Românul care a proiectat zgârie-nori și aeroporturi. Arhitectul Dorin Ştefan a scos Capitala din griul monoton din comunism
Este unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai României. Şi printre cei care, după Revoluţie, au scos Bucureştiul din gri şi a adus modernismul în România.
Profesorul Dorin Ştefan a câştigat concursuri internaţionale, a proiectat zgârie-nori, aeroporturi, case, biserici şi muzee. Iar la 70 de ani este unul dintre cei mai respectaţi dascăli ai Universităţii „Ion Mincu” din Capitală.
La Universitatea „Ion Mincu”, o nouă generaţie de arhitecţi primeşte sfaturi preţioase de la profesorul Dorin Ştefan. La 70 de ani este unul dintre cei mai influenţi arhitecţi din România. Şi unul dintre cei care, după Revoluţie, a scos Bucureştiul din griul monoton şi a adus modernismul în România. Multe dintre clădirile emblematice ale Capitalei îi poartă semnătura. La Braşov a proiectat cel mai nou aeroport din România. Tot el a realizat aripa nouă a muzeului de artă din Craiova, dedicată sculptorului Constantin Brâncuşi. A câştigat şi a fost nominalizat la multe concursuri internaţionale de arhitectură. Iar casele sale au fost incluse în atlasul mondial al arhitecturii pentru secolul XX.
În Piaţa Victoriei din București a salvat „Casa Oromolu”, o bijuterie arhitecturală construită în perioada interbelică. În jurul ei a proiectat o clădire de birouri ca un voal din sticlă care îmbrăţişează şi pune în valoare casa istorică.
Dorin Ştefan, arhitect: „Nici nu ar fi îndrăznit cineva să-i ia perspectiva. Parterul trebuia să fie foarte deschis şi cu o circulaţie foarte liberă, tocmai ca să nu închidem acest spaţiu”.
Reporter: De ce a fost important lucrul ăsta pentru dumneavoastră?
Dorin Ştefan, arhitect: „Pentru că îmi plac spaţiile fluide şi îmi place să nu blochez. Vine... ce povesteam noi cu colţul mort. În primul rând aici, dacă aş fi construit, aş fi avut unghiuri moarte. Mi-am dorit această cortină din sticlă. E ca şi cum spaţiul ăsta public este un spaţiu în care tu vii şi eşti într-un spectacol public cu aceste două clădiri.”
În spatele ei a proiectat o clădire de birouri ca un voal din sticlă care îmbrăţişează şi pune în valoare casa istorică.
Dorin Ştefan, arhitect: „Toţi arhitecţii, cu toţi am discutat, ca după Revoluţie să încercăm să relegăm firul interbelic. E o preocupare general culturală şi arhitecturală în toate domeniile.”
La facultate le cere studenţilor să aleagă fiecare o clădire din Bucureşti care li se pare kitchioasă. Şi să vină cu soluţii pentru a o repara.
Studentă: „E foarte diferit de abordare de abordarea de la noi din facultate. Pune mult accent pe creativitate, mult accent pe ideile noastre”.
Studentă: „Se fereşte să ne bage în cutii clare, în felul în care „acesta este un tipar în care lucrează facultatea, aceasta este o reţetă pe care noi trebuie să o urmăm şi aşa o să avem succes în facultate".
Dorin Ştefan, arhitect: „Cu asta ne ocupăm noi: creem un mediu artificial construit. Acest mediu trebuie să contribuie la bucuria de viaţă. Asta este, cred că, esenţa a ceea ce noi trebuie să o atingem şi ceea ce noi trebuie să facem: să îi ajutăm pe semenii noştri să se simtă mult mai bine într-un astfel de mediu artificial.”
Îşi împarte timpul între cursuri, biroul de arhitectură şi şantiere. Lucrează în prezent la un ansamblu rezidențial din nordul Capitalei.
„Asta e un stadiu în care ar mai fi un an de lucru. Sunt 305, 310 apartamente” spune el..
Toată cariera a urmărit constant să creeze clădiri în care lumina să pătrundă în fiecare colț. Pentru acest proiect, a propus o deschidere pe una dintre laturi, gândită special pentru a aduce soarele în interior.
Dorin Ştefan, arhitect: „După-masă soarele e acolo şi intră şi aici, va lumina zona asta de aici. Pentru că are un unghi, aşa, casa, şi atunci tot unghiul ăla era fără lumină.”
Reporter: La ce vârstă aţi intrat prima oară pe un şantier?
Dorin Ştefan, arhitect: „Propriul meu şantier, 30-31 de ani. Bucuria mea este atunci când eu ştiu că ceea ce am făcut este în regulă. Şi asta ştiu înainte de a primi feedback-uri de la oameni.”
Dorin Ştefan, arhitect: „Pentru mine lumina este cel mai important element care ne ajută într-un fel să nu fim trişti, să nu fim depresivi. Eu cred că colţul, zidul în colţ, acolo este moartea luminii. Şi în ceea ce fac încerc foarte mult să eliberez lumina care este prinsă în întunericul de acolo. Sticla unită în colţ nu aduce întuneric”.
Imediat după Revoluție și-a deschis propriul birou de arhitectură împreună cu soția sa, arhitecta Anda Ștefan. Le place să spună că biroul lor este un atelier în care modernul se împletește firesc cu piese clasice de mobilier. Iar astăzi lucrează acolo şi alături de fiul lor, Iancu.
Anda Ştefan, arhitectă: „Combinaţia asta între cele două dă savoare.”
Reporter: De cât timp vă cunoaşteţi?
Anda Ştefan, arhitectă: „Din 1986...”
Dorin Ștefan: „Nu, mai devreme.”
Anda Ştefan, arhitectă: „De când a intrat în anul 1 la facultate, a fost la noi în grupă.”
După 89 au lucrat pentru scurt timp în Austria şi în Franţa, dar ştiau de la bun început că se vor întoarce în România.
Anda Ştefan, arhitectă: „I s-a propus lui Dorin să rămână la Viena să-l facă un fel de arhitect şef”
Dorin Ștefan: „Da, dar eu am vrut să am biroul meu şi nu puteam să-l am decât în România. N-a fost pentru mine nicio ezitare. Ştiam clar că trebuie să vin pentru că aici pot să mă exprim”.
Dorin Ștefan: „Aveam o garsonieră, cu un telefon, cu un fax. Şi visul meu a fost imediat să reuşesc să angajez o secretară, că aşa vedeam şi prin filme şi ştiam că un birou de arhitectură are o secretară care răspunde la telefon. Şi am avut o secretară şi telefon, dar nu suna nimeni. Anda poate că ar fi fost tentată la un moment dat să plece din România.”
Anda Ştefan, arhitectă: „Tentată înainte de Revoluţie. După, când s-au deschis aici lucrurile, bineînţeles că era palpitant să participăm la ce se întâmplă”.
Dorin Ștefan: „Anda făcuse înot de performanţă şi ar fi putut să treacă Dunărea înot. Eu sunt de la munte. Dacă ar fi fost cu schiuri aş fi putut coborî”.
Reporter: În ce an?
Dorin Ștefan: „În 1988 spre 89.” Noi discutam şi le spuneam „mă, voi vă duceţi şi după aia vedem cum vin şi eu. Ca eu nu pot să vin prin apă. Eram aproape de a se întâmpla şi a venit Revoluţia.”
Puţini dintre zecile de tineri arhitecţi cu care au lucrat şi pe care i-au format de-a lungul anilor erau născuţi când ei trăiau ultimele clipe întunecate ale regimului comunist.
În atelier iau şi proiecte pro-bono. Lucrează acum la un centru paliativ pentru Asociaţia „Hospice Casa Speranţei”. Iar la Alba Iulia au realizat proiectul unei biserici ieşite din tiparele clasice.
Jan Nicolae, preot: „I-am pus la rugăciune pe cei mai buni arhitecţi. Am discutat cu alţii înainte. Pentru că mi se pare că dânsul e un pic curajos pentru Ortodoxie, care e un pic mai prudentă”.
Dorin Ştefan, arhitect: „Ce fac eu este să ies din stereotip. Pentru că altfel ne-am înconjura numai de deja-vu.”
Jan Nicolae, preot: „La telefon mi-a plăcut foarte mult vocea lui şi faptul că a spus un gând atât de frumos, pe care el îl pomeneşte într-o carte a lui: "Părinte, să dea Dumnezeu să mergem până la capăt!". Şi mi s-a părut că îşi doreşte foarte mult să facă o biserică.”
Dorin Ştefan, arhitect: „Pentru mine credinţa este moştenirea cea mai importantă pe care mi-a lăsat-o bunica, pe care mi-au lăsat-o străbunii mei, cea mai importante zestre. Povestea mea pentru biserică este că tu intri în biserică, cu ochii în pământ. Apoi te apropii, ridici ochii spre cer, ceri îndurare şi vezi că unde peretele se întâlneşte cu acoperişul apare semnul crucii.”
Reporter: Cum definiţi Bucureştiul? E un oraş frumos, e un oraş sufocant, enervant, interesant?
Dorin Ştefan, arhitect: „Pentru mine este oraşul ideal ca arhitect. Trebuie întâi să-l iubim şi apoi cu acest sentiment de iubire faţă de acest oraş colosal, care are şi istorie, un oraş ca un cal nărăvaş, care nu are o aşezare. Este un oraş neterminat, dar neterminat în sensul bun. Din acest punct de vedere este un oraş foarte viu. Mie îmi place, n-am plecat şi n-aş pleca niciodată din Bucureşti.”
De peste 30 de ani Dorin Ştefan face, la propriu, lumină în casele şi oraşele României. Este unul dintre arhitecţii care ne-a scos din monoton şi a adus schimbare într-o ţară încremenită de prea multe ori în propriile proiecte.
