Doctor de bine | Nu putem să forțăm creierul să nu ne ceară zahăr, dar putem să reducem efectele catastrofale ale lui
Când ne gândim cel mai des la ceva dulce? Când suntem epuzați. Nu putem să forțăm creierul să nu ne ceară zahăr, dar putem să reducem efectele catastrofale ale lui.
99,98% zaharoză conține zahărul. Odată ajuns în aparatul digestiv, îl rupem în două în fructoză și glucoză.
Este cea mai grea reacție din natură. Ne explica profesorul universitar Ion Ion cum ne consumăm inutil resursele limitate. Fără să ne hrănim.
Prof. univ. dr. Ion Ion, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Această reacție nu are loc de la sine. Trebuie un aport de calciu, metabolizare de calciu, presupune un consum din calciu din organism și un aport de invertază, o enzimă.”
Zahărul, odată ingerat, consumă calciul din sânge, efect major negativ. Caloriile din zahăr se duc, sub formă de depozite, în ficat, iar în exces, produc așa-numita steatoză hepatică.
Albinele culeg nectar din plante. Adică tot zaharoză. Albinele culegătoare predau, însă nectarul în stup. Vin albinele prelucatoare și îl combină cu saliva lor. În combinație, rup zaharoza în fructoză și glucoză.
Albinele fac tot efortul. De aceea, mierea rezultată e un dulce deloc agresiv cu organismul uman. Conține în plus vitamina B, vitamin C și minerale. Hrănește.
Pe lânga acestea, în miere găsim crom 3.
Prof. univ. dr. Ion Ion, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Cromul 3 care e considerat biologic activ dintre speciile de crom, contribuie la reducere nivelul glucozei din sânge.”
Fructoza și glucoza din miere se cristalizează și este un proces 100% natural. Pentru cei deranjați de cristale, există miere cremă.
Cecilia Caragea, consultant comunicare medicală: „Există tehnologii care pot să facă miere cremă. În procesul de obținere al mierii, crema se realizează de fapt un fel de cristalizare controlată. Astfel, ea se cristalizează după un model mic, fin. Tot acest proces se întâmplă la rece. Dacă crește temperatura, își pierde din proprietăți.”
