20 de lucruri inedite despre tunelul de sub Canalul Manecii
Tunelul săpat sub Canalul Mânecii a împlinit 20 de ani, iar Business Insider a marcat momentul printr-un grupaj de informaţii mai puţin cunoscute despre impresionanta construcţie.
1. Tunelul Canalului Mânecii este lung de 50,45 de kilometri, aflându-se pe locul 11 în lume în clasamentul celor mai lungi tuneluri în exploatare (Tunelul Paijanne, din Finlanda, de 120 de kilometri, fiind cel mai lung) şi al cincilea cel mai lung tunel feroviar pentru pasageri. Acesta are cea mai lungă porţiune săpată sub mare, respectiv 37,9 kilometri, scrie Business Insider.
2. Proiectul a costat 4,65 miliarde de lire sterline (echivalentul a 12 miliarde de lire în zilele noastre), cu 80% mai mult decât fusese estimat iniţial. Lucrările de construcţie au durat 6 ani (între 1988 şi 1994).
3. A fost recunoscut ca una din cele "Şapte minuni ale lumii moderne" de către Societatea Americană a Ingineriei Civile, alături de Empire State Building, barajul Itaipu din America de Sud, turnul CN din Toronto, canalul Panama, sistemele olandeze de protecţie împotriva valurilor şi podul Golden Gate din San Francisco.
4. Prima propunere de construire a unui tunel pe sub Canal a aparţinut inginerului francez Albert Mathieu şi includea o insulă artificială la jumătatea distanţei pentru schimbarea cailor. Alte propuneri au fost susţinute de Napoleon al III-lea, în 1856 şi William Gladstone, în 1865, iar David Lloyd George a readus ideea în prim-plan la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919.
5. În momentul în care lucrările de construcţie au ajuns la amploarea maximă, numărul total de angajaţi era de 13.000 de oameni. Zece muncitori şi-au pierdut viaţa în timpul lucrărilor.
6. Britanicul Graham Fagg şi francezul Phillippe Cozette au fost principalii actori ai ceremoniei de spargere a ultimei porţiuni din tunel, la 1 decembrie 1990.
7. Cei doi nu s-au întâlnit chiar la mijloc, porţiunea săpată de britanici fiind mai lungă.
8. Adâncimea medie a tunelului este de 50 de metri sub fundul mării, cel mai adânc punct fiind la 75 de metri. Mare parte din creta escavată în partea britanică a tunelului a fost depozitată în zona Shakespeare Cliff, din Kent, ce găzduieşte în prezent parcul Samphire Hoe.
9. În realitate sunt trei galerii, două pentru trenuri şi a treia, mai mică, pentru deservirea structurii. Aceasta din urmă poate fi folosită şi în cazuri de urgenţă.
10. Un număr de 11 foreze au fost folosite pentru săparea tunelului. Împreună, ele cântăreau 12.000 de tone (mai mult decât Turnul Eiffel), iar fiecare din ele era lungâ cât două terenuri de fotbal. Una din ele a rămas îngropată, în partea britanică, în timp ce o alta a fost vândută pe eBay, în 2004, pentru 39.999 lire sterline.
11. În fiecare zi tunelul este tranzitat de 400 de trenuri ce transportă, în medie, 50.000 de pasageri, 6.000 de maşini, 180 de autocare şi 54.000 de tone de alte încărcături.
12. Trei incendii au fost suficient de puternice încât să ducă la închiderea tunelului (1996, 2006 şi 2012). Cel mai puternic dintre ele a fost cel din 1996, când o porţiune de 500 de metri de tunel a fost distrusă, traficul fiind afectat timp de 6 luni. În prezent tunelul beneficiază de un sistem automat de extinctoare.
13. Mai multe trenuri s-au defectat în tunel. Cel mai amplu incident de acest timp s-a petrecut la 18 decembrie 2009, când cinci trenuri Eurostar s-au defectat, iar 2000 de pasageri au rămas captivi fără electricitate, mâncare sau apă.
14. Anul trecut a fost atins un număr record de 20,4 milioane de pasageri, transportaţi între Marea Britanie şi Franţa.
15. Majoritatea pasagerilor care tranzitează tunelul cu maşina (85%) sunt britanici.
16. Trenurile pentru navetă sunt lungi de 775 de metri, echivalentul a opt terenuri de fotbal.
17. Se estimează că structura din care a fost construit tunelul va rezista 120 de ani.
18. Întreaga lungime a tunelului poate fi parcursă în 35 de minute.
19. După includerea în ofertă a transportului pentru animale de companie, în 2000, peste un milion de câini şi pisici au tranzitat tunelul.
20. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi preşedintele francez Francois Mitterrand au inaugurat tunelul la data de 6 mai 1994. Oficialii britanici s-au apropiat de Calais dinspre Waterloo călătorind cu aproape 130 km/h, în timp ce delegaţia franceză s-a apropiat de ţărm, venind dinspre Paris, călătorind cu o viteză de 300 km/h.
