De ce sunt venele albastre, daca sangele e rosu: FOTO
Sângele este întotdeauna roşu, totuşi venele par să fie albastre, atunci când sunt privite prin piele.
Cu cât venele sunt mai adânci şi pielea este mai palidă, culoarea albastră pare să fie mai intensă. Din acest motiv, încă din perioada medievală, nobilimea spaniolă şi, ulterior, întreaga aristocraţie europeană susţinea că ar avea "sânge albastru" (n.r. sangre azul, în spaniolă).
Venele lor, care se observau uşor prin pielea palidă, îi deosebeau de categoriile sociale inferioare, ai căror membri munceau în aer liber, sub razele soarelui şi se bronzau. Spaniolii se bazau pe venele uşor vizibile pentru a-şi demonstra originea pură, care nu a suferit amestecuri de sânge, mai ales cu sânge maur.
Nuanţa albastră a venelor nu se datorează însă nici originii nobiliare şi nici timpului petrecut în casă, departe de razele soarelui, ci este, mai degrabă, unui fenomen optic. Atunci când lumina penetrează ţesutul uman, întâlneşte celule şi alte structuri, care fie o absorb, fie o reflectă, relatează Business Insider.
După cum ştim, lumina albă este compusă din cele şapte culori ale spectrului vizibil, roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet, fiecare obiect reflectând o parte dintre acestea şi absorbindu-le pe restul. Culoarea obiectelor este dată de culorile pe care le reflectă şi poate lua diferite nuanţe, de la albul obiectelor care reflectă toate culorile, până la negrul celor care le absorb pe toate.
Sângele pare, de obicei, roşu, datorită hemoglobinei, o proteină conţinută în globulele roşii, care vehiculează oxigenul. Aceasta absoarbe lumina albastră şi o reflectă pe cea roşie, pigmentând sângele. Tradiţional, nuanţele de albastru indică lipsa oxigenului, despre persoanele care se sufocă spunându-se că devin livide, se învineţesc.
Spre deosebire de artere, prin vene curge sânge dezoxigenat, care absoarbe mai multă lumină roşie decât ţesuturile adiacente. Astfel, la suprafaţa pielii, zona aflata deasupra venelor va părea "mai puţin roşie" decât restul pielii. "Comparând lumina reflectată de vene cu cea pe care o reflectă ţesutul din jurul lor, observăm mai puţină lumină roşie, în timp ce cantitatea de lumină albastră nu se schimbă", spune Michael Patterson, profesor la Universitatea McMaster din Orlando.
Această situaţie dă naştere unei iluzii optice. Venele nu par albastre pentru că reflectă mai multă lumină de această culoare, ci pentru că reflectă mai puţină lumină roşie decât ţesutul din jurul lor. Pentru că roşul are cea mai mare lungime de undă dintre toate culorile, iar albastrul are o lungime de undă mai scurtă, venele adânci par să fie mai albastre decât cele aflate la suprafaţă. Acest lucru se datorează faptului că venele absorb lumina roşie, mai lungă, în timp ce lumina albastră, mai scurtă, este reflectată înainte să ajungă la vasele de sânge.
Pe scurt, venele par albastre pentru că transportă sânge dezoxigenat, care reflectă mai puţină lumină roşie decât ţesutul din jur. Venele mai adânci par mai albastre decât cele de la suprafaţă, pentru că absorb mai multă lumină roşie, care are o lungime de undă mare, lumina albastră, cu o lungime de undă mai scurtă, fiind reflectată.
