Preotul din Bacau care aduce dragostea lui Dumnezeu in lumea surdo-mutilor. "Sunt mai curati decat noi, cu siguranta"
Cum e sa traiesti intr-o lume fara sunete? Care sunt eforturile pe care trebuie sa le faca un surdo-mut in societatea romaneasca?
La Bacau, un preot inimos a strans comunitatea de hipoacuzici in jurul bisericii si, cu ambitie si daruire, s-a implicat pentru a le usura viata.
Cu banii familiei, a construit un lacas de cult, a proiectat un azil si o scoala speciala pentru cei cu deficiente de auz. Atitudinea parintelui Gabriel este molipsitoare si datatoare de speranta si ne arata ca schimbarea sta in puterile fiecaruia dintre noi.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Duminica, dintr-o biserica de lemn ce contrasteaza cu betoanele din jur, se aude liturghia crestina. Incinta mica, incarcata cu icoane si intesata de credinciosi, aduce cu bisericile primilor crestini. In fata altarului, un grup de varstnici sorb din priviri detaliile slujbei. Sunt surdo-muti. In dreapta preotului, un interpret gesticuleaza. El traduce neobosit surdo-mutilor cantarea bisericeasca in limbajul pe care-l inteleg.
Parintele Gabriel isi randuieste ritualul punand accente pentru ca si cei aflati in dificultatea de a auzi sa poata intelege. Privirile lor sunt bucuroase. Aici, handicapul este transformat intr-un avantaj, pentru ca mesajul crestin gaseste prin simboluri o cale dreapta catre sufletul lor.
"Mi-s dragi, mi-s dragi si intelegandu-i ei simt ca au pe cineva din lumea lor care-i intelege. Inclin sa cred ca sunt mai curati si cu siguranta sunt mai curati decat noi. Si ei sunt oameni iuti si noi suntem oameni iuti. Dar noi in momentul in care ne-am suparat mai spunem 2-3 vorbe si-l lamurim pe respectivul. Ei nu pot sa-l lamureasca. Ei un pacat il au mai putin", spune preotul Gabriel Radu Ichim.
Dar cum a devenit preotul Gabriel un apostol al tacutilor? Raspunsul este acasa. O familie completa si fericita, dar care n-a fost ferita de necazuri.
"Il cheama Ioan. El de mic n-a putut vorbi", spune preotul.
"Cand s-a nascut si cand am vazut ca nu reactioneaza la anumiti stimuli. Si nu vorbea deloc. Mai mult, nu suporta zgomotul. Dadeam drumul la radio, tipa…deranja, tipa. Pur si simplu a fost o intarzierea asa, mai mult decat a fost normal. Ma gandeam ca n-o sa fiu nici primul, nici ultimul…ne-am impacat cu ideea", a adaugat acesta.
Ca sa poata comunica cu fiul sau, preotul, disperat, s-a inscris la cursurile de limbaj mimico-gestual la singura institutie teologica de profil din Romania, la Pitesti, si a inceput sa se pregateasca pentru un nou destin.
"Dificil este putin spus, nu cred ca exista cuvinte, iti imaginezi copilul tau este altfel decat ceilalti si ca nu poate sa auda lucrurile esentiale, nu exista cuvinte", explica Ichim.
Intre timp, la aproape 4 ani, Ioan a inceput sa silabiseasca. Pentru ca se identifica cu orice bebelus pe care-l vedea, isi spunea bebe, dar sunetele pe care le scotea erau: PE-PE. De atunci asa il stiu toti - Pepe, fiul preotului Gabriel.
"Nici acum n-are pronuntia foarte corecta, deficient in pronuntare, dar este foarte bine. Nici n-am mai cautat raspunsuri si nici n-am mai intrebat mai departe, am trait cu bucuria ca am un copil normal", spune preotul.
Iar bucuria s-a transformat in obligatie. Parintele Gabriel a renuntat la parohia pe care o avea la Targu Neamt si a inceput sa caute solutii pentru comunitatea de hipo-acuzici din Bacau. Si chiar daca cei apropiati erau neincrezatori, ambitia si dorinta de a-i ajuta pe cei in nevoie l-au impins mai departe.
La intrarea in biserica de lemn, un cuplu de tineri isi cauta biserica pentru cununie. Sunt insotiti de unul dintre parinti, surdo-mut. Dorinta de a schimba ceva in viata celor peste 1000 de surdo-muti din Bacau nu l-a oprit sa faca sacrificii personale greu de imaginat.
"Aveam posibilitati, de acasa si atunci 6-7 ani de zile mi-am permis. 65% din aceasta biserica este facuta din bani personali. Bani proprii, m-a ajutat si primaria. Acum 6 ani am avut cu ce, am avut bani. Am avut si eu bani si cand am vazut ca nu fac fata, am facut imprumut bancar, am pus doua terenuri si casa mea am pus-o la banca, si am facut ceea ce se vede aici", povesteste preotul.
"M-am inhamat la o lucrare mare si am vrut s-o duc la capat. Si am simtit ca trebuie sa facem ceva. Nu stiu, bani o sa mai facem, n-o sa mai facem, dar ramane ceva in urma", a adaugat acesta.
Parintele Gabriel a preferat sa aiba initiativa si sa faca ceva pentru cei din jur. Si-a convins ierarhii de necesitatea bisericii pentru surzi si, cu sprijinul lor, a facut lacasul functional.
"Acest sistem este implementat de mine, nu am vazut nicaieri, m-am gandit cum sa fac. Poate fi izbitor, intr-o biserica rustica cu stejar si alte esente, vedeti o plasma superperformanta, insa noi facem semnele aici. Iarasi si iarasi, Domnului sa ne rugam", spune preotul.
Adrian Iuganu lucreaza la Asociatia Nationala a Hipoacuzicilor din Bacau. Duminica este interpret voluntar pentru slujba din biserica de lemn.
"Ei erau ca niste persoane nou-nascute, ei nu aveau, parintele a dus o munca efectiv de la inceput pentru invatarea. Chiar cand nu aveam biserica venea la Asociatie sa vorbeasca despre fiecare sfant, despre importanta sfantului, nu stiau efectiv cine este Dumnezeu. Surdo-mutii nu au conjunctii. Propozitiile lor sunt foarte simple, nici nu existau cuvinte pentru Duhul Sfant, efectiv s-au facut ulterior impreuna cu ei", a explicat Iuganu.
La inceput a fost greu. Surdo-mutii erau suspiciosi. Pentru ei era o lume noua in biserica de lemn.
"Ii punem pe toti la un loc, ei se cunosc, vorbesc intre ei, isi fac prieteni, isi fac cunostiinte, se saluta pe strada. Majoritatea copiilor surzi, surdo-mutilor, sunt auzitori si nu poti sa spui copiii raman sau copiii ies afara ca sunt auzitori sau invers. Nu poti sa-i scindezi. Sunt familii, sunt ai lor, sunt ai nostri, n-ai cum sa-i dai deoparte si am cautat sa ramana impreuna", mai spune Ichim.
Toate serviciile religioase pentru surdo-muti sunt gratis. Nu se percep taxe pentru botez, cununie sau inmormantare. Dar cel mai important lucru, ei inteleg ce se intampla in biserica, se pot spovedi direct, fara intermediar, nu-l mai imita pe cel de langa atunci cand se inchina, ci o fac in deplina intelegere a ritualului.
Aproape de biserica intalnim un cuplu tanar de surdo-muti. Camelia si Vasile. S-au cunoscut in mediul online, acolo unde vorbele sunt mai usor de scris si s-au cununat religios in biserica ca orice bun crestin.
Ambitiile parintelui Gabriel nu s-au oprit la construirea lacasului de cult.
"Aici, pe acest teren, noi spunem ca intentionam, dar avem actele pentru un centru rezidential, un azil pentru batrani si si sa-I strangem cu internat. Daca tot am avea posibilitatea, daca ne duce capul, sa patrundem in niste zone unde n-a patruns nimeni, sa facem ceva si aici", a mai spus preotul.
Saptamanal, duhovnicul surdo-mutilor se intalneste cu pacientii sai. El este un doctor de suflete, asa cum altii ingrijesc trupul. Camelia Aholtoae este fiica de surdo-muti si medic fizio-terapeut. Este un sprijin de nadejde in parohia parintelui Gabriel.
Energia preotului din Bacau nu este inepuizabila, dar vointa il impinge sa urneasca lucrurile in jur. Oboseala, stresul si supararile i-au adus un cancer la stomac.
"Mi-a fost greu, mi-a fost grozav de greu, nu stiu, un an de zile citostatice, le-am terminat, dar mi-a luat asa din putere.
M-am intrebat la inceput, "Doamne, de ce eu?- am intrebat o data, de doua ori si dupa am zis, nu-l mai intreb, asa a dat.
Merg la o clinica oncologica in Bucuresti, de 3 ani tot merg, si merg in fiecare luna - la analize, la control, RMN si multe altele si ii vedeam asa pe ceilalti pacienti, o data in carje si dupa aia nu-I mai vedeam de loc si ma gandeam, mie cand mi-o veni randul, o sa fiu si eu? Pus in situatia asta si acum vad figuri noi", a povestit Ichim.
Pentru parintele Gabriel, fiecare zi este un dar. Vede lumina diminetii si merge mai departe. Il tin in putere copiii, sotia si apropiatii. Dar si lucrurile pe care si-a propus sa le faca in comunitate. Ii este greu, dar nu renunta. Este decis sa continue sa schimbe cat mai mult, cu credinta si incredere.
"Eu sper intr-o modificare, intr-o schimbare si a mentalitatii a omului, in general. Gandesc ca lucrurile or sa mearga bine in Romania. Sa le arati ca au principii comune. Sa le arati ca ei de fapt au gandire si gandirea unuia are elemente comune si cu a celuilalt. Punand lucrurile pozitive ca intr-o biblioteca o sa vada ca au puncte comune", a incheiat preotul.
Parintele Gabriel a construit un lacas de cult pentru surdo-muti cu banii lui, i-a pus in miscare si pe altii care sa-l ajute sa faca scola pentru hipoacuzici si un azil pentru bolnavi. Parintele Gabriel nu se lasa infrant de necazuri si boli, el merge mai departe asemeni unui personaj biblic, iar atitudinea lui este molipsitoare.
Exemplul personal pe care il da arata o Romanie bogata in oameni cu idei si cu capacitatea de a face sacrificii personale, oameni care fac miracole si trag dupa ei comunitatea.
