Desi are 92 de ani, merge zilnic in parc pentru a hrani porumbeii si sa uite de probleme. "Cand e zapada, eu tot vin"
Putin ii pasa de vreme, de boala, ori de pensia mica. Pentru el sunt detalii nesemnificative. Desi are 92 de ani, un bunic din Iasi nu rateaza in nicio zi intalnirea din parcul central cu porumbeii pe care ii iubeste ca pe niste copii.
Pasarile il recunosc de la distanta si atat cat pot, ii arata dragostea lor. Ca o statuie insufletita de prezenta prietenoasa a porumbeilor. Asa arata bunicul Sandu, cum il alinta trecatorii. Omul merge zilnic in Parcul Copou, chiar daca e viscol. Unii il suspecteaza ca stie graiul inaripatelor, dar chiar daca nu este asa un lucru e sigur si pasarile il plac pe el.
Bunicul are 92 de ani si a fost tehnician la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza". Cu varsta au venit si necazurile mai ales ca sotia i-a cazut la pat. Ca sa mai uite de rele omul ia in fiecare dimineata doua franzele si merge la intalnirea cu prietenii sai.
Alexandru Fiodor, pensionar: "De departe ma vede si vine se suie pe umar si sa le dau de mancare. Ce sa fac? Sa-i refuz? Mai mare rusinea. Cand vine acusi zapada, pana la genunchi sa fie, eu tot vin."
Tot ce si-ar dori barbatul este sa-l vada cu porumbeii si sotia sa, paralizata de 8 ani. Ii povesteste cum vorbeste cu ei, cum ii hraneste si le spune despre viata lui, insa femeia doar isi imagineaza zborul.
Alexandru Fiodor, pensionar: "Eu tot ii spun ca vin aici pe Copou la hulubi, ca ma iubesc si vin, ca se suie pe palarie si ea ar vrea sa vada si ea."
Nea Sandu a devenit un fel de emblema de-a locului asa ca multi il fotografiaza.
Localnic: "E fantastic, e grozav, ma emotionez intotdeauna cand il vad, mai ales ca porumbeii din Iasi nu sunt obisnuiti, nu fac asa, dumnealui e singurul."
Simpaticul pensionar isi doreste sa ajunga la 100 de ani, insa nu inconjurat de grijile batranetii, ci de micile pasari atat de recunoscatoare.
.webp)
