Nevoia de a face linistit un pipi pe strada!
Daca va afla sora mamei prietenului care a fost combinat cu tipa de la club in perioada in care voi lucrati cu tatal ei la unchiul nepotului? Trist, dar aici s-a ajuns.
Nu vreau sa par un altul care combate socializarea online doar pentru ca nu e normal. "Nu e normal" nu e destul. Trebuie sa vii cu ceva. Le-am auzit si pe cele pro
- uite, de exemplu, eu folosesc facebook ca sa-mi reintalnesc prietenii, colegii, ca sa vad ce au mai facut. Altfel nu am timp.
si pe cele contra
-Daca tii mult la ei, atunci iti faci timp sa te vezi cu ei.
Ok, astea sunt deja banale, fiecare are dreptate. Nu e nici timp, dar poti sa-ti si faci pentru oamenii care merita. Eu am insa alta durere. Internetul distruge surpriza si bucuria oamenilor de a afla unii de ceilalti ca exista si ca se cunosc.
Si distruge libertatea de a lua decizii, de a face niste lucruri doar cu persoanele foarte apropiate. Te aduce in fata publicului si te executa fara mila.
Iti mai aduci aminte cum era sa-ti descoperi o cunostinta comuna in vremea telefonului mobil? Cand aveai cel mult telefon mobil? Iti povestea cineva ca s-a intalnit cu unul care are un caine mov si un tata astronaut, iar tu completai
-Si o casa cu trei piscine interioare si doua subterane?!?!
-Da, frate, exact!
-Da, ma, Andrei, cum sa nu-l stiu?
-Ba esti nebun? Ia uite, frate, ce mica-i lumea!
Apoi stateati toata seara sa va minunati ca aveti un prieten comun. Povesteati a doua zi familiei, prietenilor, tuturor. Ei erau sau macar pareau la fel de excitati chiar daca nu stiau cine e Andrei si nici ca are un caine mov. Era bucuria de a gasi o cunostinta comuna, bucuria de a te intalni cu Andrei si de a-i spune "Frate, am aflat ca-l stii pe X. Ala e prietenul meu". Si de acolo alta discutie cu de unde te stii tu cu ala, el cu ala si tu cu el. Era un eveniment, de parca ai fi redescoperit pamantul. Era o intamplare cu emotii, entuziasm, nerabdarea de a povesti mai departe si bucuria de a-ti descoperi prieteni cu cineva. Gasca era mai mare si se intampla in mod natural.
Acum, nu mai exista nici un fel de Andrei, pentru ca tu-l stii de pe facebook unde se cunoaste cu toti prietenii tai. De pe msg afli ca si-a inlocuit cainele mov cu unul verde si asa stie toata lumea. Te intalnesti cu el si stii deja ca are un caine verde, nu mai e nici o supriza. Iar daca iti spune ca o stie pe tipa care lucreaza la tine, raspunsul tau plat este "Da, frate, stiu ca te stii cu ea, mi-a spus ca ati facut karate impreuna...tare, da". Atat!
Am inceput sa ne bucuram ca ne stim toti cu toti, dar superficial. Ne place sa ne intalnim in diverse locuri si sa pomenim tot felul de nume care ne-au trecut pe la ureche sau prin fata ochilor. Nume care frecventeaza nu stiu ce medii, zone, baruri, curente de muzica sau de teatru si film. Avem noi impresia ca stim mai multe sau ca ne invartim printre vedete daca stim de blogul nu stiu carui actoras sau al nu stiu carui copywriter. Sa-mi spuneti si mie cu ce va ajuta!
Cu ce va ajuta ca nu mai faceti un pipi la copac sau ca nu mai dati o flegma fara sa va afle tot facebook-ul, fara sa va uitati de 15 ori in jur ca poate e cineva cunoscut?
Daca va afla sora mamei prietenului care a fost combinat cu tipa de la club in perioada in care voi lucrati cu tatal ei la unchiul nepotului? Trist, dar aici s-a ajuns.
Etichete: internet online facebook,
