Istoria NATO. Cum a crescut cea mai mare alianță militară din lume și care a fost singura dată când s-a invocat Articolul 5

Finlanda este cel mai nou membru al Alianței Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), pe fondul temerilor de o agresiune rusă, din cauza războiului declanșat de Moscova în Ucraina, scrie Daily Mail.

Ascendența țării nordice la alianța militară vestică înseamnă că frontiera NATO cu Rusia se va dubla în lungime, de la statele baltice la zona arctică.

Anul trecut, invazia totală a Kremlinului a schimbat peisajul de securitate al Europei și a determinat Finlanda - și vecina ei Suedia - să renunțe la decenii de neutralitate.

În timp ce cererea Suediei de aderare a fost blocată de aliații incomozi Turcia și Ungaria, Finlanda a mers înainte singură și a finalizat ratificarea în mai puțin de un an, în cel mai rapid proces de aderare din istoria recentă a alianței.

Citește și

Unul dintre cei mai importanți oameni ai Forumului de la Davos avertizează: „Capitalismul pierde încrederea publicului”

Steagul alb-albastru al țării scandinave este acum arborat alături de cei ai noilor săi aliați, între cei ai Estoniei și Franței, în fața strălucitoarei clădirii a sediului NATO.

Intrarea Finlandei în NATO marchează un moment cheie în istoria securității europene.

NATO s-a înființat pe 4 aprilie 1949

Alianța Tratatului Atlanticului de Nord a fost fondată pe 4 aprilie 1949 - acum 74 de ani, la începutul Războiului Rece - pentru a proteja Europa de Vest împotriva amenințării agresiunii sovietice, imediat după ce Aliații au învins Germania nazistă.

Belgia, Marea Britanie, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia și SUA au fost cei 12 semnatari inițiali, alarmați de eforturile URSS de a instala regimuri comuniste în Europa de Est.

Răspunsul Moscovei a fost acela de a înființa un club rival din 12 țări comuniste, numit Pactul de la Varșovia, care ulterior s-a destrămat. Zidul Berlinului a căzut, iar mulți foști sateliți de la Moscova au bătut la ușa NATO - înfuriindu-l pe Putin.

De atunci, blocul a trecut prin valuri de expansiune care l-au apropiat din ce în ce mai mult de granițele Rusiei – iar acum este format din 31 de membri.

Unele țări care erau parte din Pactul de la Varșovia - precum Cehoslovacia (acum Republica Cehă și Slovacia) - sunt acum membre NATO.

Alți membri NATO includ acum Letonia, Estonia și Lituania, care se învecinează direct cu Rusia. Ucraina și Georgia caută și ele să se alăture.

În timp ce misiunea și acoperirea sa au crescut de-a lungul timpului, extinderea NATO de astăzi a fost din nou realizată ca răspuns la amenințarea reprezentată de Moscova.

Fundamentul NATO este Articolul 5

Invazia Ucrainei de către Putin a spulberat iluzia că războiul din Europa era de domeniul trecutului, determinând cele două națiuni nordice, Finlanda și Suedia - care se învecinează ambele cu Rusia – să-și depună candidatura.

Fundamentul NATO este Articolul 5, cel care prevede că „un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri în Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor” și necesită o reacție, „inclusiv utilizarea forței armate”.

Acest lucru garantează membrilor săi protecție militară și acționează ca un factor de descurajare - ceva care este de dorit în special pentru statele mai mici, care au granița cu Rusia ori cu aliatul său Belarus sau care se află în raza de acțiune a armatelor Moscovei.

Aceasta a fost garanția de care liderii finlandezi au decis că au nevoie, în timp ce urmăreau cum atacul devastator al lui Putin distruge părți din Ucraina în ultimul an.

Invadată de vecinul său gigant, Uniunea Sovietică, în 1939, Finlanda - care are o graniță de aproape 1.300 de kilometri cu Rusia - a rămas în afara NATO pe tot parcursul Războiului Rece.

Acum, calitatea de membru aduce o armată puternică în alianță, cu o putere de război de 280.000 de militari și unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie din Europa.

Iar locația sa strategică întărește apărarea NATO la o graniță care merge de la statele baltice vulnerabile până la Arctica din ce în ce mai disputată.

Aderarea Finlandei la NATO, o vulnerabilitate pentru orice lider rus în următoarele decenii. ”Putin a adus totul asupra Rusiei”

Profesorul Michael Clarke, de la Institutul de Strategie și Securitate al Universității din Exeter, a declarat pentru Daily Mail că primirea Finlandei este „cea mai semnificativă extindere și îmbunătățire militară a NATO de la rearmarea Germaniei din 1955 și este probabil să aibă un efect dramatic”.

Aderarea Finlandei la alianță „adaugă greutate reorientării politice și militare emergente a NATO către nordul Europei și Atlantic”, a spus el.

„După aproape 80 de ani de neutralitate strictă, Finlanda va fi un membru foarte important al alianței și va adăuga o profunzime militară considerabilă poziției defensive a NATO în Marea Baltică”, a mai afirmat Clarke.

Expertul a adăugat că acesta va fi încă un eșec pentru Putin, deoarece despotul rus își vede închipuitele sale forțe militare superioare cum se chinuie pentru a distruge apărarea Ucrainei și va avea consecințe negative pentru Moscova în anii următori.

„Va fi o altă bătaie de cap politică pentru orice lider de la Moscova care are în vedere presiunea militară împotriva NATO din Europa. Iar în cazul groaznic al unui război general european, acesta ar lăsa flancul de nord al Rusiei larg deschis unui atac efectiv din Scandinavia”, a spus el.

„Cu această vulnerabilitate se confruntă de acum orice lider rus în următoarele decenii. Și Putin a adus totul asupra Rusiei, pornind în războiul său nebun de agresiune împotriva unui vecin de la celălalt capăt al continentului. Aceasta este o manieră de stat și o strategie de cel mai pervers tip”, consideră Clarke.

Istoricul intervențiilor NATO. Singura dată când s-a invocat Articolul 5

În 1994, NATO a efectuat prima sa operațiune de luptă - trimițând avioane de luptă în Bosnia-Herțegovina pentru a impune o zonă de excludere a zborului, iar un an mai târziu, alianța a pus trupe la sol pentru prima dată când a desfășurat efective de menținere a păcii în Bosnia.

În 1999, a desfășurat o campanie de bombardamente de 78 de zile în Serbia din cauza represiunii sângeroase de la Belgrad asupra provinciei separatiste Kosovo.

Dar anii 1990 au adus și relații cu Rusia și foștii săi aliați.

În 1997, NATO a semnat un „act de întemeiere” politic cu Moscova, subliniind că „nu se consideră adversari” și doi ani mai târziu primele țări ex-comuniste s-au alăturat clubului - Cehia, Ungaria și Polonia.

Articolul 5 în sine nu a fost niciodată invocat în Europa. De fapt, a fost invocat o singură dată: pentru a apăra Statele Unite.

În octombrie 2001, la doar câteva săptămâni după ce teroriștii Al-Qaeda au deturnat patru avioane de linie și le-au prăbușit în ținte din New York și Washington DC pe 11 septembrie 2001, alianța s-a raliat în ajutorul Americii.

În timp ce răspunsul militar al SUA a fost dominat de propriile trupe sub propria sa comandă, avioane de recunoaștere NATO au fost dislocate pe cerul SUA și nave de război îndreptate către estul Mediteranei.

Ulterior, NATO s-a alăturat „războiului împotriva terorii” condus de SUA în 2003, preluând conducerea Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF) desfășurată în Afganistan pentru a elimina Al-Qaeda și alți militanți islamiști.

NATO a încheiat orice cooperare cu Rusia în 2014, după ce Putin a anexat Crimeea

Misiunea de luptă a NATO în Afganistan s-a încheiat în 2014, dar aliații NATO s-au retras complet doar șapte ani mai târziu - declanșând colapsul forțelor afgane antrenate de Occident și preluarea Afganistanului de către talibani.

Între timp, pe măsură ce Uniunea Europeană s-a extins, la fel s-a întâmplat și alianța militară, cu Bulgaria, România, Slovacia și Slovenia alăturându-se în 2004.

Iar admiterea în același an a celor trei state ex-sovietice Estonia, Letonia și Lituania a enervat în special Rusia.

În 2011, Alianța a primit mandatul ONU de a folosi „toate măsurile necesare” pentru a proteja civilii libieni de dictatorul Gaddafi.

Campania de șapte luni de atacuri aeriene a NATO a dus la răsturnarea lui Gaddafi, dar Rusia și China au acuzat NATO că își folosește mandatul ca acoperire pentru schimbarea regimului.

Patru ani mai târziu, în aprilie 2014, NATO și-a suspendat întreaga cooperare cu Rusia, după ce Putin a anexat Crimeea și i-a susținut pe separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei.

Ca răspuns la agresiune, NATO a desfășurat în 2016 patru batalioane multinaționale în Polonia și statele baltice, marcând cea mai mare întărire a apărării colective a NATO de la Războiul Rece – și asta chiar în pragul Rusiei.

Mișcările Moscovei în Ucraina în 2014 s-au dovedit a fi doar un preludiu la invazia totală a lui Putin din 24 februarie 2022. Deși NATO nu a intervenit direct în conflict, membrii săi au trimis ajutoare militare în valoare de miliarde de euro.

Între timp, NATO și-a consolidat din nou flancurile estice cu patru noi grupuri de luptă în România, Bulgaria, Slovacia și Ungaria.

”Este o zi grozavă pentru Alianță”

Extinderea NATO în țările din estul și sudul Europei, care s-au aflat cândva sub controlul efectiv al Moscovei, a înfuriat Kremlinul și a tensionat atât relațiile cu Statele Unite, cât și cu Uniunea Europeană.

Putin a spus că amenințarea cu extinderea NATO în Ucraina drept unul dintre principalele sale motive pentru declanșarea războiului, cu 13 luni în urmă.

Aliații NATO ai Ucrainei subliniază însă că invazia sa este un act de agresiune împotriva unei țări suverane și că a servit doar pentru a dovedi că preocupările membrilor alianței erau bine întemeiate.

La început, Kremlinul a părut să minimizeze semnificația graniței Alianței care avansează pentru a atinge o nouă porțiune a frontierei de nord-vest a Rusiei.

Dar s-a angajat să-și întărească forțele și a intensificat retorica diplomatică în ultimele săptămâni, descriind Finlanda și Suedia drept o „țintă legitimă” dacă se alătură NATO.

Putin a anunțat, de asemenea, planuri de a desfășura arme nucleare tactice în vecinătatea Rusiei, respectiv în Belarus.

Amenințările Rusiei nu au descurajat însă Alianța.

„Aceasta este într-adevăr o zi istorică. Este o zi grozavă pentru Alianță”, a declarat șeful NATO, Jens Stoltenberg. „Președintele Putin a intrat în război împotriva Ucrainei cu scopul clar de a obține ”mai puțin” NATO. Obține exact opusul”, a adăugat el.

Sosirea Finlandei rămâne totuși un moment dulce-amar pentru Alianță, deoarece speranța fusese ca și Suedia să se îmbarce în același timp. Budapesta și Ankara rămân însă în picioare după ce au acceptat cu întârziere să accepte oferta Helsinki.

Aliații lui Putin obstrucționează aderarea Suediei

Suedia l-a supărat pe liderul Ungariei, Viktor Orban - unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Putin în Europa - exprimându-și neliniștea cu privire la statul de drept din Ungaria.

De asemenea, a înfuriat Turcia prin refuzul de a extrăda zeci de suspecți pe care președintele Recep Tayyip Erdogan îi leagă de o tentativă eșuată de lovitură de stat din 2016 și de o luptă pentru independență a kurzilor de decenii.

Diplomații NATO speră că Erdogan va deveni mai maleabil dacă va rezista la alegerile din mai și că Suedia se va alătura înainte de un summit NATO de la Vilnius. în luna iulie.

Deși NATO se bucură poate de cea mai fastă perioadă din ultimii ani, nu a fost lipsită de propriile sale probleme.

Alianța a fost dominată de SUA încă de la început, în parte pentru că bugetul de apărare al superputerii americane este mai mare decât cel al tuturor celorlalți membri la un loc.

În ultimii ani, Washingtonul și-a acuzat aliații europeni că nu fac destul pentru NATO - fostul președinte Donald Trump a fost deosebit de critic - și a făcut presiuni să-și mărească contribuțiile.

Franța și relația sa complicată cu NATO. Macron a vorbit despre ”moartea cerebrală” a Alianței

În 2014, membrii au fost de acord să își mărească bugetele individuale de apărare cu până la două procente din PIB-ul lor național, într-un deceniu.

Cheltuielile au crescut, dar în 2022 doar șapte membri și-au îndeplinit obiectivul, potrivit NATO: Marea Britanie, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia și Statele Unite.

Germania a anunțat anul trecut planuri de creștere masivă a cheltuielilor pentru apărare, dar se așteaptă să atingă obiectivul de două procente doar în 2025.

Franța, între timp, a avut o relație complicată cu Alianța, în ciuda faptului că este unul dintre membrii fondatori ai acesteia.

Președintele erou al celui de-al Doilea Război Mondial, Charles de Gaulle, a fost neîncrezător în conducerea SUA a NATO și a scos Franța din structura de comandă militară a alianței în 1966.

Au trecut 43 de ani până când președintele Nicolas Sarkozy a trecut Franța înapoi la calitatea de membru cu drepturi depline, în schimbul promisiunii unor comenzi prestigioase pentru ofițerii francezi.

Însă, în 2019, Franța a lovit din nou cu o notă discordantă, președintele Emmanuel Macron declarând că Alianța se află în chinurile „morții cerebrale”.

Invadarea Ucrainei de către Putin a arătat însă cât de importantă este NATO pentru securitatea blocului european, care vrea să evite o întoarcere la războaiele din anii 1900. 

Articol recomandat de sport.ro

Lovitură de teatru după finala nebună de la Cupa Africii! Senegal poate rămâne fără trofeu