Pofta de dulce este strâns legată de traumele din copilărie. Mihaela Bilic: „Mergem cu această problemă la psiholog”
Iar am mâncat prea multe dulciuri pe ziua de azi. Pentru că am obosit, pentru că am fost stresați, pentru că n-am avut timp de o masă.
De ce avem aceste comportamente, inevitabil însotițe de dulciuri, și de ce niciodată nu ne năspustim la morcovi ori la salată.
Sunt patru motive, care nu au legătură cu mâncarea. Mergem cu această problemă la psiholog.
Mi-am luat o înghetață pentru că voiam o pauză. Nu am nevoie de înghețată. Dar, când vreau o pauză, mă duc direct la ceva dulce, fară mă gândesc că am nevoie doar să o las mai moale. Asta înseamnă dependență.
Pentru că avem senzația că dulciurile ne oferă rapid o stare de bine, le mâncăm atunci când vrem să scăpăm de un disconfort. Tristețea, de pildă este o emoție primară. Mulți am invătat în copilărie că este rău să fim triști, să simțim aceste emoții normale. Iată ce ne spune Bogdana Bursuc, psiholog clinician.
Bogdana Bursuc, psiholog: „Vezi că ți-o iei, faci prea mult gură, stai în banca ta, că tu ești ăla mic, învătăm să relaționăm cu emoțiile nostre așa cum învățăm să relaționăm cu ceilalți sau cu sarcinile- termini ce ai de făcut sau lași lucrurile nefăcute. Emoțiile, care sunt fiziologice, au o durat limitată nu ramân permanent. mai degrabă noi am învățat că rămân permanent”.
Libertatea, cel mai bun sentiment pentru oameni.
Bogdana Bursuc, psiholog: „Am învățat să credem că „trebuie” și să ne spunem, de exemplu, în fiecare sâmbătă dau cu aspiratorul, nu știu dacă chiar trebuie. În acest context de constrângeri, să manânc ce vreau, cum vreau poate fi experimentarea unei forme de liberate”.
Este posibil să nu fi primit în familie suficientă grijă și nici atenție.
Bogdana Bursuc, psiholog: „Apare această neputință internă că nu am suficient din ce am eu nevoie. Mănânc în exces, am mai multe obiecte decât îmi trebuie, am 20 de oje, roșii toate, tot timpul există dorința de a supraîncarca frigiderul tot vine din această teamă că s-ar putea să se termina brusc ce am eu nevoie”.
Studiul experințelor adverse din copilărie mai arată o motivație importantă pentru mâncarea de confort.
Bogdana Bursuc, psiholog: „Supra- alimentare, în cazul încare există o supraalimentare, adică luarea în greutate, este un mecanism de protecție. Acest comportmant arată experiențe traumatice extreme. Și o experință de a mă proteja de o astfel de experiență traumatică este pur și simplu să mă fac neatrăgător, ca o formă de a mă simți în siguranță”.
Vreau ceva dulce, și din nou vreau ceva dulce. Motivația e diferită în funcție de fiecare. Și imposibil de descifrat de unul singur. Și chiar dacă întelegem, creierul începe să se blameze că nu se poate abține. De aceea, în astfel de situații, avem nevoie de ajutor specializat.
