Exista viata dupa cutremur: Cladirile nesigure trebuie puse la pamant!
Desi este o masura drastica, statul chilian o aplica de 15 ani. Autoritatile au gasit parghiile legislative prin care locatarii nu se pot impotrivi unei evacuari fortate.
Pe de alta parte, oamenii nu raman pe drumuri, ci sunt ajutati cu bani si programe de reconstructie.
Viata in corturi, pentru cel putin un an. Asta ii asteapta pe sute de chilieni, victime ale seismului din luna februarie. Furia pamantului a subrezit multe blocuri si case, care acum nu mai pot fi locuite. In unele orase din Chile inca mai domneste atmosfera apasatoare de dupa un dezastru. Chiar si asa insa, drama chilienilor nu seamana cu cea traita de alte popoare trecute prin seisme mai mici.
Cum se pot evita astfel de tragedii care au provocat haos in Turcia, Pakistan sau Haiti? Cu riscul de a starni valuri de proteste, autoritatile chiliene au hotarat sa distruga toate imobilele vechi, care nu sunt declarate monument istoric si care prezinta risc de prabusire la cutremur.
Masura, nepopulara dar eficienta, a fost introdusa printr-o lege adoptata imediat dupa cutremurul din 1985, care a avut 7,8 pe Richter. Atunci au cazut 66.000 de cladiri si au murit 150 de persoane. Norma impusa prevede ca autoritatea locala poate trece peste acordul proprietarilor pentru evacuare si chiar demolare, daca imobilul este un pericol pentru alte constructiile vecine. Adica dreptul de proprietate al cetateanului e suveran, insa numai atata vreme cat nu pericliteaza siguranta altora. Acolo unde sunt institutii nelocuite, ca muzee sau biserici, se fac consolidari.
Blocurile insa sunt evacuate fortat pentru ca numai asa pot fi salvate vieti. In paralel a fost gandita insa o solutie pentru ca oamenii sa nu ramana pe drumuri.
Fiecare familie primeste de la stat in jur de 16.000 de dolari americani, mizandu-se pe faptul ca proprietarii si-au asigurat locuintele ceea ce in Chile se si intampla. Cu banii de la stat oamenii platesc avans pentru o locuinta noua, iar firmele implicate in acest program de reconstructie primesc facilitati ca scutirea de impozit pe o anumita perioada ca sa construiasca cu preturi foarte mici.
In general, cei evacuati ies in pierdere cu 20%, insa oamenii vad partea buna a lucrurilor. Vor trai in locuinte noi si rezistente. In Santiago si alte orase mari au fost deja evacuate cladirile cu probleme dupa ultimul seism. La fel in comunitatile mici, unde oamenii au trecut peste spaima si suparare si privesc realist si cu mult umor pericolul cutremurelor.
In Rancagua primaria ii ajuta pe sinistrati sa treaca mai usor peste traiul sub cerul liber. In timp ce inspectorii verifica stadiul cladirilor, chilienilor li se asigura programe prin care le mai trece supararea. Evacuarea e un inconvenient major pentru toti, dar nici sa ramana in cladiri nesigure nu si-ar fi permis.
Oricum in multe dintre blocurile afectate oamenii nici nu vor sa se mai intoarca. Stiu ca ar fi in pericol.
La sate, autoritatile au impus alt program - oamenii fie primesc bani de materiale sau materiale sa isi recladeasca singuri, fie de acceasi suma li se ridica o casa noua, dar mai mica pentru ca in acest caz e platita si firma constructoare. Cat timp dureaza santierul, oamenii primesc casute de lemn.
Daca incercati sa faceti o comparatie cu Romania, renuntati. Romania s-a impotmolit intr-o legislatie incalcita, preferand varianta consolidarilor chiar daca de foarte multe ori se desfasoara cu incetinitorul: 2 blocuri consolidate la 4 ani.
Degeaba statul asigura toata finantarea si locatarii platesc fara dobanzi, in rate fixe, pe 25 de ani, daca e nevoie de acceptul tuturor proprietarilor din bloc pentru fiecare santier. In Bucuresti, acolo unde oamenii refuza reparatiile facute la imobile, autoritatile ridica din umeri si pleaca resemnate ca nu se mai poate face nimic.
Romanii inca nu au inteles ca un seism puternic va veni, si ca nu poti supravietui cu case subrede.
