Aruncat in strada de mama sa, a ajuns acum sa conduca un orfelinat. “Cea mai buna investitie e in copiii nostri”

Cand vorbeste despre idealuri, lui Denis Buta i se lumineaza fata. Are 28 de ani si se considera un om implinit. Este seful centrului pentru sprijinirea integrarii familiale si profesionale a tinerilor din Timisoara. Mai simplu spus: al orfelinatului pentru adolescenti.

La numai trei ani, Denis a fost abandonat de parinti intr-un orfelinat din Lugoj. “Au fost atat de multe traume si abuzuri de toate felurile incat eram conectat in trecut si imi plangeam la propriu de mila”.

Din acest motiv a devenit rebel . S-a batut - la propriu - pentru supravietuire. Iar la numai sase ani, copilul problema avea sa fie abandonat pentru a doua oara. Conducerea orfelinatului din Lugoj a decis ca locul lui e la Periam - un orfelinat aflat la 50 de kilometri de Timisoara. Locul in care aproape 200 de copii ai nimanui traiau dupa propriile reguli. Cei mai mari ii bateau pe cei mici si le luau mancarea

Acum, locul in care si-a petrecut aproape toata viata e o ruina. Au ramas zidurile reci, rama in care bucatareasa afisa meniul zilei si chiar matura pentru panzele de paianjen. Copii nu mai sunt.

Citește și

Accidentul din Maramures care a distrus familia Semidei Sarmasag. Baiatul de 6 ani da semne de revenire

De ce „urăște” Donald Trump Ucraina. În 2019 i-a spui lui Zelenski: „Ucraina știe multe despre asta”

Fiecare pas ii trezeste amintiri dureroase. In urma cu mai bine de 20 de ani s-a trezit in acest loc in care legea o facea cel puternic. Stia ca e prea mic ca sa-si faca dreptate cu pumnul, asa ca a fost nevoit sa gaseasca o alta solutie. Fiindca era bun la scoala, le facea temele tuturor. “Vedeam ca sunt altii mai mari care ma puteau bate si incercam sa fiu mai destept ca ei, ca si aia mari trebuiau sa-si faca temele. Ii cumparam cu inteligenta”.

Tot atunci l-a cunoscut pe Danut, un baiat cu sase ani mai mare cu care a ramas prieten.

“Cei mari ne puneau intre roti din alea mari de tractor si ne invarteau de ne zapaceau si dupa aia ne puneau jos si asa ramaneai cateva minute inconstient”, povesteste Danut. El a fost modelul lui Denis. Dintre cei 200 de copii Danut avea sa intre primul la facultate.

Denis isi dorea sa faca facultate insa nu stia exact ce anume. Intr-o zi insa a avut parte de marea revelatie care a venit tot dintr-o intamplare trista. A fost acuzat pe nedrept ca a furat cinci lei de la o colega si a fost dus la politie. A fost pus sa dea declaratii si lovit iar educatorul nu i-a luat apararea, desi stia ca e nevinovat. “Ma gandeam ca o sa ma fac judecator si cand o sa vina la mine cazuri de astea o sa fac dreptate”, isi aminteste el.

Insa visul lui avea sa mai astepte. Dupa terminarea liceului a fost din nou abandonat. Periam nu ii mai era casa. A fost transferat la un orfelinat din Timisoara. La 21 de ani pleaca de acolo si isi cauta mama. A locuit cateva luni cu femeia dupa care a tanjit mai bine de 20 de ani. S-a angajat in constructii si in scurt timp s-a imbolnavt de tuberculoza. Medicii i-au spus ca are sanse minime de supravietuire asa ca mama l-a mai lepadat inca o data, spunandu-i ca e o povara. Se intampla in urma cu sase ani, exact in noaptea de Craciun. Atunci a sunat-o pe Elena. Stia despre ea ca se ocupa de o fundatie care sprijina tinerii care vor sa faca scoala.

“Mi-a spus ca este singur, ca e bolnav de tuberculoza si mama lui l-a data afara din casa”, isi aminteste Elena. “Stiu ca era o seara foarte friguroasa si am raspuns fara sa ma gandesc da”.

Elena a fost ingerul lui pazitor. A avut incredere in Denis chiar daca nu-l cunostea deloc. Femeia marturiseste ca atunci cand a intrat pentru prima data la ea in casa se astepta sa cunoasca un tanar bolnav, deprimat, aflat in cautarea unui camin insa vorbele lui au determinat-o sa il sprijine si in perioada facultatii. “Stia depre el ca va scrie istorie ca va veni ziua in care va deveni un om important, ca va termina facultatea de drept, ca va ajuta oameni, vaduve si orfani si era greu sa urmaresti un astfel de vis”.

Elena a riscat iar acum i se umplu ochii de lacrimi de bucurie pentru ca si-a urmat instinctul. Denis a terminat facultatea de drept. A obtinut oferte bune in America, Norvegia si Danemarca insa a decis sa se intoarca in tara. S-a angajat consilier juridic, insa stia ca vrea sa se intoarca la orfelinatul din Timisoara. Si-a propus sa-l conduca, sa schimbe metodele de lucru, sa le dea speranta si motivatie orfanilor. Asa ca atunci cand fostul director a iesit la pensie, Denis s-a prezentat la concurs increzator. A castigat. De cateva luni a devenit primul orfan din tara care conduce un orfelinat .

La serviciu Denis e in elementul lui. “Eu nu am venit sa conduc institutia, am venit sa modelez caractere, am venit sa plantez in copiii nostri viziune si speranta, faptul ca vin sa semnez acte e o chestie accesorie. Copiii nostril au nevoie de afectiune, de imbratisari, de incredere, de dragoste, astea nu se ofera din spatele unui birou.“

Denis face insa mai mult de atat. Se asigura ca tinerii au mancarea pe care si-o doresc, imbracamintea care le place, ca invata si mai ales ca au pe cineva care sa-i apere si sa-i indrume in viata. Un prieten de nadejde.

“Nu-mi doresc sa schimb sistemul si nimeni nu va putea sa-l schimbe. E atat de vechi, atat de bine inchegat ca nu-l va schimba nimeni. Ce vreau insa sa fac: unul singur daca va reusi in viata, eu am castigat”. Tocmai de aceea sta cu ei pana tarziu in noapte. Se joaca, mananca cu ei si mai ales ii asculta.

Copiii il simt aproape. Toti ii spun "the father". Il considera insa ca un frate. Si un exemplu.

Pentru ca vrea sa faca concret ceva, Andrei s-a ambitionat sa faca facultate. Acum e student si planuri mari. Vrea sa schimbe fata turismului romanesc. Denis il sustine. “Cea mai buna investitie pe care pot sa o fac acum e in copiii nostri si iubesc ce fac si imi place, imi place foarte mult”.

Dupa 28 de ani Denis si-a inspirat chiar si proprii parinti care i-au intors spatele atunci cand avea cea mai mare nevoie de ei. I-a iertat si a hotarat ca e important sa pastreze legatura. Nu ii priveste ca un fiu ci mai degraba ca un amic. Ii priveste in ochi insa ei stau cu capul plecat. I-au cerut iertare si sunt mandri de el.

Poate ca cea mai grea lectie a lui Denis fost cea a iertarii. A invatat-o si acum ii ajuta si pe altii. Denis nu traieste doar cu visul schimbarii. In fiecare zi el schimba cu adevarat lucrurile. Si chiar daca pentru multi par doar maruntisuri sau ciudatenii, pentru adolescentii din centru Denis inseamna speranta, modelul, tatal, fratele, mentorul. De la el ar trebui poate sa invete si cei care ne conduc si chiar cei care se duc la serviciu in virtutea inertiei, pentru un salariu si carte de munca.

“Romanii sunt un popor inteligent si frumos si cred ca daca fiecare persoana, ca si conducator, si-ar intelege rolul de lider nu de sef, daca ar intelege ca trebuie sa-si inspire colegii si subalternii si sa-i motiveze, Romania ar fi net superioara oricarei tari”.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Veste uriașă pentru Simona Halep!