Strategia Națională a Pădurilor 2030. Cum își propune guvernul României să combată tăierile ilegale de lemn
Fără să cuprindă prea multe date concrete sau angajamente clare, Strategia Națională a Pădurilor ar urma, totuși, să ducă la reducerea ilegalităților din sectorul forestier din România.
În strategie, oficialii guvernamentali și-au propus să răspundă problemei tăierilor ilegale de păduri prin acțiuni mai concrete, precum implementarea completă a sistemului SUMAL de urmărire a lemnului, monitorizarea prin teledetecție și consolidarea regimului de sancțiuni.
Situația este îngrijorătoare în ceea ce privește pădurile din România, care între 2001 și 2021 au pierdut 5% din suprafață, potrivit Global Forest Watch. Aplicația, care monitorizează pădurile lumii în timp real, arată că țara noastră a pierdut 391.000 hectare de copaci în ultimii 20 de ani.
În 2020, s-au executat regenerări forestiere de 25.189 de hectare, iar 17.162 dintre acestea au fost regenerări naturale conform INS, dar copacii devin maturi după zeci de ani de la plantare.
Planul național propune și o eficientizare a controlului gestionării pădurilor. În momentul de față, „controlul are o solidă componentă de verificare a modului de implementare a procedurilor”, precum corectitudinea completării avizelor de expediție. Însă, cunoașterea provenienței lemnului din piață este încă precară, potrivit documentului.
Mai mult, prevenția lipsește din operațiunea de control, nu furnizează probe convingătoare în instanță și, astfel, pedepsele în instanță sunt rare.
Totodată, planul forestier prevede ca împădurirea și reîmpădurirea să fie efectuate cu prioritate în zonele vulnerabile crizei climatice, în special secetei și inundațiilor, pentru a reduce riscurile acestor efecte ale încălzirii globale.
Suprafața împădurită a țării noastre este mai mică decât media Uniunii Europene, care se situa la 39% în 2020, dar și decât suprafața împădurită a Bulgariei: 35%.
În proiect se propune plantarea de specii de arbori potriviți condițiilor climatice viitoare ale României, dar și descurajarea plantărilor de păduri cu un singur tip de copac (monocultură), care au scopuri comerciale.
Totuși, strategia menționează că „sectorul forestier național are o balanță comercială externă pozitivă” și furnizează „numeroase beneficii materiale”, precum lemnul.
Mai mult, în document se precizează că „produsele de lemn fabricate în mod durabil și cu o durată lungă de viață pot contribui la realizarea neutralității climatice”. Și asta, în ciuda cunoscutului fapt că arborii din păduri, dacă nu sunt tăiați, absorb dioxid de carbon, contribuind astfel la obiectivul de neutralitate a emisiilor carbon.
Schimbarea legislației pentru a permite accesul la resurse forestiere pentru agenții economici
Pe baza acestor argumente, în strategie se expune intenția de a modifica legislația sectorului forestier pentru a permite „accesul echitabil la resursele forestiere al agenților economici din domeniu” care contribuie la dezvoltarea comunităților rurale - de exemplu, prin crearea de locuri de muncă.
Produsele din lemn cu o durată scurtă de viață asigură energia pentru majoritatea gospodăriilor din România, se precizează în document.
Însă, nu menționează încercarea de a evita lemnul cu scopul încălzirii prin folosirea surselor de energie verde, astfel contribuind la lupta împotriva schimbărilor climatice atât prin conservarea pădurilor cât și prin folosirea energiilor solară și eoliană, care sunt mai prietenoase cu mediul. Ceea ce subliniază în schimb este că locuitorii din mediul rural al României sunt „dependenți de resursele forestiere” de multe ori, astfel că „asigurarea accesului durabil” la resursele necesare trebuie să fie inclusă în legislația silvică.
Informațiile privind starea pădurilor în România sunt problematice
Printre principalele provocări menționate se numără informațiile „fragmentate” cu privire la starea pădurilor din România.
„Există informații divergente provenind din surse publice, costurile colectării și procesării acestor date este semnificativ”, potrivit strategiei.
„În România, se colectează și procesează un volum semnificativ de date privitoare la pădure (...) de către un număr mare de instituții, dar utilizarea lor în procesul de fundamentare a deciziilor, este redusă”, se mai arată în documentul citat.
Un alt aspect problematic este viabilitatea economică redusă a gestionării durabile a pădurilor din cauza costurilor ridicate pe care le implică și „dotarea tehnologică învechită”. În document se precizează, de altfel, că pentru a pune în aplicare caracterul „reformator” este nevoie de mulți bani, respectiv de „alocarea unor resurse financiare semnificative”.
Tăierile ilegale din România, subiect aprins de peste un deceniu
Etichete: general,
