Vasile Bănescu condamnă, în zi de alegeri, ”maimuțărirea Ortodoxiei curate prin ortodoxism incult și agresiv antieuropean”
Vasile Bănescu consideră că ”nimic nu e mai străin creștinismului real decât manipularea credinței și a simbolurilor sale în cheie naționalistă, politică”, într-o postare despre alegerile locale și europarlamentare de duminică, 9 iunie 2024.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a comentat duminică profilul naționalist și antieuropean al unor candidați la alegerile locale și europarlamentare.
Potrivit acestuia, ”e greu să asiști tăcut la maimuțărirea patriotismului demn prin naționalism obscen și a Ortodoxiei curate prin ortodoxism cu accese de bruxism, deformant spiritual, incult și agresiv antieuropean”.
”Nimic nu e mai străin creștinismului real decât manipularea credinței și a simbolurilor sale în cheie naționalistă, politică”, mai spune Vasile Bănescu în postarea sa cu titlul ”Naționalismul mitoman vs patriotismul fidel realității”.
”E greu să asiști tăcut la maimuțărirea patriotismului demn prin naționalism obscen”
Bănescu este de părere că România ”are nevoie urgentă, ca de o terapie intensivă, de educație reală și de pace socială fondată pe dreptate”.
Iată și postarea integrală a reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române.
”E necesar să înțelegem, a z i, că, spre deosebire de firescul și necesarul patriotism, naționalismul guraliv și mitoman e o formă gravă de delir antinațional.
Miezul patriotismului este autentică, deci discreta dragoste de p a t r i e și de tot ce o compune (pământ natal, oameni, strămoși, limbă, istorie, tradiție, cultură, credință, sfinți, eroi și tot ce e frumos la noi).
Miezul dur al naționalismului este n a ț i a, etnia sacralizată, idolatrizată, ipocrit răsfățată, electoral adulată, tratată ca diformă entitate „folclorică”, ca indefinită ființă socială care trebuie hrănită cu povești nemuritoare rupte dintr-o vulgată a istoriei distorsionate, menită să-i exacerbeze un sentiment măgulitor de falsă excelență, o imagine de sine nerealistă, o stare vindicativă de victimă a unui mereu nefavorabil context minat de invidia și ura străinilor, ceea ce explică anticreștina xenofobie.
E greu să asiști tăcut la maimuțărirea patriotismului demn prin naționalism obscen și a Ortodoxiei curate prin ortodoxism cu accese de bruxism, deformant spiritual, incult și agresiv antieuropean.
Naționalismul, azi, nu este sinonimul, ci antonimul patriotismului, asasinul lăudăros al acestuia.
Patriotismul nu poate fi niciodată antinațional, în timp ce naționalismul este naturalmente nepatriotic.
Butaforia naționalismului împăiat și ridicol îmbrăcat în veștmintele unor domnitori care, dacă ar învia, l-ar detesta, este o gravă inadecvare la realitatea electoral manipulată.
România are deja demult o națiune închegată care are nevoie urgentă, ca de o terapie intensivă, de Educație reală și de pace socială fondată pe dreptate și plus de spiritualitate. Nu de populism antieuropean, nu de junghiul și de tusea aflării în treabă ca profesie națională.
Există așadar o uriașă diferență între naționalismul deșănțat, obtuz, agramat, care își face selfie-uri compulsiv și patriotismul cultivat, înțelept, capabil să discearnă cu claritate între nuanțele binelui și ale răului, între realitate și utopie, între politică onestă și utopie funestă.
Nimic nu e mai străin creștinismului real decât manipularea credinței și a simbolurilor sale în cheie naționalistă, politică, orice culoare ar avea aceasta și oricât de seducător ar suna vocea perfidă a sirenelor ei, care nu sunt niciodată ale unei adevărate salvări.
Confundarea naționalismului găunos cu patriotismul luminat și echilibrat de credința în valorile fidelității religioase, culturale și spirituale ale propriului popor, duce la confiscarea populistă a nobilelor teme creștin-conservatoare rupte xenofob & filetist de contextul spiritual al Europei. Compromițându-le.
Biserica propovăduiește îmbunătățirea omului prin „urmarea lui Hristos” - care nu a fost naționalist - și clarificarea sa morală prin asimilarea mesajului curat al Evangheliei, nu smintirea și „rinocerizarea” omului prin pervertire ideologică.
Creștinismul e realism vindecător de iluzii și confuzii”.
Etichete: alegeri, nationalism, ortodoxie, patriotism, Vasile Banescu,
