Cristian Tudor Popescu, uluit de ce i-au zis pe stradă doi tineri, care nici nu-l recunoscuseră. Ce au putut să-i spună

O manifestare discretă de bun simț și bună creștere a unor tineri l-a uluit pur și simplu pe Cristian Tudor Popescu.

Iar gazetarul nu a fost deloc zgârcit în folosirea cuvintelor care într-o lume normală nu ar trebui să fie atât de mari atunci când se referă la un asemenea act.

Neobișnuita întâmplare e următoarea. Doi tineri nu au făcut decât să-l salute pe CTP, pe care nici nu-l recunoscuseră.

Binețea lor l-a emoționat profund pe gazetarul care se aștepta să fie abordat cu ”urări” precum „Bă, mortule, tot n-ai murit?”, după cum reiese din textul postat de CTP pe pagina sa de Facebook.

Citește și

CTP, despre ”scrisoarea Valerichii din Câmpulung către judele Americii”. ”Dna Lasconi a vrut să-l agațe pe DJ Trump”

”Băieții salutaseră pur și simplu un om în vârstă, adus de spate”

”Nu s-a rostit „Bă, mortule, tot n-ai murit?”

După aceste zile în care totul s-a zguduit în jur ca la cutremur, aseară s-a întâmplat ceva ce m-a înmărmurit.

Am ieșit pe poarta casei. În timp ce o încuiam, aud o voce limpede și apăsată, suprapusă alteia, mai timidă, care-mi spun: „Bună seara!”. Întorc capul. Doi tineri, adolescenți, o ocoleau pe Săndica, parcată jumătate pe trotuar. Îmi trebuie aproape 3 secunde ca să-mi înving uluiala și să răspund: „Bună seara, băieți!”, în vreme ce ei se îndepărtează.

La mine pe stradă, luminile sunt chioare, cea din dreptul locuinței mele e chiar stinsă de mult. În semiîntuneric, din profil, cu căciula trasă pe ochi, presupunând că m-ar fi știut, nu aveau cum să mă recunoască. Nu erau vecini, i-aș fi recunoscut eu. Și suntem în București, nu într-un sat, unde toată lumea se cunoaște și își dă binețe cu toată lumea”, povestește CTP.

”Băieții salutaseră pur și simplu un domn în vârstă, adus de spate. Nu mârâiseră: „Boșorogule, mumie, trădător ănpuțit!” și nu întrebaseră: „Bă, mortule, tot n-ai murit?”, cum țipă netul.

În situații surprinzătoare, rețin automat figuri implicate, în urma antrenamentului îndelungat pe care-l cere meseria. De data asta, am fost atât de buimăcit, parcă aș fi văzut niște îngeri cu aripile strânse, plutind pe asfalt, încât nu reușesc să-mi amintesc aproape deloc chipurile lor”, își încheie gazetarul postarea, presărată cu o emoție rarisimă pentru textele sale.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui