De ce mănânc atât de mult când nu mi-e foame. Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Nu am abilități de autoreglare emoțională”

Andreea Groza: De ce mănânc atât de mult, în special seara, și nici măcar nu-mi este foame?

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Acestui comportament - mănânc mult - noi îi dăm foarte multe funcții. Una dintre funcții este cea de autoreglare emoțională. Mâncăm mult să obținem efectul de liniștire, dar nu mâncăm o masă normală sau niște legume, ci zahăr. Alimentele cu zahăr au receptori în sistemul dopaminergic”.

Andreea Groza: Ce înseamnă?

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Așa e stimulată dopamina, o substanță care ne face să ne simțim bine. Ajungem să avem parte de liniștire. Anumite substanțe, aici intră și zahărul și nicotina, pot să facă asta. În același timp, învăț comportamentul – „rup frigiderul, mă simt bine”. Pe lângă faptul că activez receptori, prin care voi produce dopamină, învăț și un comportament. Ulterior, îl aplic fără să mă mai gândesc”. Andreea Groza: Ce înseamnă asta?

Citește și

A început agitația pentru masa de Crăciun: Unele băcănii sau platforme care livrează mâncare nu mai primesc comenzi

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Nu am abilități de autoreglare emoțională. Nu pot să stau cu emoțiile mele și să văd ce îmi spun. Emoțiile ne dau informații, pe care trebuie să le ascultăm, chiar dacă nu ne simțim bine. Cei mai mulți oameni, însă caută doar să le elimine, să nu simtă ceea ce simt. Asta e toată istoria noastră ca specie, și comportamenul se învață de când ești copil. Cum? Părinții au această tendință de opri emoțiile copilului. „Nu mai plânge!” sau „Îți ia mama ceva bun, să nu mai fii supărat!”. Și copilul află să își blocheze emoțiile și nu să afle, de fapt, informații despre ce îi spun acele emoții”.

Andreea Groza: Și atunci, când sunt adult și am comportamente de a mânca prea mult, ce fac?

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Am o emoție care nu îmi place, hai să nu o ignor cu mâncare, ci să ascult informațiile pe care mi le dă despre mine. Emoția e corectă și o sursă de informație pe care eu o blochez cu mâncare, cu țigări sau cu alcool. Asta ca să evit emoțiile mele. Acesta e primul etaj - să îmi ignor emoțiile. Cei mai mulți oameni fac asta”. Dar, sub acest etaj - îmi ignor emoțiile - pot fi și alte etaje. Câteva din cele mai frecvente în practică, peste tot în lume:

1. Emoția de singurărate e greu de tolerat. Când sunt singur cu emoția acesta, mănânc.

2. Sunt obosit mort și mănânc să mai am putere, dar eu, de fapt, m-am epuizat toată ziua, pentru că asta e strategia mea de a scăpa de propriile emoții care nu-mi plac. Alt nivel: Există un studiu numit „studiul experiențelor adverse din copilărie”. S-a făcut la o clinică pentru scădere ponderală și medicii au constant că, pe măsură ce oamenii scăpau de kilograme, renunțau la un program care le făcea bine fizic. De ce renunțau? Interviurile au constatat că cea mai mare parte paricipanți avuseseră parte de abuzuri în copilărie și renunțau să mai slăbească, să nu fie atrăgători și să aibă parte, din nou, de abuzuri. Sunt legături pe care le face mintea.

Alt nivel: Comportamntul yoyo - mă îngraș, slăbesc și tot așa. În cazul unor persoane este mediul inconstant din primii ani de viață în care am fost iubit, apoi aruncat, apoi pedepsit. În care părinții ba se înțelegeau, ba se băteau. Noi am internalizat acest comportament care a fost, de fapt, o adaptare la mediu și îl internalizez într-un comportament alimentar.

Alt nivel: Nu mănânc toată ziua, nu beau apă, nu mă duc la toaletă. Pentru că nevoile tuturor sunt mai importante decât nevoile mele biologice. Și ajung acasă și normal că rup frigiderul. Pentru că eu, de fapt, am învățat să nu acord atenție nevoilor mele biologice.

Andreea Groza: Ce fac?

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Sunt atent la mine. Și poate aflu, alături de un specialist, dacă această adaptare la mediu, pe care o fac de fapt, mai e valabilă în prezent. Eu am încercat la un moment dat să mă adaptez. Dar condițiile mele de viață sunt mai bune în prezent. Și, poate, nu mai e nevoie să mențin acest comportament de supraviețuire”.