Exemplul dat de zecile de familii din Bistrita-Nasaud celor care isi lasa copiii in orfelinate
O casnicie fara copii este ca o lume fara soare. Aceste vorbe se adeveresc la modul fericit intr-un sat de gospodari din Bistrita- Nasaud.
Zeci de familii de acolo au prunci multi, dar ca sa-i creasca frumos si sa-i pregateasca pentru viata, trudesc de dimineata pana seara in gradini, ateliere sau in micile ferme de animale.
Ulitele si casele intregii asezari sunt intr-o continua forfota si exista cazuri in care isi ajuta parintii la treburi grupuri de cate 10 sau 15 frati.
Pe ulitele din Dobric, la a doua casa gasesti o familie cu cel putin 5 copii. Familia Denes, de exemplu, are 15. Sotul lucreaza in constructii, iar mama are grija de cei mai mici. Iar asta inseamna munca permenanta.
Dupa un strop de joaca, toata lumea la masa. Apoi incep temele. Fara un program clar, familia nu ar face fata. Asa ca fratii mai mari ii ajuta pe cei mici.
Toti copiii, fara exceptie, lucreaza in gospodarie si sunt foarte uniti.
"Avem 15 copii, zece fete si cinci baieti. Toti sunt bine, sanatosi, o familie numeroasa trebuie sa o pretuiesti, noi ne pretuim copiii si copiii ne pretuiesc pe noi", spune mama.
Casa cu opt camere este bine impartita, pentru ca fiecare sa aiba locul lui. Iar bunica, de 74 de ani, a nascut, la randul ei, 13 prunci. Si nu e un caz singular in sat.
Pe ulita, putin mai in sus, sta familia Borodi. Cel mai mare dintre cei 8 frati are 14 ani, iar cel mai mic abia invata sa mearga.
Parintii au un atelier de confectionat hamuri. Tatal pleaca des cu marfa prin targuri, in toata tara, asa ca Elisabeta trebuie sa se descurce.
In acest loc binecuvantat parintii nu au avut de-a face cu asistentii de la protectia copilului, ba chiar ar putea oferi modele de organizare, pentru cei care vor sa aiba familii frumoase, la tara.
