Interviu cu Maia Morgenstern despre copilărie, Mel Gibson și filmul ”Patimile lui Hristos”

Ultima actualizare: 02-06-2021 20:33

Invitată la ”Interviurile lui Vitalie”, emisiune difuzată exclusiv online, pe stirileprotv.ro, actrița Maia Morgenstern a povestit despre copilăria sa, despre Mel Gibson, dar și despre filmările pentru filmul ”Patimile lui Hristos”.

Maia Morgenstern își amintește de anumite limitări impuse de părinți în copilărie. Actrița povestește că nu avea voie înghețată pentru că era un copil bolnăvicios, iar mai târziu nu a avut voie la discotecă. În schimb, putea să picteze pereții casei ori să meargă la teatru.

De asemenea, actrița dezvăluie cum a fost selectată pentru rolul Fecioarei Maria din filmul ”Patimile lui Hristos”.

Maia Morgenstern își amintește și prima întâlnire foarte emoționantă cu Mel Gibson.

Actrița spune că era însărcinată în timpul filmărilor, iar fetița sa cea mare rămăsese în România. Mel Gibson a ajutat-o foarte mult, a intervenit într-un moment delicat, când fetița sa era bolnavă, acasă. A lăsat-o să plece, deși asta a dat peste cap filmările.

 

Maia Morgenstern: Părinții au încercat să mă protejeze să nu văd, să nu realizez cât de greu le era. Acum, privind în urmă, descoperind documentele. Asta era preocuparea principală a părinților mei, să nu înțeleg, să nu simt, să nu duc povara pe care o duceau ei. Copilăria mea a fost jalonată de o groază de ”Nu”. Aia, nu, aia, nu. Nu de puține ori părinții mei mă auzeau spunând, nu, eu nu am să fac. De ar trece mai repede copilăria asta cu ”nu asta”, ”nu asta”. O să fiu mare și o să fac cum vreau. Lucrurile se schimbă când ești adult, când ai responsabilități, când ai grijă să nu simtă copii tăi sau familia ta durerile greutățile, starea de confuzie. Și trăim vremuri când starea de confuzie are o pondere foarte mare. Cel puțin așa o resimt eu. Privind în urmă, reevaluând lucrurile, toate jaloanele acestor Nu-uri poate că au cristalizat personalitatea mea, devenirea mea ca om. Sunt recunoscătoare, le mulțumesc părinților. Îi privesc cu nostalgie, cu umor. Mai las nasul jos mustăcind. De exemplu, nu aveam voie înghețată...

Vitalie Cojocari: Mai era un Nu, nu vă lăsau la discotecă, dar la teatru, Da.

Maia Morgenstern: Da, nu m-au lăsat. Dar eram adolescentă. Faza copilăriei, etapa copilăriei trecuse de acum. Le sunt recunoscătoare părinților mei pentru toate aceste Nu.

Vitalie Cojocari: Cum e mai bine? Ați preluat din această educație?

Maia Morgenstern: Nu știu cum e mai bine. Discutam și cu copiii mei. Ca părinte sunt ridicolă când îi tratez ca pe niște copii de 2-3 ani, dar ei sunt deja mari. Am preluat, vrând nevrând, da.
Vitalie Cojocari: Unii specialiști spun să-ți educi copiii în spiritul unei libertăți absolute, cum vi se pare?

Maia Morgenstern: Eu libertate am avut. Nu am fost constrânsă sau pedepsită în legătură cu notele de la școală. Părinții nu m-au ajutat la școală, la desen. Credeau foarte tare în autonomia creativității. Sună complicat și pompos. Era voie de scris pe pereți. Era voie de desenat pe pereți. Era cum cred, cum simt. Veșnic amestecam culorile. Dar restul era Nu. Înghețata, nu, să nu fac roșu în gât, am fost și un copil bolnăvicios. Nu se întârzia acasă. Ai spus o vorbă, ține-te de cuvânt. Când eram mai mărișoară și când eram mai mică. Nu se merge la masă fără să fie mâinile spălate. Tata îmi spunea Nu, dar nu cu agresivitate. Era Nuuu, un fel de melodie.

Vitalie Cojocari: Povesteați că nu se vorbea idiș în familie și că ați regretat.

Maia Morgenstern: Regret și acum că nu am învățat. Limba maternă ar fi putut să fie idiș. Acum învăț idiș, învăț ebraica. Este timp de a te perfecționa în engleză, în franceză și în rusă. Și rusa ar fi trebuit să o știu bine. Rusa era limba maternă a tatălui meu. Ar fi fost limba mea paternă, dacă tata ar fi vorbit rusa cu mine. Cred că sunt puțin dislexică. Așa cred despre mine sau mă alint. Când încep să învăț cu gramatică, cu reguli încep să mă sperii.

Vitalie Cojocari: Cum învățați, că trebuie să ai o anumită rigurozitate?

Maia Morgenstern: Trebuie, trebuie. Auzind. Ascult. Comunicând, în conversând.

 

Vitalie Cojocari: Pentru rolul din ”Patimile lui Hristos” ați învățat tot așa, ascultând?

Maia Morgenstern: Desigur. Am învățat în aramaică. Au venit profesori. Profesori aduși de Mel Gibson. Profesori universitari, mari specialiști. Au venit și ne-au învățat. Am primit textul cu scriere fonetică și apoi am început să învățăm, să repetăm zile întregi, ore întregi. Ascultând și făcând un schimb, conversând, dialogând cu profesorii noștri, cu partenerul de filmare. Aveam de filmat cu Jim Caviezel, cel care l-a interpretat pe Isus în ”The Passion of The Christ” al lui Mel Gibson, avem de studiat, aveam de filmat peste o zi, două scena mamă fiu. Maria și Yeshua. El construiește o masă. Este o scenă domestică. Mama pregătește masa, își cheamă fiul la masă. Este o discuție întreagă între ei. Hai să repetăm, cu dificultățile, cu blocajele prin care am trecut, cu emoțiile, cu de toate. Jim Caviezel îmi propune, hai să repetăm scena în engleză, dacă vrei. Stabilim dialogul, energiile, mișcarea. Evident, ce ne spune și Mel Gibson, cum avem de făcut. Era repetiție și pentru cameră, ca la filmare totul să fie bine cunoscut. Am spus, nu. Aș vrea să nu repetăm în engleză. Engleza nu este limba mea maternă. Nu visez în engleză, ne descurcăm, comunicăm, se poate îmbunătăți nivelul meu de engleză. Aș vrea să pornim amândoi de la zero, tu, Jim Caviezel și eu. Cu tot respectul, rog acest lucru. În fața acestei încercări de a juca în limba aramaică. Nu ne este simplu, nu este comod. Emoțiile sunt mari. Dacă la început ochii erau mari, o privire fixă, cum e textul? Hai să ni-l amintim. Nu cred că se poate interpreta, nu poți juca fără a ști exact tot ce spui și tot ce spun partenerii pentru a construi un dialog real. Ni se cere adevărul, adevărul unei relații, adevărul unei povești. În căutarea adevărului, primul pas este comunicarea.

Vitalie Cojocari: Numele dumneavoastră înseamnă în germană ”Steaua de dimineață”. Înțeleg că a jucat un rol important când ați fost aleasă pentru Patimile lui Hristos. Puteți să-mi povestiți cum ați fost aleasă pentru acest rol?

 

Maia Morgenstern: Au trecut ani, spre 19 ani. Fiica mea cea mică, Isadora, are 18 ani. O purtam cu mine, la filmare, era sub inima mea, bătea inimioara ei. Se pregătea să vină pe lume. Eram pe platoul de filmare. Cu bune, cu rele, cu momente complicate venea un copilaș. Se forma un copilaș și o așteptam. Doamna Shaila Rubin, directoarea de casting, mă văzuse. Specialist foarte bun în descoperirea de actori tineri, poate mai puțin aflați sub lumina importantelor reflectoare de peste mări și țări, cunoștea foarte bine ce se filma, ce se interpreta, cine erau actorii din Europa de Est, din Asia.

Vitalie Cojocari: Au căutat în toată lumea?

Maia Morgenstern: Cred că da. Doamna Shala Rubin mă văzuse în filmul ”A șaptea cameră”, un film făcut în Polonia. Doamna Marta Meszaros, o mare creatoare de film, laureată a multor premii internaționale, de la Cannes, de la Berlin. Shaila Rubin mă văzuse în ”A șaptea cameră”, unde am interpretat-o pe Edith Stein și mi-a propus. Edith Stein, una din primele femei filosof din Istoria recentă. În anii 1920 a studiat filosofia, fenomenologia. Apoi, Edith Stein s-a convertit la religia creștină. A devenit călugăriță, a ales ordinul Carmelitelor, un ordin foarte sobră, un legământ al tăcerii, un ordin foarte sever. Edith Stein a fost deportată și ucisă la Auschwitz. Ce paradox, ce durere, ce cruzime. Deși creștină, într-o mănăstire a Carmelitelor, în Olanda, a fost deportată și ucisă la Auschwitz. Doamna Shaila Rubin a văzut acest film laureat la Veneția și i l-a propus domnului Mel Gibson să-l privească. Domnul Mel Gibson a văzut secvențele alese de Shaila Rubin și a decis să mă invite la Cinecitta pentru a avea o primă discuție. Dar mai întâi mi-a trimis scenariul. Ceea ce este un gest de politețe, de generozitate, de încredere. Scenariile unui film ce urmează a fi realizat nu circulă așa. Sunt lucruri prețioase.

 

Vitalie Cojocari: Cum a fost Mel Gibson, cum a fost întâlnirea cu Mel Gibson?

Maia Morgenstern: Este așa de intens. Este așa de frumos. Am ajuns. De la aeroport m-au dus direct la Cinecitta. Într-un birou mă aștepta Mel Gibson. Am intrat. Acasă am spus nu povestiți nimănui unde mă duc. Nu o să mă creadă nimeni că Mel Gibson m-a chemat pe mine la o discuție, la o probă pentru filmul ”The Passion of Christ” să interpretez pe Maria, mama lui Isus. Eram vulnerabilă, eram speriată. Am ajuns acolo și dacă o să mă întrebați cum au fost primele trei secunde, trei minute... nu știu. Emoția a fost puternică. Nu știu cum au fost cele primele minute. Emoția a fost prea mare, copleșitoare. Apoi am vorbit normal. Ce înseamnă normal. Înseamnă respect, presupunând și emoție. A vorbit cu mine omenește încercând să-mi risipească emoțiile, panica.

Vitalie Cojocari: Cum credeți, de ce v-a ales?
Maia Morgenstern: Nu știu, poate a văzut în mine, poate a avut încredere în mine. L-a inspirat... Am fost aleasă să joc în filmul ”The Passion of Christ” și gata.

Vitalie Cojocari: Spuneați într-un interviu că acest film v-a închis calea spre alte filme de la Hollywood.

Maia Morgenstern: Asta nu știu. Habar nu am dacă e chiar așa. Vremea a trecut și cu bune și cu rele. S-a așternut și liniștea... Dar am fost foarte pedepsită. Știți mai bine decât mine. Apariția filmului a fost însoțită de o controversă foarte puternică. Puternică și manifestată și în media. O controversă foarte violentă. Dar a trecut. Timpul a trecut și nu vreau să mă întorc acolo. Sunt dureri care au trecut și a rămas bucuria și satisfacția. Cu acestea am rămas. Bucuria și satisfacția de a fi făcut acest film. Am fost înconjurată în timpul filmărilor de respect, de dragoste, de încredere. Vorbim de filmări concret. Felul în care am repetat, felul în care se desfășurau filmările, cum se construiau scenele, cu atâta încredere, cu atâta devotament. Domnul Mel Gibson, la finalul fiecărei zile privea materialul brut filmat.

Vitalie Cojocari: Și vă invita și pe dumneavoastră?

Maia Morgenstern: Uneori da, uneori – nu. Eu am ales să nu mă duc și să fi văzut filmul. Că suntem în preajma Zilei Copilului. O așteptam pe fiica mea cea mică și pe aia mare o lăsasem acasă și s-a îmbolnăvit de dor. Asta mi-a spus doctorița ei. Vorbeam la telefon în fiecare zi. Într-o zi mă vede domnul Mel Gibson... Deși ne spunem că profesionalismul, că nu amestecăm viața particulară și lăsăm toate problemele departe. M-a văzut, m-a înțeles că ceva în mine era foarte tulburat, deși încercam să ascund. M-a întrebat, ce este? Fetița îmi este în spital: ”da, mergi acasă.” Erau toate zilele, toate filmările. Se dădea peste cap absolut tot. Ziua se scurta. S-a gândit și a spus: ”te duci acasă să-ți vezi fetița”. Da, dar nu se poate, că bilet. A doua zi, la prima oră eram în avion și am luat-o pe Cabiria și m-am întors cu ea la filmare. A doua zi fetița nu a mai avut nimic.

 

Vitalie Cojocari: Și a stat cu dumneavoastră pe platou?

Maia Morgenstern: Și a stat cu mine pe platou, toate condițiile i-au fost create ei. Era îngrijită, era protejată. Era seară, o pregăteam pe fetița mea după filmare să o culc. Ritualul culcării copilului este foarte important. Mi-a dat telefon domnul Mel Gibson. Mi-a spus, mulțumesc pentru felul în care te dăruiești proiectului. Am uitat toată engleza, nu mai știu ce am răspuns.

Vitalie Cojocari: Dar mai țineți legătura cu Mel Gibson?

Maia Morgenstern: Când dorește, când mă caută, da.

Vitalie Cojocari: Ultima dată când ați discutat?

Maia Morgenstern: Nu foarte de curând.

Vitalie Cojocari: Vă întreb pentru că în presă a apărut informația că se filmează și al doilea film. Ce ne puteți spune despre asta?

Maia Morgenstern: Ceea ce am spus și prima dată când am fost chemată. Discut despre lucrurile acestea numai după ce ele se vor fi împlinit, nu înainte.

Vitalie Cojocari: Dumneavoastră veți juca în al doilea film?

Maia Morgenstern: Și despre asta voi discuta numai după ce lucrurile se vor fi împlinit, nu înainte.

 

Citeste și...
Parteneri
VIDEO PROTVPLUS.RO