute de mii de lei stă nefolosită.
Cabinele de traduceri n-au fost folosite de la inaugurare, iar birourile n-au mai fost deschise de ani de zile. La etaj, intrarea în bucătărie e blocată de un set de canapele rupte.
Problema e că dacă nu va fi pus curând în funcțiune se va degrada și mai mult, iar clădirea, aflată și așa în zona inundabilă, va deveni de nefolosit. Cei de la Consiliu Județean l-au scos la licitație și vor să-l ofere unei firme care să-l pună în circuitul turistic.
Liviu Mușat este directorul ADR Sud Muntenia, agenția care a atras în regiune investiții în parcuri industriale și centre de afaceri în valoare de 320 de milioane de lei. Aceste construcții veneau în sprijinul celor care voiau să pornească o afacere cu prețuri mai mici la chirii și consultanță. Multe dintre ele sunt azi abandonate sau consumatoare de resurse.
Liviu Mușat: ”De asemenea, mai avem pe programul 2007-2013 o structură de afaceri în parcul Industrial în Ialomița, la intrarea în Slobozia. El aparține unui beneficiar privat și este populat, este ocupat în proporție de 100% față de sat. Tot acolo avem și un proiect al Primăriei Slobozia, tot un parc industrial, care din păcate nu funcționează la capacitatea maximă. Sunt foarte puține firme care au ales să-și desfășoare activitatea în parcul industrial”.
Ca să înțelegem ce e greșit în managementul parcului de stat, plecăm la Slobozia. În biroul de primar îl găsim pe Dragoș Soare. Aflat la primul mandat, primarul spune că s-a trezit pe cap cu o mare problemă: proiecte europene neduse la bun sfârșit, pentru care acum plătește penalități.
Povestea începe cu Gabriel Ionașcu, cel care a condus primăria între 2008 și 2012 și care a accesat fonduri europene printr-un proiect de regenerare urbană ce cuprindea amenajarea unei parcări, a unui spațiu de promenadă și a unui parc industrial.
Gabriel Ionașcu: ”Putem să începem, aici e un proiect inițiat contractul s-a încheiat cu trei zile înainte de data alegerilor. N-a mai prins un mandat, așa că la preluare vine fostul sau viceprimar, Gabriel Stoica. El ar fi trebuit să predea proiectele până la sfârșitul anului 2015. Nu s-a întâmplat. În orar, parcarea era numită groapa lui Stoica.”
Gabriel Stoica, primar între 2012-2016: ”Am făcut eu cu banii mei sau ceva aiurea?”
Ceva aiurea a făcut, câtă vreme municipalitatea plătește dobânzi uriașe ca să stingă împrumul contractat pentru a înapoia banii Uniunii Europene. E adevărat că n-a făcut pe banii lui, ci pe ai locuitorilor orașului, mai săraci cu 9 milioane de lei. Parcarea e și azi nefuncțională și cel mai probabil așa va rămâne.
Dragoș Soare, primarul municipiului Slobozia: ”Deci penalizările au fost pe groapă, pe groapă, pe parcarea subterană. Adică a trebuit să dăm banii înapoi, 9 milioane de lei, pe care îi consumaseră din bani europeni, 9 milioane de lei, iar restul am pus noi ca și cheltuială, noi o parte dintr-un credit.
Parcul industrial a fost recepționat și a costat 17 milioane de lei, dar firme n-a prea avut în anii de monitorizare. Pe cele 20 de hectare erau scoase la închiriere parcele a căror închiriere costa în medie 15 mii de euro pe an, cu anumite condiții.
După ce a ieșit din perioada de monitorizare, în parc au ajuns tot felul de firme care n-aveau nicio legătură cu scopul inițial al investiției.
Dragoș Soare, primarul municipiului Slobozia: ”Interes pentru mediul de afaceri. Problema a fost și este, din punctul meu de vedere, următoarea. Parcul industrial. La vremea respectivă, cei care au gândit pentru parcul industrial ar trebui să adune cât mai mulți angajați. Au dat efectiv posibilitatea să facem spălătorii self service acolo, să facem activități care preiau angajați. Și evident că nu și a atins obiectivul principal. Din păcate pentru noi, noi plătim în momentul de față cât mai mult, în jur de 20 de miliarde, numai dobânzi pe an. Cred, nici nu știu să scriu câte zerouri, că după aia să tai doar dobânzi. Deci noi avem în momentul de față două milioane pe an, dobânzi, dobânzi. Da, noi avem în momentul de față 20 de milioane de euro care nu și-au atins obiectivele.”
După ce a dispărut condiția că firmele să facă angajări, parcul s-a ocupat în proporție de 75%, iar cei ce vor să închirieze plătesc 8 lei pe metru pătrat chirie și administrare.
Uniunea Europeana ne dă, dar nu ne bagă în sac. O expresie care se aplică și autorităților din Comarnic unde un alt centru de afaceri demonstrează că acolo unde nu e viziune, nota de plată ajunge la locuitorii orașului.
Un milion de euro, plus penalități achită orașul pentru un proiect nedus la bun sfârșit.
Fostul cinematograf, locul de referință în oraș, urma să devina centur de afaceri. În plus, Uniunea Europeana alocase fonduri și pentru construcția unor străzi. Dumitru Constantin a fost operator la cinematograf. Niciun film nu pornea dacă nu era el în cabină.
Finanțarea pentru dezvoltarea urbana a fost atrasă de cel care a condus orașul între 2012 și 2015, Dorian Botoacă, care a plecat din funcție înainte de expirarea mandatului, pentru că a fost declarat incompatibil de ANI.
Problema e că cei care i-au urmat în funcție s-au trezit chiar în prima zi de lucrur cu o notificare că trebuie să dea înapoi Uniunii Europene un milion de euro, pentru că n-au dus lucrările la bun sfasit în termen.
Mihai Sava, viceprimarul orașului Comarnic: ”În primul rând am pe lângă acest milion de euro care ne-a venit notificare de la fonduri europene, când am preluat în 2016, mai aveam un milion o sută de lei datorii la firme terțe, firme care ne am trezit că ne vrem banii. Nu știam niciodată, nici eu, nici domnul primar, nu am făcut administrație provenind din mediul privat și ușor ușor ne-am pus mâinile în cap. Să zicem că da, dar am zis dom'le, trebuie să muncim.”
A câștigat firma care a promis lucrări la jumătate de preț. Și, previzibil, nu s-a încadrat în buget.
În realitate, lucrarea trebuia terminata până la sfasitul lui 2015. Clădirea se degradează pe zi ce trece, iar cel ce e viceprimar acum spune că sunt slabe șanse să găsească finanțare ca să o termine. În plus, e conștient că nu există în Comarnic atâtea firme încât să o populeze.
De la firma care a abandonat lucrarea n-au mai recuperat nimic. Curtea de Conturi a cerut actualei conduceri să recupereze prejudiciul, așa că l-au dat în judecată pe fostul primar.
În cele două exerciții financiare închise, România a avut la dispoziție sute de milioane de euro ca să dezvolte economic orașele mici prin construirea de incubatoare de afaceri sau parcuri industriale.
Autoritățile au aplicat la finanțare fiind la concurență cu privații, care au demonstrat că poate fi o afacere de succes. Autoritățile locale au însă de învățat, cum să fie manageri înainte a de a cere Uniunii Europene bani prin care să reușesc să ne demonstreze nouă tuturor că sunt maeștrii afacerilor proaste pe banii noștri.
