Interviu cu Tudor Jurgiu, romanul premiat la Cannes 2013: "Probabil o sa fie o chestie OK in C.V."
Tudor Jurgiu are doar 28 de ani, dar a reusit sa obtina un premiu extrem de important la Cannes 2013, la sectiunea dedicata noii generatii de regizori.
Nici prin cap nu i-a trecut tanarului Tudor Jurgiu ca scurtmetrajul sau, "In acvariu", va atrage atentia juriului si mai mult, ca va fi premiat. Pelicula fusese respinsa, recent, la alte festivaluri.
Poate ca daca nu mergea in fiecare duminica impreuna cu tatal sau, inginer de profesie, la cinematograf, altul ar fi fost drumul sau.
A fost, insa, de-ajuns sa scormoneasca cu mintea dincolo de joc, imagini si lumini si sa stie, de mic, ca vrea sa faca film.
La primul exercitiu de festival succesul a venit singur, dupa ce un an si jumatate a facut si refacut scurtmetrajul "In acvariu", de curand al treilea cel mai bun film din cadrul competitiei CineFondation, dedicata noii generatii de regizori.
INTERVIU CU TUDOR JURGIU, TANARUL REGIZOR ROMAN PREMIAT LA CANNES PENTRU UN FILM REFUZAT LA ALTE FESTIVALURI
"CANNES ESTE CA O STAMPILA PE CARE O PUI PE FILM"
REPORTER: Sa vorbim despre premiu, mai ales ca anul trecut abia ai terminat masterul, iar acum ai "impuscat" un premiu la Cannes.
TUDOR JURGIU: Da, m-am bucurat. M-am bucurat intai pentru selectie. Am terminat filmul asta de filmat anul trecut, dar anul trecut am ratat dead-line-ul si eram suparat ca n-am trimis, dar anul trecut a fost un alt film de la UNATC, tot in proba asta, al lui Cristi Iftime cu "Tabara din Razoare", asa ca, na, poate a fost bine ca am asteptat un an si sa fie anul asta.
Am mai trimis in toamna si altor festivaluri si nu a fost primit, probabil ca acum o sa fie, ceea ce este amuzant ca la aceleasi festivaluri poti sa trimiti de doua ori. Acum, dupa ce am luat premiul asta aici, poate va fi primit.
R: Deci Cannes deschide porti?
T.J.: E ca o stampila pe care o pui pe film si probabil cel mai bun lucru e ca va fi vazut de mai multa lume, o sa participe la mai multe festivaluri.
Acum, personal, nu stiu cum o sa ma ajute, sa-mi finantez urmatorul film. Probabil o sa fie o chestie OK in CV. Sincer, la Cannes, e atat de mare festivalul si atat de mare agitatie acolo incat nu am reusit sa vorbim, sa vorbesc cu producatori, sa aratam filmul.
R: Daca ai fi apucat sa vorbesti cu un producator la Cannes, drumul mai departe pentru un alt film, pentru finantare, ar fi fost simplu?
T.J.: Nu stiu, probabil. Nu am o experienta cu "networking-ul".
PREGATESTE UN LUNGMETRAJ CU REBENGIUC IN ROL PRINCIPAL ANUL ACESTA
T.J.: Am facut deja unul, finantat de CNC, terminat acum in aprilie, "Cainele japonez" se numeste, cu Victor Rebangiuc in rolul principal.
Nu stiu unde exact la ce festival va fi premiera, in toamna, oricum. Probabil va fi lansat in octombrie-noiembrie si in Bucuresti. Vreau sa scriu la inca unul, dureaza atat de mult sa faci rost de bani.
REPORTER: Nu-mi spune ca iti apasa talentul si cheful...
TUDOR JURGIU: Ah, nu, nu. Am avut noroc in primul lungmetraj sa primesc un scenariu care mi-a placut si pe care l-am putut rescrie. Acum, scurtmetrajul, fiind scris de mine, tin mai mult la el, la subiect, iar ideea mi-a venit intr-o perioada mai lunga.
Intr-un an am tot strans povesti despre cupluri, cunostinte, ii inregistram cu un reportofon. Am tot strans, unele mi se pareau interesante, si nu stiam ce sa fac cu ele, cum sa le incheg intr-o idee. Si am observat ca era modelul asta care se repeta. Cuplurile, care daca nu erau de tineri, se desparteau si se impacau, nu stiam de ce fac asta...
Am trecut si eu o perioada printr-o relatie de genul asta. Unii trec mult timp prin asta si ma intereseaza de ce o fac, habar n-am, lipseste ceva acolo in relatia lor si incearca sa compenseze printr-o drama pe care si-o fac ei.
Scurtmetrajul pune problema pe tava si nu merge mai departe, de-aia ma intereseaza sa fac un lungmetraj pe tema asta. Mi se pare o problema contemporana, vorbeste despre mai multe lucruri decat viata de cuplu si ritmul in care traim acum si in care traiesc oamenii, un fel de anesteziere prin care trecem. Si atunci incerc sa gasesc putina liniste.
R: Ce ti-au spus oamenii la Cannes cand ai luat premiul. Ce ti-ai spus tu?
T.J.: Reactia a fost foarte... Publicul e foarte misto acolo, au fost atenti, la toate filmele, nu numai la asta. Publicul era foarte sensibil si atent la toate detaliile. Am vorbit apoi cu ceilalti regizori, feedback-ul a fost OK, oamenii au fost incantati de film.
Ne-am bucurat, iti dai seama, eram bucurosi pentru preselectie, dar, cand esti acolo, e OK sa fii printre primele patru filme.
"NU STIU CUM SE TRAIESTE DIN CHESTIA ASTA. LUCREZ SI ALTCEVA CA SA MA DESCURC"
T. J.: Parintii mei sunt amandoi ingineri de profesie, dar lucreaza acum in alt domeniu. Cum am inceput? Cand eram mic mergeam mult la filme, cu tata, cu mama, si asta mi-a devenit obisnuinta de a merge la cinema.
R: Zi-mi primul titlu si primul regizor care te-au impresionat
T. J.: Eram in clasa a noua cand am vazut "Regula jocului" al lui Jacques Renoir, nu prea intelesesem eu, dar mi-a placut foarte mult. Nu am un film care m-a pus pe o directie. Am inceput sa vad mai multe filme, stiam ca vreau sa fac ceva in domeniul filmului si pana la urma m-am hotarat sa dau la UNATC, am facut doi ani inainte de facultate, am studiat doi ani de jurnalism si unul de teatrologie si apoi am dat aici.
R: Ce ti-au spus parintii tai, te-au incurajat?
T. J.: Erau putin sceptici la inceput, pentru ca nu stiau unde duce, cati regizori romani erau in 2004. Nu parea... si nici acum nu pare, nu stiu cum se traieste din chestia asta, lucrez si altceva ca sa pot sa ma descurc.
Lucrez si la UNATC ca asistent, am lucrat la un proiect european pe educatie, incerc acum sa lucrez la o scoala de actorie, de film, din toamna. Mai sunt si cursuri optionale in liceu.
R.: Ai primit descurajari?
T. J.: Ei, da, normal, ca toata lumea. In scoala cand ne faceam filmele eram descurajati nu numai de profesori, dar si noi intre noi. Ziceam "mama, ce tampenie e asta".
Acum ii mai vad pe unii care isi fac primul lor film, primul lor scurtmetraj, exercitiu si raman uimit cand vad cat de bine inchegat e. Primul meu exercitiu din anul I e un dezastru.
R.: Bun, deci va indreptati in zona buna. Ce se intampla acum la UNATC este ce trebuie.
T. J.: Da, problemele sunt aceleasi. Cat de multi poti sa inveti pe cineva sa regizeze asta, cum faci asta, cat de mult... Nu stiu, trebuie sa iei ce poti de la fiecare profesor, trebuie sa te descurci mult si singur.
Trebuie iti faci un mediu in jurul tau, sa fii OK cu colegii, sa vezi filme. Acum, la UNATC, e bine, e o atmosfera misto, imi place.
"PARCA E O IZOLARE INTRE REGIZORII ROMANI, SI NU STIU DE CE"
R.: Care dintre regizorii romani consacrati te-au sunat sa-ti zica "Bravo Tudor!"
T. J.: Radu Jude mi-a trimis mesaj, m-a sunat si Porumboiu, el a luat acolo locul 2 cu un film tot de scoala. Am vorbit cu Sorin Botoseneanu si Cristi Puiu, mi se pare ca lipseste un pic chestia asta, parca acum e mai OK, dar parca e o izolare intre regizorii romani si nu stiu de ce.
R.: Actorii pe care i-ai ales in scurtmetrajul "Acvariu" erau actori studenti?
T. J.: Da, studenti. Maria Mitu tocmai intrase in anul I la actorie, pe Ionut Visan il stiam din scoala, de la examen. Am lucrat, a fost foarte OK cu ei. Nu am avut mult timp de repetitii. Scenariul asta l-am mai avut, l-am mai filmat cu un an inaintea astuia, dar nu stiam ce vreau exact sa fac. Am hotarat sa-l refac, iar a doua oara a iesit mai inchegat.
R.: Care a fost prima reactie a parintilor cand au vazut filmul?
T. J.: Le-a placut, dar nu au stiut de unde sa ia acest scenariu. Nu il consider un film pretentios. M-au intrebat cum am ajuns eu la povestea asta, daca am trecut si eu printr-o relatie de genul asta.
R.: Cum te vezi peste 5 ani?
T. J.: Vreau sa lucrez, principalul lucru e sa fac rost de bani pentru un nou film. Normal ca iti doresti sa fie acceptat intr-un festival mare filmul tau, pentru ca e vazut de mai multa lume, are vizibilitate si primesti o gramada de feedback-uri. La Cinefondacion asta a fost cel mai tare lucru.
