„Armasarul naravas”, cel mai exotic jucator din campionatul romanesc de baschet
BC Timba are un jucator cu origini de amerindian. Grlenntys Chief Kickingstallionsims Junior povesteste despre aventurile bunicului sau, care se lupta cu crocodilii!
Poate că nu e cea mai exotică prezenţă din baschetul românesc, dar cu siguranţă are cel mai neobişnuit nume. Grlenntys Chief Kickingstallionsims Junior şi-a moştenit numele de la bunicul său, care a fost amerindian, din tribul Navajo.
În afara numelui său şi a spiritului de războinic, pivotul de la Timba Timişoara nu are foarte multe în comun cu strămoşii săi. „Îmi doresc foarte mult să mă întorc cândva şi să învăţ cât mai multe despre tribul Navajo, să mă întorc la rădăcinile mele”, spune Chief.
Baschetbalistul de 2,16 m s-a născut şi a crescut în Florida. Bunicul din partea tatălui a fost nativ american, bunica a fost negresă, iar mama lui e jumătate englezoaică şi jumătate norvegiană. „Bunicul meu a plecat din rezervaţie de când a fost foarte tânăr. A fost trimis, ca şi alţi copii, la şcoli normale, aşa că a fost într-un fel detaşat de viaţa din rezervaţie de la o vârstă fragedă. Tribul Navajo este împărţit în patru părţi: Utah, Arizona, New Mexico şi Colorado. Bunicul era din Arizona. Eu am fost o singură dată în Arizona, cu ocazia unui meci din campionatul universitar şi am vizitat o rezervaţie, dar nu am prea avut timp să stau şi să aflu foarte multe”, spune sportivul care va împlini 27 de ani la toamnă.
„Uneori, n-am loc să-mi scriu numele în acte”
Prenumele său, Grlenntys, înseamnă „Puterea pietrelor căzătoare”, dar toţi îl strigă Chief. Kickingstallionsims este numele de familie. „Multă lume încearcă să-mi pronunţe prenumele şi nu pot, asta e cea mai comică parte. Mai ales când jucam în campionatul universitar, spectatorii încercau să facă glume pe seama numelui meu. Îmi spuneau Killing Stallion sau Kicking Ass, dar de cele mai multe ori eram prea concentrat şi nici nu îi auzeam. Uneori, am probleme când trebuie să completez acte, pentru că nu am loc destul să îmi scriu numele întreg, de obicei nu sunt destule căsuţe pentru toate literele. Când mă prezint cuiva, ca să nu pun oamenii în încurcătură, îmi folosesc celălalt prenume, Chief. E mult mai uşor”, povesteşte Chief.
„Bunicul a omorât un crocodil”
Chief regretă că nu a putut petrece mai mult timp alături de bunicul său, care a fost, conform poveştilor sale, un vânător iscusit. „Bunicul a murit înainte ca eu să devin adolescent, iar în vremurile acelea nu eram atât de interesat de strămoşii mei, cum sunt acum. Îmi spunea tot felul de poveşti când eram mic, mai ales poveşti de vânătoare. El a trăit în apropiere de capitala statului Florida, Tallahassee. Mi-a spus că a fost odată la vânătoare, cu barca, iar un crocodil i-a întors barca, aşa că el a căzut în apă. S-a luptat cu crocodilul şi a reuşit să îl omoare cu cuţitul. Mi-a spus că era un crocodil foarte mare”, spune jucătorul echipei galben-negre din Timişoara.
De la coada crocodilului la sarmale
Americanul s-a adaptat uşor în România, în special din punct de vedere culinar. „Aici, în România, lumea nu e obişnuită cu unele feluri de mâncare, dar mie îmi place să încerc să mănânc orice. Carne de iepure, de veveriţă, supă de ţestoasă... Coada de crocodil este foarte bună. Se poate prepara în mai multe feluri, dar mie îmi place cel mai mult prăjită. Are un gust asemănător cu carnea de pui. Dar îmi place şi mâncarea românească. Din ce am încercat până acum, sarmalele sunt preferatele mele”, a spus Chief.
Îi e dor de Disney World
Pivotul de la Timba a avut o carieră prolifică în campionatul universitar şi, după ce s-a antrenat o periadă cu Dallas Mavericks şi New York Knicks, s-a transferat în Cipru, în 2009. A avut acolo un sezon foarte bun, însă o hepatită l-a ţinut pe tuşă mai bine de un an. Joacă la Timba din vara anului trecut şi munceşte pentru a reveni la un nivel cât mai înalt. „Înainte să caut pe internet informaţii, sincer nu ştiam chiar nimic despre România. Dar, după jumătate de an, pot să spun că e un loc foarte frumos şi mă bucur că sunt aici. Am vorbit cu câţiva oameni înainte să vin şi mi-au spus că nu le-a plăcut în România. Spuneau că oamenii nu sunt de treabă, dar m-am lămurit că nu e aşa. Oamenii sunt deschişi şi mă ajută, de exemplu în cazul în care vreau să ajung într-un loc. Mă ajută chiar şi cei care nu vorbesc engleza. Am fost avertizat de o jucătoare de baschet din SUA, căreia nu i-a plăcut deloc aici, dar ea nu a fost într-un oraş mare, ca Timişoara. Nici nu-mi amintesc în care oraş a fost”, a declarat pivotul din Banat.
Chiar dacă se simte bine în România, Chief nu poate să ascundă faptul că îi e dor de viaţa în Statele Unite. „Dintre toate lucrurile pe care le făceam acasă, cel mai mult mi-e dor de parcurile de distracţii, cum ar fi Disney World. Dar şi aici sunt locuri unde poţi să te distrezi, mai merg cu colegii la mall”, spune baschetbalistul.
Concepţiile greşite despre amerindieni
Comunitatea Navajo are peste 300.000 de membri şi este întinsă pe suprafaţa a patru state din SUA (New Mexico, Utah, Arizona şi Colorado). Bunicul lui Chief a trăit într-o rezervaţie, în Arizona. „Una dintre concepţiile greşite pe care le întâlneşti despre nativii americani este aceea că trăiau în corturi din acelea în formă de con, acoperite cu piei. De fapt, ei trăiesc în locuinţe normale, deşi încă mai există <hogans>, care sunt case din lemn acoperite cu pământ. La fel, se zice despre ei că se deplasează în canoe, dar de fapt în locurile în care au trăit strămoşii mei nu prea erau lacuri, mergeau mai mult călare pe cai”, explică Chief, pivotul de la Timba.
Cum îşi aleg amerindienii numele?
Numele specifice nativilor americani pot avea mai multe semnificaţii. Cel botezat „Puterea pietrelor căzătoare” şi „Armăsar care loveşte” explică: „Ori copilul primeşte un nume de războinic, ori îl moşteneşte de la tată sau alte rude, ori poate primi un nume influenţat de clanul din care face parte. Depinde şi de situaţie, numele poate veni în urma unei viziuni pe care o au rudele. Numele mai poate fi pur şi simplu o poreclă sau locul de unde vine persoana respectivă. În aceste cazuri, numele omului se schimbă când e adult. ”
