"Doi cai maronii tragandu-ma intr-o caruta mare, pareau in stare sa treaca peste absolut orice obstacol. Bine ati venit in mijlocul de transport maramuresean!", spune Maes in prima parte a articolului.

Aici, designerul de interoiare Nicky Haslam a cumparat o ferma, iar printul Charles ridica locul in slavi de ani de zile. "Si stiu de ce: viata la tara este dragut de comica, iar modul de viata taranesc este seducator", noteaza jurnalistul Nick Maes.

Scriitorul e incantat de pajistile pline de flori salbatice, care se intind pana la dealurile impadurite.

"Am simtit ca ma intorc in timp cu 100 de ani cand am vazut patru ciobani aplecati sub un umbrar din nuiele de alun, mulgand oile", mai scrie Maes. Cainii ciobanesti erau si ei prezenti: "Poate ca aratau dragut, dar nu erau de mangaiat".

Ciobanii au terminat repede de muls, iar apoi l-au invitat pe turist sa ia pranzul: sarmale, gogosi si bautura locala, "coniac de mere" - sau, pe romaneste, tuica. "Imi ofereau aceasta bautura letala oricand, din nou si din nou. La mic dejun? De ce nu? La pranz. La somnul de dupa-amiaza. Apoi, evident ca simteam nevoia sa beau cate o cana", se amuza scriitorul britanic.

Si despre locul in care a stat - un sat care are fierari proprii, potcovari si un tesator - are cate ceva de spus. Tesatorul i-a decoarat camera in care s-a cazat in culorile traditionale, cu "draperii" viu colorate pe pereti - "m-a facut sa ma simt ca intr-o rulota tiganeasca."

In articolul sau, Maes aminteste si de vizita la Cimitirul Sapanta, la Ocna Sugatag, la Sighetu Marmatiei si la Budesti.

Dar cel mai mult l-a impresionat o dupa-amiaza pe care a petrecut-o cu o femeie, pe nume Lenuta, care i-a pregatit o cina traditionala: "A copt paine afara, intr-un cuptor. In mod ciudat, nu mai existase niciodata un astfel de moment, in care sa simt ca nu imi mai trebuie nimic", a marturisit jurnalistul britanic.