Mimi Brănescu: ”Am crezut că personajele din Las Fierbinți o să funcționeze ca o amendă, dar au devenit modele”

Mimi Brănescu a fost invitat la ”Interviurile lui Vitalie”, emisiune difuzată online pe stirileprotv.ro, unde a dezvăluit cât de des aude pe stradă replicile din serial.

Scenaristul Las Fierbinți a explicat de ce ar trebui să tratăm cu umor protestele stradale din ultima vreme, dar și de ce mai râd românii în preajma zilei păcălelilor.

Vitalie Cojocari: Mai au motive românii să râdă? Care sunt aceste motive?

Mimi Brănescu: „Ce se întâmplă în fiecare zi, uite, ce s-a întâmplat ieri, tot un motiv de râs este. Depinde cum privești problema. Mai cu lacrimi, râzi mai trist, dar râzi. E de râs.

Citește și

Cosmonautul Dumitru Prunariu a văzut Pământul din spațiu, dar un inginer a vrut să-l convingă că e plat

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Vitalie Cojocari: De ce trebuie să râdem de aceste proteste?

Mimi Brănescu: Păi, cum să le interpretăm altfel? Cum să interpretăm ce s-a întâmplat ieri, scena de la spital când a ieșit omul acela bolnav cu mască și ăștia care strigau hoții. Cui se adresau? Care era? Despre ce este vorba? Explică-mi și mie.” 

Vitalie Cojocari: Sau ”Jos pandemia” se mai striga.

Mimi Brănescu: „Sau ”Jos pandemia” în general așa, de parcă pandemia este o firmă de blugi și hai să-i dăm de pe blugi, de pe jeanși la o parte. ”Jos pandemia” cum? Cum, Dumnezeu, să nu înțelegi? Și ce să faci? Să te superi?”

Vitalie Cojocari: Unii se supără.

Mimi Brănescu: „Da, și eu m-am supărat. Și eu mă supăr. Nici eu nu vreau să stau în casă. Nici eu nu vreau să port mască, dar, se pare că. Asta este situația. Avem cunoscuți care au suferit din cauza asta. Au murit oameni. Nu este prea de râs, dar ce să facem?”

Vitalie Cojocari: Foarte mulți care au protestat se supără că alții râd de ei.
Mimi Brănescu: „Nu aș râde neapărat de ei. Nu i-aș băga în seamă. Cred că libertatea este un drept suprem, dar aici nu înțeleg exact pentru ce se luptă. Îi cam limpede, dacă toată lumea face treaba asta la nivel mondial, nu cred că este așa o conspirație, undeva. Este punctul meu de vedere, fiecare să facă ce vrea.”

Vitalie Cojocari: Acești oameni reprezintă România?

Mimi Brănescu: „Bineînțeles. Și ei reprezintă România. Și eu, și tu. Și toți locuitorii țării reprezintă România.”

Despre umorul românesc

Vitalie Cojocari: Ai dat o definiție interesantă a umorului, a râsului. Umorul, o observație pe care o faci cuiva fără să vrei să-l superi. O mână de ajutor. Cum îl ajuți pe om prin umor?

Mimi Brănescu: „Îi spun glumind, folosindu-mă de un banc, de o întâmplare veselă că pe undeva nu este bine ce face. Ceva nu e bine ce face. Și el înțelege sau se supără. Fără să-l supăr este o aspirație, așa mi-aș dori să se întâmple. Omul să nu se supere și el la rândul său să-mi facă un reproș sau o corectură cu umor și să devenim mai buni, mai performanți. Unii se supără. Alții nu. Contează și cum este gluma, cât de reușită, cât de subtilă. Cât de delicată. În ce zi, în ce formă e cel care primește reproșul sub formă de glumă.”

Vitalie Cojocari: Cum este umorul românesc?

Mimi Brănescu: „De calitate, îmi place să cred. Dar nu-mi place să dau note. Suntem miștocari, cred. E bine, e rău? Nu știu. Cum știm noi să ne exprimăm. Nu știu dacă e grozav, dar nici nu e o tragedie. Să rămână miștoul mișto și să adăugăm și alte forme de umor.”

Vitalie Cojocari: Când miștoul se duce în jignire?

Mimi Brănescu: „Păi, cam de la a treia. Prima se înghite, a doua se înghite și de când te pui cu tirul pe el... Zici, băi, gata, am înțeles-o, prima, a doua. A treia devine agresiv, mă doare. Râzi la o glumă rea la adresa ta. Răutăcioasă, dar când s-a pus pe tine cu tirul este mai greu.” 

Vitalie Cojocari: Cum îți explici succesul Las Fierbinți?

Mimi Brănescu: „Cred că s-au întâlnit niște oameni care și-au dorit să facă un produs de calitate și cumva, cu mult noroc, cu multă șansă s-a întâmplat ceva acolo, care a ieșit bine. A făcut plici.” 

Vitalie Cojocari: Ziceai așa, râdem la ce nu trebuie și când nu trebuie, râdem în loc să luăm taurul de coarne.

Mimi Brănescu: „Acum câți ani am zis bazaconia asta?”

Vitalie Cojocari: Ai zis într-un interviu scris, ce voiai să spui, dacă te mai ții de această părere?

Mimi Brănescu: „Probabil că am vrut să spun că bine ar fi în loc să râdem de alții să ne apucăm noi să îndreptăm lucrurile. Ceva de genul acesta. Este filosofie adâncă.”

Vitalie Cojocari: De ce nu urmărești știrile?

Mimi Brănescu: „Pentru că sunt un pic orientate înspre ce e rău. Ce e mai trist, mai urât. Mi-ar plăcea să văd și știri cu reuște, cu realizări, cu oameni care fac lucruri bune. Ponderea să fie mai mare. Poate că ele sunt. Să fie un premiu pentru cei care apar la știri, nu doar o amendă.”

De la umor - la ură! De ce urăsc românii?

Vitalie Cojocari: De unde vine acest hate pentru Las Fierbinți?

Mimi Brănescu: „De ce ne înjură lumea? Pentru că suntem buni la asta. Suntem singura nație care a înjurat-o pe Simona Halep un an de zile că a stat pe locul doi în lume. Ceea ce mi se pare... Oricum ai privi, este greu de înțeles. Am citit și eu comentarii acolo, la adresa ei, urâte, rele. De ce? Pentru locul doi în lume? Cine suntem noi? De pe ce poziție aruncăm cu lăturile astea înspre oamenii care chiar au încercat să facă. Cu bune și cu rele. Nu putea să o bată pe Serena. Asta e. Dar mai rău de atât ce să-i faci? Cine a bătut-o pe Serena Williams așa? S-a chinuit și ea, este o mână de fată. A făcut cât a putut. Nu toată lumea face asta. Dar avem o divizie care se ocupa probabil cu pricepere, cu pasiune. Când este de înjurat te înjură de îți merg fulgii.”

Vitalie Cojocari: Pe voi(Las Fierbinți) de ce? Care sunt motivele?

Mimi Brănescu: „Habar nu am. Sunt și lucruri de înjurat. Sunt lucruri de lăudat, sunt și lucruri care, probabil, au ieșit mai prost. Și din cauza asta este acest grup de specialiști care ne taxează. Bă, nu se face așa. La un moment dat devin personale. Nu le place că am nasul mare. Care, de fapt, nu mai e treaba mea. Prostule, tâmpitule. Să mori tu. La început am suferit foarte tare. Când am citit. Acum nu mai citesc.”

Vitalie Cojocari: La un moment dat te uiți la episoade și uiți că le-ai scris tu, ești propriul tău critic?

Mimi Brănescu: „Da, pe urmă îmi amintesc că le-am scris eu și devin mai indulgent. Ritmul ar trebui să fie mai strâns. Adunat mai bine. Să nu ne îndepărtăm de umor că e un serial de comedie.”

Vitalie Cojocari: Tu susții că filmul trebuie să fie o comedie. Ori am citit foarte multe păreri cum că Las Fierbinți este un documentar despre România. Ce părere ai despre asta?

Mimi Brănescu: „Da, nu știu. El se vinde ca fiind serial de comedie. Acum sigur că serial de comedie nu înseamnă, pac, pac, glumă, pac, pac, glumă. Două și a treia capsă, cum se zice. Este un altfel de abordare. Se mai și întristează lumea când se uită la Las Fierbinți. Dar ne-am propus asta.

Vitalie Cojocari: De ce este într-un sat, de ce nu oraș?

Mimi Brănescu: Așa a fost propunerea inițială. Mie mi-a convenit pentru că eu am crescut într-un sat. Eu sunt un țăran. Mi-a fost mai aproape lumea asta decât o lume la bloc sau într-un oraș. Asta ar trebui să facă altcineva, cine a trăit la bloc, dacă e cerere pentru așa ceva.”

Despre personajele din Las Fierbinți

Mimi Brănescu: „Decizia la toate personajele pe care le-am introdus, am luat-o eu de fiecare dată. Nu vreau să minimalizez meritul celorlalți. Dar vreau să spun că a fost și o asumare destul de complicată. Că am zis, ba da, ba da. Îl vreau pe ăsta, îl vreau pe ăsta. Cu cei mai mulți am avut dreptate. Este extraordinarul merit al fiecărui actor în parte care a făcut o treabă extraordinară. Faima lui Celentano este în egală măsură meritul lui” 

Vitalie Cojocari: Câți Geani sunt în România?

Mimi Brănescu: Bănuiesc că foarte mulți. Eu am crezut că o să funcționeze ca o amendă personajele pe care le-am gândit noi și le-am făcut cum am știut mult mai bine. Doar că ei au devenit modele. Dacă înainte îți era rușine să fii Geani, acum este mișto să fii Geani. Știi ce zic?”

Vitalie Cojocari: Dar o zici cu un regret.

Mimi Brănescu: „O zic cu un regret, clar. Ce bucurie că avem foarte mulți Geani, care este șmecheria? Cred că cu convingere că acest serial ar fi trebuit să fie pe piață în paralel cu alte zece, cincisprezece seriale care să dezbată alte teme, în alt fel. Și atunci nu ar mai fi fost atât de puternic impactul pe care l-a avut acest serial. Nu că nu mi-aș fi dorit rating, dar cred că, copiii care au crescut cu serialul ăsta ar fi meritat să aibă acces și la altfel de producții. Mai serioase, dacă vrei. Mai educative. Este un produs peste care poți să butonezi, să treci, dar câtă vreme ăsta a fost sau a avut impactul pe care l-a avut, au stat copiii și s-au uitat acolo. S-a dezvoltat ca fiind unii Geani, alții cine mai joacă pe acolo. Bobiță.”

Vitalie Cojocari: De ce lipsește din serial un personaj al religiei bine conturat?

Mimi Brănescu: „A fost o vreme și ne-am oprit, ne-am potolit. Așa a fost să fie. Nu ne-am făcut un scop din asta. Aspectele politice și povestea asta cu religia. Mi se pare atât de clar ce se întâmplă că parcă nu mai merită atenție. Se prezintă singuri și partea religioasă, biserica. Și clasa politică. Își fac singuri prezentările. Nu aș mai zăbovi și eu să îi mai prezint într-un fel. Își fac prezentarea bună sau proastă. Au mai apărut în anumite episoade legături, un țârcovnic am mai băgat.”

Vitalie Cojocari: Pentru că primarul este bine conturat, îl vedem acolo.

Mimi Brănescu: „Câtă treabă de primar are primarul din Las Fierbinți? Astea sunt niște stereotipuri. Le zicem primarul. Dar sunt câteva episoade în care primarul chiar are treabă la primărie. Nici nu cunosc zona asta. Nu m-am apropiat prea tare, nu am aprofundat-o. Ce ar face un primar? Pe mine mă interesează primarul omul, ce face el? Invidia lui, răutatea. Prostia. Dacă l-aș lua din primărie și l-aș pune, habar nu am, antrenor de fotbal, la fel de tâmpit ar fi. Nu contează că este primar. Dacă vrei să te întrebi... Cum a ajuns ăsta primar? Nu funcția stârnește cazul sau interesul.”

Despre replicile din serial

Vitalie Cojocari: Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Da bravo, mă! Cum s-au născut aceste replici?

Mimi Brănescu: „Unele au plecat de la mine și au fost îmbunătățite de ei. Și nu mă prefac acum. Nu negociez paternitatea. Nu am nicio emoție nicio bucurie să aflu acum că sunt ale mele sau ale lor.”

Vitalie Cojocari: Când le auzi pe stradă cum reacționezi?

Mimi Brănescu: „La început mă bucuram. Când aud pe stradă replicile mele, unele dintre ele, acuma a devenit ceva foarte obișnuit. Să nu pară o aroganță. Am tot auzit. Cât te mai miri? ”

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"