Preotul Răducă, despre familia tradițională: "Crede cineva că limba poate deveni organ genital?"

”Ştim că nici la păsări, nici la alte fiinţe de sub nivelul uman nu poate fi numit „familie” statul alături sau în acelaşi cuib a două exemplare de acelaşi sex decât dacă acestea sunt părinte şi pui”, ”Crede cineva că, în mod firesc, aparatul excretor poate prelua funcţiile aparatului de reproducere? Sau că limba poate deveni organ genital?”, ”Noi găsim cauzele încălzirii globale în altă parte. Nu cumva sunt semnele sfâr­şitului unei lumi cu apucături de grup şi cu mentalitate cvasigenerală sodomită?”, sunt câteva dintre afirmaţiile făcute în articol de Răducă.

Într-un articol intitulat ”Familia tradiţională este adevărata familie”, publicat în 7 octombrie 2018, în ziua referendumului pentru modificarea Constituţie în vederea redefinirii familiei, el afirmă:

- "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia... au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie” (Art. 16, alin. 1). În alineatul al doilea, aceeaşi Declaraţie continuă: „Familia (deci, acel tip de familie stipulat la alineatul 1) este elementul natural şi fundamental al societăţii” (Art. 16, alin. 2). Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ­stipulează, la rândul ei, următoarele: „Începând cu vârsta stabilită de lege, bărbatul şi femeia au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept” (Art. 9). Aceeaşi Convenţie garantează viaţa privată a oricărei persoane (Art. 8, alin. 1). ”Dar, în situaţia când persoana care vrea să i se respecte drepturile face din viaţa ei privată obiect de spectacol public, mai poate avea pretenţia să i se respecte dreptul la viaţă privată atâta vreme cât ea însăşi îşi exhibă tipul de viaţă privată? Din moment ce îşi expune scabros şi zgomotos viaţa privată, nu cumva acea persoană sau acel grup de persoane încalcă articolul 8 al sus-numitei Convenţii care apără manifestările publice cu condiţia ca acestea să nu contravină ordinii publice, sănătăţii şi moralei publice? Sigur că da”, scrie preotul.

- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului interzice discriminarea minorităţilor etnice (Art. 13). Nu vorbeşte de alte minorităţi. Din nefericire, în numele drepturilor omului, în societatea postmodernă s-au constituit tot felul de minorităţi care-şi revendică drepturi. Este normal ca toţi cetăţenii planetei să trăiască liber, să li se garanteze drepturile, dar drepturile nu exclud obligaţia de a respecta pudoarea şi libertatea celuilalt, autonomia individuală a celui de lângă tine, care nu este obligat la rândul lui să-ţi accepte încălcarea dreptului tău la viaţă privată prin expunerea acestui nivel privat al vieţii tale individuale în piaţa publică, aşa cum vedem în ultimii ani că fac grupurile sodomite din societatea postmodernă.

- Ameninţaţi de o asemenea agresiune din partea unei minorităţi neetnice, ci de moravuri ciudate, trei milioane de cetăţeni ai ţării au pornit o acţiune de redefinire a familiei în Constituţia României, în sensul precizării a ceea ce toată lumea dintotdeauna a ştiut că este familia. Ştim că nici la păsări, nici la alte fiinţe de sub nivelul uman nu poate fi numit „familie” statul alături sau în acelaşi cuib a două exemplare de acelaşi sex decât dacă acestea sunt părinte şi pui. De ce s-ar numi altfel familia la oameni?

- Ca să fiu mai clar, poate cineva să-şi imagineze că, spre a trăi normal/firesc, ar putea să schimbe inima în locul ficatului, obligând-o să preia funcţia ficatului şi invers, ficatul să preia funcţia inimii? Îşi poate imagina cineva că urechea poate prelua funcţia ochiului? Ar fi monstruos să vedem un semen de-al nostru cu o ureche în loc de ochi, având şi pretenţia că va trebui să vadă cu ea. Crede cineva că, în mod firesc, aparatul excretor poate prelua funcţiile aparatului de reproducere? Sau că limba poate deveni organ genital? Numai un om fără de minte sau cu mintea strâmbă poate gândi aşa. Şi, din păcate, sunt asemenea oameni printre noi, pe care o bună parte a societăţii contemporane, vai!, îi acreditează normali.

- Minoritatea „sexuală” (nerecunoscută ca minoritate de vreunul dintre cele două documente citate mai sus), în numele drepturilor omului, cere să i se recunoască plăcerea de a perverti funcţiile unor organe şi aparate ale organismului uman ca drept. Ar fi aberant. Dar nu ne mai surprinde nimic în societatea secularizată postmodernă. Ne surprinde însă cortegiul de oameni învăţaţi care le susţin aberaţia, în numele libertăţii şi al drepturilor pe care le au, încălcând dreptul la instrucţie pentru normalitate pe care îl au cei naivi şi necunoscători ai riscurilor privind sănătatea fizică, psihică şi socială pe care le presupun toate formele de siluire a naturii. Ca să vă convingeţi, citiţi literatura relativ bogată cu privire la bolile homosexualilor.

- Rezistenţa mass-mediei şi a multor oameni învăţaţi (probabil cu multe, în propria lor intimitate) îmi dă impresia unei existenţe în lumea de azi a unei mentalităţi sodomite, fără ca toţi apărătorii sodomiei să fie şi ei sodomiţi. Aceasta mă îngrijorează profund. În Sodoma şi Gomora Antichităţii nu erau toţi locuitorii homofili, dovadă a fost familia lui Lot, dar toţi aveau o mentalitate homofilă, care nu înfiera păcatul spurcării trupurilor. Dumnezeu a hotărât pierderea acelor oameni cu cetăţile lor cu tot.

- Criza climatică de azi îmi dă teama că este un semn al faptului că pământul a început deja să ardă. Altădată, Sodoma şi Gomora au pierit în flăcări. Noi găsim cauzele încălzirii globale în altă parte. Nu cumva sunt semnele sfâr­şitului unei lumi cu apucături de grup şi cu mentalitate cvasigenerală sodomită?".

Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!  

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon! 

Articol recomandat de sport.ro

Numită ”rușinea țării”, s-a lăsat de sport și a rupt tăcerea: ”Mi-era greu să ies din casă”