Contradicțiile dintre părinți pot bulversa copilul pentru tot restul vieții. Avertismentul psihologilor
Mama spune ‘’Da, te las!’’. Iar tata “Nu, nu te las să faci ce vrei!’’. Sau invers. E o situaţie aparent banală din orice familie. E o situaţie care bulversează copilul pe tot restul vieţii.
Cel mic vrea o prăjitură, ceva dulce, de fapt. Mama spune "da", tatăl spune "nu". Ori invers. O situaţie aparent banală, care-l va duce însă pe cel mic în tabără permisivă.
Totuşi contradicţia aceasta tulbură apele în mediul familial, care devine imprevizibil. Mai târziu, se va transforma în insecuritate emoţională.
Părintele permisiv. Copilulul e atras instinctiv de acesta. Celălalt părinte încearcă să ţină echilibrul.
”Cu cât mediul e mai schimbător, cu atât copilul se va simţi în mai mare insecuritate şi ori nu va explora deloc, va fi retras, anxios, fie va explora prea mult şi va încerca orice, adică îl scăpăm din mână”, explică Bogdana Bursuc, psiholog.
Regulile pentru cel mic, spun psihologii, nu sunt necesare de dragul regulilor, ci pentru stabilitate psihică a copilului. Iar dacă cel mic vă ia pe nepregătite în privinţa vreunei situaţii în care va acere acordul ”e foarte important ca prima opinie să fie valabilă şi apoi noi ca adulţi separat negociem, nu în faţa copilului, şi stabilim modelul de decizie în viitor”, a mai precizat Bogdana Bursuc.
În timpul adolescenţei, copilul îşi internalizează regulile din prima copilărie. Şi îşi construieşte personalitatea pe baza acestora. Dacă regulile, cu acordul ambilor părinţi, au existat. Astfel evitaţi situaţia frecventă: ‘’Nu mă mai înţeleg cu propriul meu copil”.
Şi mai grave decât opiniile diametral opuse ale părinţilor sunt luptele de putere. În conflictele din familie, ambii parteneri vor să arate cine are dreptate.
”Vrem cumva să dovedim că noi avem deptate şi luăm copilul în lupta noastră de putere în sensul că îi cerem să spună cine are dreptate şi dacă copilul e complice cu un parintee ne uităm: vezi şi el crede că am dreptate”, precizează Bogdana Bursuc.
În plus ”când ciopilul tău încearcă să îşi expună un punct de vedere tu nu eşti dispus, nu neapărat la negociiere, ci să-l asculţi şi cum ar putea să aibă pe viitor încredere?”, a explicat psihologul Jeni Chiriac.
Pentru sănătatea lui psihică, copilul nu are ce căuta în aceste lupte de putere ale părinţilor. Dacă ele există, spun psihologii, desfășurați-le cu uşile închise, nu în câmp deschis, în faţa celor mici.
Etichete: copil, educație, Psihologie,
