Pentru că oricum are prea mulți bugetari inutili, statul înființează și alte firme care-și plătesc angajații să stea degeaba
„Statul degeaba”, partea a III-a. Debirocratizare și reducerea aparatului administrativ! Auzim des aceste promisiuni de la toți cei care încearcă să pună mâna pe putere și, totuși, când ajung sus, uită să le pună în practică.
Așa se face că, de zeci de ani, statul român este sufocat pur și simplu de multele funcții care țin în viață birocrația.
Iprochim, Institutul pentru Proiectări Chimice, are sediul în buricul Capitalei, în Piața Romană, în două blocuri înalte de opt etaje.
Este unul din cele peste 70 de institute, oficii și companii aflate sub subordonarea sau autoritatea Ministerului Economiei, în care statul e acționar majoritar, găuri negre în care dispar bani, cu sute de angajați care nu produc nimic.
Stejărel Nistor este directorul Iprochim din luna aprilie, numit politic. A fost președinte PRM Neamț, membru în mai multe consilii de administrație în instituțiile statului, este membru PNL Sectorul 1. Este al cincilea director al institutului în doar un an și jumătate.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: Ce v-a recomandat pentru această funcție?
Stejărel Nistor, director Iprochim: Știți cum, talentul, sau cum să vă zic? Experiența. Am 46 de ani.
Încă de la început, directorul a ținut să precizeze că viața îi este pusă în pericol și că trebuie să fim atenți ce-l întrebăm. Așa că prima întrebare a fost dacă Iprochim e pe profit sau pe pierdere.
”Până să fiți director, știați de Iprochim? Nu, dar am învățat chimie!”
Stejărel Nistor: N-au fost pe profit.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: Și atunci au fost pe pierdere? Cât a fost pierderea?
Stejărel Nistor: Domnul Dima, nici eu nu știu. Încă mai aflu. Eu sunt de patru luni aici.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: Dar nu ați întrebat? Măcar o medie. 5 lei, 100.000...
Stejărel Nistor: Am descoperit 1,4 milioane producție neterminată”.
Adică producție pentru care s-au emis facturi, dar banii nu s-au încasat. Pierdere. Producție înseamnă studii de fezabilitate și consultanță pentru industria chimică. Mai multe instituții ale statului anchetează acum institutul. Dovadă stau ușile sigilate.
Din peste 6.000 de angajați, înainte de 1989, în Iprochim mai sunt 50. Stau împrăștiați printre maldăre de hârtie, au rupt mochetele stând la birou. Proiectări nu se mai fac.
Iprochim a proiectat și construit până în 1989 toate combinatele chimice și petrochimice din România, dar și din multe colțuri ale lumii.
După Revoluție a oferit consultanță în inginerie și a răspuns până în 2016 în exclusivitate de omologarea cisternelor care transportă material periculos.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: Până să fiți director știați de Iprochim?
Stejărel Nistor: Nu. Nu, dar am învățat chimie. Am învățat. Acum activitatea principală nu mai e proiectarea de combinate chimice și petrochimice.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: Dar care este?
Stejărel Nistor: Este venitul din chirii”.
Institutul deține un patrimoniu uriaș, clădiri și terenuri estimate la peste 100 de milioane de lei, în Iași, Sibiu și București. Peste drum de Spitalul Militar din Capitală deține un spațiu de 24.000 de mp și cazarma Malmaison.
Clădirea istorică întinsă pe 6.000 de metri pătrați a fost construită acum 200 de ani. A fost garnizoană militară și închisoare pe vremea lui Antonescu și a comuniștilor.
Sunt din perioada torționarilor. Prin ușile astea simțim istoria. Noica, Dinu Pillat, soția marelui Lovinescu, Iuliu Maniu.
Clădirea a fost transformată în institut de cercetare în 1977 și lăsată în paragină după 1989.
Spațiu în buricul Capitalei, închiriat cu 10 cenți mp unei clinici medicale private
La etaj, ferestrele sunt smulse din pereți, gunoaiele zac aruncate în curte chiar la ușa angajaților Iprochim. Valoarea acestui loc este uriașă și trebuia de mult introdusă în patrimoniul național.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: ”Din păcate, nimeni n-a fost interesat de acest aspect. Interese imobiliare au fost și sunt în continuare. Surse din cadrul Iprochim susțin că aici s-a dorit și încă se dorește construirea unui mall sau blocuri”.
O recunoaște chiar directorul.
”Ar putea să fie aur- 14 blocuri cu parcare”.
Aici, în 2011, o clinică medicală a închiriat jumătate din clădire cu doar 10 cenți metrul pătrat în curte și 60 de cenți în clădire, de cel puțin 15 ori sub prețul pieței. Firma s-a angajat că renovează clădirea.
Cristian Muscălescu, șeful departamentului Juridic Iprochim: ”Un etaj nu numai că nu a fost amenajat, dar este într-o stare de degradare mai gravă decât anterior. Lipsesc ușile, sobele, zona de parchet și din start conchidem că nu s-a respectat clauza contractuală”.
Acum, institutul încearcă în instanță să obțină un preț corect sau să evacueze clinica din clădire. Am încercat să discutăm cu reprezentanții firmei, dar până acum nu am primit niciun semn.
Singura utiliate a acestui spațiu istoric pe care o vedea directorul este o parcare.
Intrarea în Malmasoin este ruptă în două de un gard, pentru că atât institutul, cât și firma medicală se bat pe clienții care vor să parcheze.
”Se vrea falimentarea Iprochimului”
De câțiva ani, în acționariatul Iprochim, în care Ministerul Economiei deține 70% din acțiuni, a apărut Vasile Didilă, condamnat în primă instanță pentru constitutire de grup infracțional organizat, fratele vitreg al celebrului afacerit Gruia Stoica.
Didilă este reprezentat în Consiliul de Administrație al institutului de Loredana Vasilescu, care susține că omul de afaceri a încercat să ajute institutul să funcționeze, dar reprezentanții statului n-au vrut.
Loredana Vasilescu, membru CA Iprochim, avocat specializat în retrocedări imobiliare: ”Se vrea falimentarea Iprochimului, ca acele bunuri să fie scoase la licitație. Prima oară la 100% nu se prezintă nimeni, a doua oară la 75% vine cineva și oferă 25% și uite așa bunurile Iprochimului se duc la cei foarte interesați”.
O clădire din Cluj a fost a institutului până în 2019. A fost vândută cu trei milioane de lei plus TVA. Banii s-au dus pe salariile angajaților și pe datoriile la ANAF.
Acum, firma care a intermediat vânzarea clădirii, se judecă cu institutul și cere 400.000 de lei, daune și penalități.
În Ministerul Economiei, povestea Iprochim este bine cunoscută. Ministerul deține acțiuni în peste 50 de astfel de companii și institute în care nu se întâmplă mare lucru, dar care dețin patrimonii uriașe.
Claudiu Năsui, fostul ministru al Economiei: ”Faimoasele găuri negre. Dacă dvs. sau orice cetățean român face datorii, la un moment dat ANAF vă pune popriri. Pe aceste companii le-a lăsat și periodic ele vin să își șteargă datorii și începem iară să atragem datorii”.
Din 7.000 de angajați ai Primăriei Capitalei, 1.500 nu fac nimic, dar nu sunt dați afară
Primăria Capitalei. O instituție cu peste 26.000 de oameni în subordine. Un colos.
O înșiruire aglomerată de directori de cabinete, departamente și direcții, șefi servicii, funcții de conducere. Așa arată organigrama Primăriei Capitalei și fiecare căsuță din această reprezentare are în spate zeci și sute de angajați, în total 7.500, plătiți în fiecare an cu 700 de milioane de lei, mulți dintre ei, plătiți degeaba.
”Nicușor Dan, primarul Capitalei: Aș zice că între 1.000-1.500 din 7.000.
Reporter: De când ați venit, câți oameni ați dat afară?
Nicușor Dan: Nu am dat pe disciplinar”.
La un an de la preluarea mandatului, Nicușor Dan încă se acomodează. L-am găsit lângă un teanc de cutii cu documente pe care le studiază.
”Am încercat să intrăm și să filmăm prin birourile funcționarilor din primărie, dar nu se poate. Să nu-i stresăm, să nu-i deranjăm”.
La cei 7.500 de angajați se mai adaugă angajații din cele 23 de companii aflate în subordinea Primăriei, înființate de fostul primar Gabriela Firea, care au pierderi uriașe.
”Pierderile anuale au fost undeva la 200-300 de milioane de lei pe an. Cu companiile municipale”.
Pentru a înțelege cum funcționează sau mai bine zis cum nu funcționează instituțiile din subordinea Primăriei luăm ca exemplu Compania Parcuri și Grădini.
Echipamentele și utilajele companiei zac nefolosite într-o fabrică de la marginea orașului, în timp ce marile parcuri ale Capitalei sunt un dezastru.
Compania a fost înființată în 2017 și a primit exclusivitate pe lucrările din cele mai mari parcuri din București. Asta în condițiile în care Primăria avea o instituție care se ocupa fix de același lucru, ALPAB, Administrația Lacuri și Parcuri, care a rămas în funcțiune cu rolul de administrator al parcurilor.
Companie înființată de Firea ca să ia de la Primărie prețuri de 20 de ori mai mari ca la privat
Pierderile au fost uriașe. Într-un referat al Primăriei se arată că, în 2016, ALPAB a cheltuit 17 milioane de lei cu întreținerea spatiilor verzi.
După înființarea companiei, cheltuielile s-au dublat și au ajuns în 2019 la 40 de milioane de lei pentru aceleași lucrări.
Nicușor Dan: ”Ca să tundă iarba dintr-un parc, pe piața liberă găsești și cu 20 bani mp. Această companie a Primăriei lua un leu pe tuns și un leu pe strâns iarba pe care o tundeau.... haha, de 10 ori mai mult, ca să golească un coș de gunoi, 5 lei”.
Prețurile au fost stabilite de fostul Consiliu al Capitalei. Noul Consiliu n-a fost în stare să le modifice, motiv pentru care Primăria Capitalei, timp de opt luni, între octombrie 2020 și mai 2021, n-a dat nici măcar o comandă de lucrări companiei, iar angajații ei, 250 în total, au stat degeaba. Alina Drăghiciu este directorul companiei, numită de USR în luna aprilie.
”- În mare parte au stat.
- Așteptând comandă de la Primărie?
- Da”.
Și-au încasat însă salarii, în total, un milion de lei în fiecare lună, mare parte din acești bani au mers către angajații din birouri. În referatul Primăriei se arată că personalul Tesa este plătit cu un milion de euro pe an.
Alina Drăghiciu, director Compania Parcuri și Grădini: Salariile celor care lucrează aici? Nu pot să vă dau detalii. Sunt salarii ca în administrație.
Reporter: Sunt salarii mari?
Alina Drăghiciu: Nu pot să vă dau detalii.
Directorul câștigă 12.000 de lei pe lună. În timp ce compania a stat degeaba, în opt luni parcurile au fost năpădite de bălării și gunoaie, băncile s-au rupt, pavajul s-a stricat. Alina Drăghiciu susține că a făcut toate demersurile posibile pentru a lucra în parcuri.
Alina Drăghiciu: ”Am încercat pe toate canalele să comunicăm. Telefon, mail. Am trimis adrese. Mă gândeam că e obligativitate să răspundă cineva la aceste adrese. Nu s-a întâmplat așa ceva”.
În România funcționează 250 de agenții bugetare
Abia la sfârșitul lunii august, după ce presa a semnalat dezastrul din principalele parcuri ale Capitalei, primarul s-a mobilizat și a ieșit în parc. A luat și măsuri. L-a mutat pe directorul Bogdan Tănase de la șefia ALPAB la departamentul Cultură. L-am găsit într-un birou gol.
Nu vrea să vorbească în fața camerei pentru că, cităm, "nu vrea să fie celebru". Susține că n-a avut cum să aibă grijă de parcuri întrucât Primăria Capitalei nu a dat bani.
Nicușor Dan: ”Există o presiune, așteptare legitimă a oamenilor de a rezolva problema din parcuri. Am considerat că nu se poate realiza sub acea conducere și am luat o măsură de urgență. Ca să iau măsura asta am fost obligat de lege să dau acestui om care avea o poziție câștigată o poziție echivalentă”.
La începutul verii, când parcurile s-au umplut de bălării, Primăria a început să comande companiei lucrări cu țârâita la aceleași prețuri, mult peste cele din piață și a plătit până acum șase milioane de lei. În luna septembrie, Consiliul General a hotărât să închidă 14 companii, printre care și pe cea care se ocupa de parcuri.
”- Ele sunt desființate în acte sau au plecat și oamenii acasă?
- Nu sunt acasă. Ca să fie desființate acte durează”.
Și o să tot dureze. Angajații companiei au dat ALPAB și Primăria în judecată, vor salarii compensatorii. Și aceeași situație se întâmplă și în celalte companii.
În România funcționează peste 250 de agenții, institute și companii care au menirea să ajute statul să funcționeze. În realitate însă, toate aceste instituții alcătuiesc un mecanism uriaș care ține statul pe loc, cu armate întregi de angajați plătiți din bugetul țării, cu șefi numiți și schimbați pe criterii politice.
”Nu stăm cu mâinile în sân, pur și simplu nu avem metode să intervenim”
Într-o pădure de la marginea Otopeniului funcționează ANARZ-Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducere în Zootehnie. Are 286 de angajați în toată țara, care încasează 33 de milioane de lei salarii în fiecare an. Directorul este pus în funcție de PNL.
”Activitatea principală și de prestanță națională ar fi coordonarea activității de ameliorare al animalelor de pe ... animalelor cu importanță zooeconomică de pe teritoriul României”.
Ameliorare înseamnă reproducerea controlată a speciilor. De ameliorare se ocupă însă societăți private, pe care agenția doar le monitorizează, fără să le poată trage la răspundere dacă greșesc.
Cândva, de ameliorare se ocupa statul. Chiar în spatele clădirii în care funcționează agenția sunt ruinele institutului care răspundea de înmulțirea bovinelor. S-a ales praful.
În 1989, România avea peste șase milioane de bovine, acum avem sub două milioane, aveam 11 milioane de porci, acum avem trei milioane.
”Nu putem spune că am stat cu mâinile în sân. Pur și simplu nu avem metode să intervenim. Păi și atunci, neavând metode, asta s-a întâmplat. Agenția a stat și a privit la ce se întâmplă. Altfel cum a intervenit? Ca și creștere, a creșterii șeptelului, nu avem metodă”.
”Noi putem să facem propuneri către minister. Uite, domnule, s-au făcut? Nu. Din punct de vedere al șeptelului de animale, nu”.
Agenția funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii. De animale, se ocupă și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară. Avem și Poliția Animalelor. Agenția deține baza de date cu animalele României.
”- Poliția Animalelor găsește un animal părăsit, de exemplu. El nu are cum să stabilească al cui este, de exemplu, acel animal.
- Și poliția nu poate să vadă?
- Da, dar baza de lucru este la noi. Ei nu au baze de date.
- Și nu ar putea fi comună baza asta de date?
- Eu nu zic că în perspectivă nu se poate face așa, dar în momentul de față noi avem baza de date.
- Bun, și mă duc pe câmp și găsesc un cal pierdut sau amețit pe acolo. Pe cine sun?
- Citim? Sesizez Poliția Animalelor.
- Și vine Poliția Animalelor vede și polițistul calul, poate nu merge.
- Anunță OJZ, oficiile noastre județene, venim cu cititorul, citim microcipul animalelor, introducem în baza de date și spunem acest animal este al x.
- Cine îl duce din câmp la x?
- Aici nu mai este atribuțiile noastre. În speță dispune Poliția Animalelor cu cei de la DSV”.
”Fiecare avem părticica noastră”
Agenția are 426 de clădiri și terenuri în toată țara, cu o valoare estimată la 100 de milioane de lei. Am mers la Călărași pentru a vedea cum își desfășoară angajații activitatea în teren. Oficiul Județean are cinci angajați.
Pe șefa Oficiului Județean Mioara Maxim am întâlnit-o la marginea orașului. Pleca în control cu un coleg la o stupină aflată la mai bine de 100 de kilometri distanță. I-am însoțit.
Au numărat stupii omului, l-au pus să le arate albinele, au făcut poze.
”Stupii sunt ok, sunt în regula așa”.
Fermierul are nevoie de avizul agenției pentru a solicita fonduri europene. Cu o zi înainte, omul a bătut drumul până la Călărași pentru a le aminti angajaților ANARZ că le-a cerut avizul încă din primăvară. O hârtie pe care o pune în dosar alături de avizele de la alte instituții.
Mioara Maxim, șeful Oficiului Județean Călărași pentru Zootehnie: ”Adeverința pe care o eliberează agenția se eliberează în baza unei adeverințe eliberate de către primăria locală, de la registrul agricol și noi eliberăm mai departe adeverința”.
La fața locului au fost reprezentanții Primăriei, Direcției Sanitar Veterinare, un veterinar și vor veni și cei de la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor. Toți complează hărți pe care fermierul le pune într-un dosar. Nu se știe dacă se califică pentru finanțare.
Alex Dima, jurnalist PRO TV: N-ar putea să vină o singură instituție? Să nu vină toți? Să nu bateți 100 de km până aici?
Mioara Maxim: Nu, eu pot, noi, fiecare, avem părticica noastră”.
Șefa Oficiului Județean recunoaște că toate aceste documente s-ar putea face și online.
”- Birocrația asta…
- Asta este, dar să știți că este necesar. Oamenii trebuie să fie verificați. Să știe că cineva…”.
Fermierul primește o hârtie, ștampilă, își pune și el ștampila pe documentele prin care angajații își justifică deplasarea și decontul benzinei și ne întoarcem în Călărași, de unde șefa Oficiului preia un alt coleg și se pun pe drum spre un taur care așteaptă să fie omologat.
Plătiți să se uite pe actele eliberate de alte instituții: ”Să mă uit un pic și la testicule”
O dată pe an se întâmplă această omologare. Și aici, fermierul merge la agenție, unde depune o cerere și un dosar cu documente. Agenția se uită pe ele și vine la fața locului.
”Dă-mi documentele. Tu du-te și verifică”.
”Să mă uit un pic și la testicule”.
Practic, reprezentanții agenției doar se uită pe documentele eliberate de alte instituții. Tarul a fost verificat mai înainte de un veterinar.
”- Adeverința asta nu poate fi eliberată și de veterinar?
- Nu. Dvs, am impresia că în unele activități, vă simt eu așa, că ne suprapunem. Nu, nu ne suprapunem”.
Se complotează o constatare, se sună la sediu, unde un angajat dă numere de înregistrare. În câteva zile se va redacta o adeverință, pe care fermierul o va lua de la sediul agenției. Birocrație.
Adrian Oros, fostul ministru al Agriculturii: ”Încet, încet, această agenție ar trebui să fie mai suplă. Ea este în metamorfoză”.
În notele interne ale Ministerului Agriculturii, agenția se regăsește pe lista structurilor care ar trebui reformate. Până acum însă nu s-a întâmplat.
Ministerul are în subordine alte 16 agenții și institute cu peste 12.000 de angajați plătiți din bugetul statului cu 1,3 miliarde de lei în fiecare an. Lor li se adaugă angajații Ministerului, peste 600 de oameni și împreună alcătuiesc un aparat uriaș care-și schimbă șefii la fiecare schimbare de guvern, cu multă birocrație, funcții inutile și funcționari care fac tot posibilul să își justifice cu acte existența.
