70 de ani de la încoronarea Reginei Elisabeta a II-a. Imagini de la momentul istoric | GALERIE FOTO

Galerie foto

În 1952, sănătatea precară a regelui George al VI-lea l-a forţat pe acesta să abandoneze un turneu în Commonwealth. Reprezentanţii săi, prinţesa moştenitoare Elisabeta, şi soţul său, prinţul Philip, au plecat în locul său în turneu pe 31 ianuarie 1952. Câteva zile mai târziu, la 6 februarie 1952, prinţesa a primit vestea morţii tatălui ei şi pe cea a propriei urcări pe tron în timpul unei vizite oficiale în Kenya, prima ţară din turneul în Commonwealth. Într-o clipă, ea a încetat să mai fie prinţesa Elisabeta şi a devenit regina Elisabeta a II-a. Noua regină a Marii Britanii a fost întâmpinată la aeroport de prim-ministrul Sir Winston Churchill şi de alţi oficiali, înainte de a se întoarce la Clarence House, unde steagul Royal Standard a fost arborat pentru prima dată în timpul domniei ei, scrie Agerpres.

Statutul său a fost recunoscut oficial, la 8 februarie, în cadrul Consiliului de Ascensiune întrunit la Palatul St. James din Londra. Cu acest prilej, heralzii regali din Anglia şi Scoţia au proclamat în mod public regina în scurte ceremonii ţinute la Londra, Windsor şi Edinburgh.

S-a stabilit, apoi, oficial, ca ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a să aibă loc la 2 iunie 1953, la Westminster Abbey. Pregătirile, care au durat 15 luni, au început imediat, importantul eveniment fiind pus la punct până în cel mai mic detaliu.

Citește și

Primul portret oficial al Regelui Charles al III-lea, după încoronare. Ce este diferit față de Regina Elisabeta FOTO

În ajunul ceremoniei de încoronare, regina a transmis la radio un mesaj către Commonwealth în care şi-a promis devotamentul faţă de oamenii săi, spunând: "De-a lungul întregii mele vieţi şi cu toată inima mea mă voi strădui să fiu vrednică de încrederea voastră".

Ceremonia de încoronare de la Westminster Abbey a avut loc în faţa a peste 7.000 de invitaţi, inclusiv prim-miniştri şi şefi de state din Commonwealth şi reprezentanţi ai statelor străine. Ceremonia a fost transmisă la radio şi la cererea reginei a avut loc, pentru prima dată, transmisiunea în direct la televizor a unui astfel de eveniment. Se estimează că 27 de milioane de oameni din Marea Britanie au urmărit ceremonia la televizor şi 11 milioane au ascultat-o la radio (populaţia Marii Britanii la acea vreme era de puţin peste 36 de milioane).

Regina a fost unsă cu mir de arhiepiscopul Geoffrey Fisher, partea cea mai importantă a ceremoniei de încoronare, şi a depus jurământul de credinţă potrivit căruia "va menţine şi păstra inviolabil aşezarea Bisericii Angliei, precum şi închinarea la doctrina, disciplina şi guvernarea acesteia, aşa cum cere legea stabilită în Anglia". Apoi, i-au fost înmânate simbolurile autorităţii - globul, sceptrul şi inelul regal cu safire şi rubine. Ceremonia încoronării s-a încheiat în momentul în care Arhiepiscopul de Canterbury a aşezat, pe capul Elisabetei, coroana masivă din aur a Sfântului Eduard, de peste două kilograme şi împodobită cu 440 de pietre preţioase şi semipreţioase.

Arhiepiscopul de Canterbury a prezentat-o ca fiind "Regina domniilor voastre fără echivoc", prin drept ereditar. Invitaţii, la rândul lor, s-au ridicat şi au strigat "God Save the Queen!", momentul fiind marcat de trâmbiţe şi salve de tun.

Deşi soţul unei regine domnitoare, spre deosebire de o regină consoartă, nu este încoronat sau uns la ceremonia de încoronare, ducele de Edinburgh a fost primul nobil care a "omagiat" sau a adus un omagiu reginei, imediat după arhiepiscopi şi episcopi.

Rochia de ceremonie a reginei Elisabeta a II-a a fost realizată de designerul britanic Norman Hartnell, elementele brodate fiind realizate de Şcoala Regală de Brodat (Royal School of Needlework). Norman Hartnell a gândit rochia ca pe o imagine a speranţei pentru Regat după o serie de ani dificili. Astfel, au fost brodate pe rochie simbolurile florale ale ţărilor din Regatul Unit şi ale celorlalte state din cadrul Commonwealth, între care: trandafirul englez Tudor, ciulinul scoţian, prazul galez, trifoiul irlandez, frunza arţarului canadian, feriga de argint din Noua Zeelandă, florile de lotus pentru India şi Ceylon, grâul, bumbacul şi iuta pentru Pakistan. Buchetul de încoronare, complet alb, cuprindea orhidee şi crini din Anglia, iasomie de Madagascar din Scoţia şi garoafe din Irlanda de Nord şi Insula Man, orhidee din Ţara Galilor.