S-a stins vocea Franţei
Luna mai a anului trecut. Eram la Villarreal pentru semifinala de Europa League a localnicilor cu FC Porto.
Ne-am dus cu câteva ore înainte de meci la stadion, că mereu aveam emoţii cu echipamentul de comentariu şi conectarea lui ( de exemplu, nu ne doream ca telespectatorii să-şi ia ţeapa nesincronizării dintre imagine şi sunet ca la meciul Rusia-Grecia, când comentatorul striga gol iar în imagine marcatorul Karagounis încă nu apucase să şuteze).
Am fost surprinşi să vedem şi că francezii de la M6 au venit cu foarte mult timp înainte de partidă pentru a se instala. Aveau poziţia de comentariu chiar lângă noi. Dar când s-a apropiat momentul startului meciului, ne-am dat seama că ne-am înşelat.
Cu 5 minute înainte de începerea partidei, cei doi tipi, care veniseră cu câteva ore înainte şi despre care noi credeam că sunt comentatorii, s-au dat la o parte şi s-au aşezat adevăraţii comentatori. Şi atunci am văzut lângă mine legenda în acţiune.
Un tip în vârstă s-a aşezat, şi-a pus în loc de ochelari nişte „telescoape” care aveau 7-8 centimetri lungime şi care îl ajutau să distingă ce se întâmpla pe teren. În acest timp, cei doi asistenţi care veniseră cu ore înainte de începerea meciului, stăteau în spatele lui, scriau în continuu pe foi cu litere gigantice de tipar şi îi dădeau maestrului să citească.
Am stat atunci alături de Cristian Ţopescu al Franţei.
Avea 73 de ani. Îi era tot mai greu să comenteze meciuri în direct. Dar Franţa iubea să-l audă în timpul partidelor pe Thierry Roland.
Un an mai târziu, medicii i-au interzis să comenteze meciuri şi la EURO. Sănătatea sa era în stare critică. A continuat să trăiască însă partidele la intensitate maximă.
A văzut victoria Franţei cu Ucraina şi câteva ore mai târziu a plecat pe stadioanele pe care joacă acum Garrincha şi celelalte legende pe care tânărul Thierry le comenta la Cupa Mondială din Chile, acum o jumătate de secol...
Înainte de meciul Franţei cu Suedia se va ţine un moment de reculegere în memoria lui.
Etichete: stadion,
