Au fost descifrate tăblițele babiloniene care prezic dezastre și moarte. Concluziile la care au ajuns cercetătorii
Galerie foto
Tăblițele descriu modul în care unele eclipse de lună sunt semne rele și că prevestesc moarte, distrugere și ciumă, notează Live Science.
Cele patru tăblițe de lut „reprezintă cele mai vechi exemple de compendii de prevestiri de eclipse lunare descoperite până în prezent”, au scris Andrew George, profesor emerit de babiloniană la Universitatea din Londra, și Junko Taniguchi, cercetător independent, într-un articol publicat recent.
Autorii tăblițelor foloseau de detalii perecum ora, mișcarea umbrelor și data și durata eclipselor pentru a face preziceri.
De exemplu, un prezicător spune că dacă „o eclipsă se întunecă din centrul ei deodată [și] se limpezește deodată: un rege va muri, distrugerea Elamului”. Elam era o zonă din Mesopotamia centrată în ceea ce este acum Iranul. Un alt profeție spune că dacă „o eclipsă începe în sud și apoi se limpezește: căderea Subartu și Akkad”, ambele erau regiuni ale Mesopotamiei la acea vreme. Iar un alt text spune: „O eclipsă în ceasul de seară: înseamnă ciumă”.
Este posibil ca astrologii antici să se fi folosit de experiențele trecute pentru a determina ce semne prevestise eclipsele.
„Originea unora dintre semnele ar fi putut să se afle în experiența reală”, a declarat Andrew George. Cu toate acestea, majoritatea prezicerilor au fost probabil determinate printr-un sistem teoretic care lega caracteristicile eclipsei de diverse preziceri, a subliniat el.
Tabletele cuneiforme provin probabil din Sippar, un oraș care a existat pe teritoriul actual al Irakului. În momentul în care tăblițele au fost scrise, Imperiul Babilonian înflorea în anumite părți ale regiunii. Tabletele au intrat în colecția Muzeului Britanic între 1892 și 1914, dar nu au fost traduse și publicate integral până acum.
În Babilonia și în alte părți ale Mesopotamiei, oamenii credeau că evenimentele de pe bolta cerească puteau fi folosite pentru a explica ce urma să se întâmple în viitor. Oamenii credeau că „evenimentele de pe cer erau semne codate plasate acolo de zei ca avertismente cu privire la perspectivele viitoare ale celor de pe pământ”, au scris George și Taniguchi în articol. „Cei care îl sfătuiau pe rege supravegheau cerul nopții și își potriveau observațiile cu corpus-ul academic de texte cu meniuri celeste”.
Regii din Mesopotamia antică nu se bazau doar pe aceste preziceri de eclipsă pentru a prezice ce urma să se întâmple.
„Dacă prezicerea asociată cu un anumit semn era amenințătoare, de exemplu, „un rege va muri”, atunci se efectua o anchetă oraculară prin inspectarea măruntaielor animalelor pentru a determina dacă regele era în pericol real”, au scris George și Taniguchi.
În cazul în care măruntaiele animalelor sugerau existența unui pericol, mesopotamienii credeau că puteau efectua anumite ritualuri pentru a schimba viitorul, contracarând astfel forțele răului care se aflau în spatele acestuia, au scris George și Taniguchi.Astfel, chiar dacă semnele erau rele, oamenii credeau totuși că viitorul prezis putea fi evitat.