Clădiri construite pe bile în București. Cele mai răspândite mituri referitoare la rezistența clădirilor în caz de cutremur
În perioada comunistă, mai exact după cutremurul din 1977, au luat naștere o serie de mituri despre construcția clădirilor din București și rezistența acestora la seisme.
Într-un interviu pentru stirileprotv.ro, Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure și fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Sesimic (Re:Rise) a demontat cele mai răspândite mituri privind tehnicile de construcție ale clădirilor din perioada comunistă.
Mituri privind tehnicile de construcție
Aceste mituri au fost lansate de însuși dictatorul Nicolae Ceaușescu și aveau ca scop influențarea pozitivă a populației, așa cum reiese din rapoartele Securității, a explicat Matei Sumbasacu.
Pe 4 iulie 1977, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se oprească procesul de consolidare a tuturor imobilelor avariate după cutremurul din 4 martie 1977.
Astfel că, singura intervenție după cutremur consta în aplicarea de puțină tencuială aruncată pe pereți pentru a acoperi fisurile.
„Oamenii trecuseră printr-o tragedie și, după cutremur, venea la ei o echipă de muncitori care pur și simplu dădeau cu un maglavais pe perete și spuneau: ‘Atât, asta e intervenția’ ”, a explicat Sumbasacu.
Acest lucru le-a ridicat suspiciuni cetățenilor și au început să se intereseze în stânga și în dreapta dacă intervențiile sunt suficiente pentru a se simți în continuare în siguranță în propria casă.
Pentru a-i liniști pe cetățeni, Ceaușescu a început să răspândească mai multe mituri privind tehnicile de construcție ale blocurilor.
Aceste mituri s-au păstrat până în prezent și sunt răspândite la scară largă.
Mitul blocului pe bile, pe role sau pe rulmenți
„Tehnica de construcție a blocului pe bile este cel mai răspândit mit”, spune inginerul.
Această tehnică de construcție presupune ca fiecare clădire să aibă montate sub fundație anumite bile, role sau rulmenți. Iar în momentul cutremurului, aceste dispozitive ar limita ca mișcarea să se transmită în partea superioară a blocului.
Mitul clădirii care ar trebui să fie mai înaltă
„Există acest mit al al clădirii. Trebuia să aibă 14 etaje, dar s-a oprit din lipsă de bani la etajul 7, dar structura de rezistență este la fel ca al unui bloc de 14 etaje. Acest lucru este de necrezut. Nu se oprește nimeni din a construi etaje, pentru că asta înseamnă pierderi financiare”, a explicat Sumbasacu.
Mitul clădirilor fără risc seismic
În momentul în care se oferă spre vânzare sau închiriere un apartament, proprietarii sau agențiile de imobiliare specifică faptul că apartamentul nu are risc seismic.
Acest lucru este adevărat doar în cazul în care blocul sau clădirea au fost construite în zone în care nu au avut loc cutremure. Doar în acest caz, blocul este considerat sigur în caz de cutremur.
În schimb, dacă blocul a fost construit în zone în care au avut loc cutremure, și este prezentat totuți ca fiind o clădire fără risc seismic, înseamnă că acea clădire nu a fost expertizată.
Clădiri care au fost făcute să reziste la cutremur de 8,9 sau mai mult
Acesta este un alt mit care circulă de pe vremea comunismului. Nu există clădiri care au fost construite să reziste la magnitudini de 8 pe Richter, spune inginerul. „Clădirile se proiectează pentru niște accelerații maxime pe care le poate da cutremurul. Accelerațiile reies din diverse magnitudini, în funcție de cum este cutremurul.
Magnitudinea măsoară energia totală eliberată de cutremur, dar contează, printre altele, și de unde vine cutremurul. Cu cât cutremurul e mai aproape de suprafață, cu atât energia exprimată prin magnitudine va afecta o arie mai restrânsă, însă o va afecta mai rău, pentru că toată energia este în acea arie.
Dacă vine din Vrancea, unde se produc cutremure de adâncime medie cu aceeași energie, de exemplu de 6 pe scara Richter, se va răsfrânge pe o arie mai mare și atunci, mișcarea resimțită va fi mult mai mică”.
În concluzie, nu există clădiri pentru care să se poată specifica rezistența la cutremur în funcție magnitudini.
„Clădirile se fac la accelerație. Nu există o corelare între magnitudine și agresivitatea mișcării, pentru că, în funcție de mecanismul cutremurului, mișcarea resimțită poate să fie diferită chiar dacă magnitudinea e aceeași”, a mai spus Sumbasacu.
Mitul proiectului japonez
Un alt mit destul de răspândit în București este cel al „proiectului japonez”.
Potrivit acestuia, multă lume crede că blocul în care locuiește a fost construit după tehnici folosite în Japonia, acolo unde frecvența cutremurelor de magnitudine mare este mult mai ridicată, și totuși, clădirile rezistă.
Matei Sumbasacu spune că, înainte de a crede în astfel de mituri, trebuie să luăm în calcul faptul că înainte de ‘89, în special în 1977, România nu avea conexiuni prea strânse cu Japonia și era destul de dificil să împrumute tehnicile lor de construcție.
Blocurile vechi sunt mai rezistente decât cele noi
În momentul în care vor să-și cumpere un apartament, oamenii sunt interesați atât de blocurile vechi, cât și de cele noi.
Aceștia consideră că blocurile vechi sunt mult mai sigure comparativ cu cele noi, pentru că în acea perioadă lucrurile se executau cu mai multă conștiinciozitate, a spus Sumbasacu,
„Acesta nu este decât un alt mit, deoarece cunoștințele în inginerie, ca în multe alte domenii sunt într-o continuă evoluție”, a continuat inginerul.
În prezent, inginerii proiectează clădirile conform nivelului de cunoștințe existent.
Comparând imobilele care se construiesc acum, cu cele din anii '50 și '60, acelea erau foarte vulnerabile din proiectare.
Modurile de proiectare s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, astfel că, în ceea ce privește proiectarea, blocurile mai noi sunt mult mai sigure comparativ cu cele vechi.
Metoda izolării bazei
Dincolo de miturile privind tehnicile de construcție folosite în perioada comunistă, de 10 ani încoace au început să se utilizeze diverse metode de proiectare a blocurilor care să le facă mai rezistente în caz de cutremur.
Una dintre cele mai cunoscute metode este cea a izolării bazei.
„Izolarea bazei înseamnă că la nivelul parterului se taie câte un element vertical, după care se scoate o bucată din el și se înlocuiește cu o bucată de cauciuc armat denumit elastomer”, explică inginerul.
Astfel, în timpul cutremurului, când se mișcă partea de jos a clădirii, această intervenție va face ca vibrațiile să nu se transmită cu aceeași intensitate în partea superioară a clădirii.
Etichete: comunism, constructii, cutremur,
