Cum poate prinde aripi o afacere în viticultură de la zero, cu ajutorul fondurilor europene

Mergem să vizităm unul dintre aceste sate, un adevărat laborator pentru vinuri. Apoi aflăm cum se poate începe o afacere în viticultură de la zero, cu ajutorul fondurilor europene.

Suntem la Beltiug, pe drumul Crucii, cu Edgar, administratorul unei crame care produce exclusiv vinuri bio. Aici tradiția vinului a început acum 700 de ani și a fost adusă de șvabi. Pe atunci, în sudul Germaniei, în familiile cu mulți copii, toată moștenirea revenea primului născut. Așa că mezinii acceptau oferta contelui Karoly care, pentru a popula zona, oferea terenuri celor care se mutau în actuala Românie.

Șvabii au venit cu soiuri noi și tehnologii moderne, dar și cu propriile tradiții înrădacinate în viticultură. Pe dealul de vis-a-vis se află una dintre comorile podgoriei. Via bătrână produce mai puțin și este mai dificil de îngrijit, dar strugurii dau o aramă aparte vinului.

De sute de ani, satul Beltiug este un adevărat laborator pentru vinuri. Toate aceste casuțe așezate ordonat la poalele dealului sunt, de fapt, intrările cramelor săpate în deal. Fiecare gospodarie are câte una.

Citește și

”Județe la stăpân” în Ilfov. Emisiunea integrală din 15 martie 2020

Putin are un plan de împărțire a Ucrainei care implică și România și i-l va propune lui Trump

Bol Karsten lucrează în IT și își poate lua job-ul cu el oriunde în lume. Din Germania s-a mutat în Franța, ca să învețe cum se distilează coniacul. A venit în România în căutarea unor noi experiențe viticole. Vrea să restaureze presa din lemn. Iar vinul îl va păstra la învechire într-un tunel din cărămidă.

Cea mai mare cramă a fost construită în 1720 și i-a aparținut contelui Karoly. A fost renovate, iar astăzi se învechesc în ea, în butoaie și budane, vinurile premium. În capătul cramei sunt ținute la învechit cele mai valoroase sticle cu vinurile premiate de-a lungul anilor.

A fost ridicată și o hală de vinificare modernă. Aici, o parte din vin este ținut la învechit în amfore ceramice în loc de butoaie.

Între 2007 și 2020, sectorul viticol din România a absorbit fonduri europene de peste 400 de milioane de euro. Iar până în 2023 mai sunt disponibile alte 137 de milioane.

Suntem în Sâniob, lângă Oradea, să cunoaștem doi tineri care în 2015 au început de la zero, cu ajutorul banilor europeni, propria afacere cu vinuri bio.

Cristi este inginer agronom și profesor universitar.

Cristian Domuța, inginer și profesor universitar: „Via are undeva rădacinile la 5 metri în pământ și seamană cu un nuc. E foarte păcătos, când se usucă se face praf, când se udă se face mocirlă, dar viei îi place foarte mult aici”.

Georgeta a lucrat mulți ani în corporații și se ocupă de partea economică a afacerii. Ea l-a convins pe Cristi, care prefera vinul alb, să planteze și struguri pentru vin roșu.

Georgeta Domuța, antreprenor: „Cumva am minimizat riscurile, având două tipuri de vie, două vinuri la bază pe care o să le producem, deci, cumva, eu le-am gândit din punct de vedere, el a gândit mai departe din punct de vedere tehnic”.

Aici intervine un aspect de care beneficiază întreg sectorul viticol. O consecință a încălzirii globale este că România a devenit mult mai prietenoasă pentru mult mai multe soiuri de vie.

Cristian Domuța, antreprenor: „Dacă luați literatura de specialitate, sub nici o formă în zona noastră nu ar fi spus că merg vinurile roșii. Mulțumită încălzirii globale avem și merlot, și un merlot care merge extraordinar de bine”.

Prima investiție, de 250.000 de euro, a fost în teren, drumul de acces, utilități și plantarea viei. 150.000 au venit din economiile lor și împrumuturi la bancă, iar 100.000 au fost fonduri europene nerambursabile.

În ultimele decenii, prețul terenurilor a tot crescut în România, însă este în continuare mic în comparație cu cele practicate în țările cu renume. Acesta este și unul dintre motivele pentru care atragem investitori străini.

Cristian Domuța, antreprenor: „Suprafața din DOC este limitată la nivel european. Nu se mai dau autorizații de plantații noi decât replantări în Franța. În Franța, autorizația de plantare e mai scumpă decât terenul efectiv și materialul săditor. Și atunci, din punctul ăsta de vedere, potențialul nostru e fantastic. Avem loc, am putea să ne dezvoltam foarte mult”.

Doar că via are nevoie de 3 ani ca să producă primii struguri, iar certificarea bio mai durează încă 12 luni. De la bun început, Cristi și Georgeta au avut în vedere un alt program european gândit pentru fermierii care vor să-și diversifice sursele de venit.

Pensiunea agroturistică a fost pasul 2 în planul de afaceri. Au investit 350.000 de euro, din care 180.000 i-au primit de la Uniunea Europeană.

Georgeta Domuța, antreprenor: „Ideea este că nu ne-am dorit, neapărat, o pensiune tradițională. Ne-am dorit, mai degrabă, să putem să oferim oaspeților noștri exact sentimentul pe care l-am avut noi când am călcat prima dată aici, fără a fi nevoiți să interacționăm cu altcineva, asa că am decis să lăsăm în cadrul podgoriei această unitate de cazare”.

Turiștii închiriază casa cu totul, primesc cheile și rămân singuri în podgorie. Au terasă, grătar, biciclete, terenuri de tenis și de baschet și o piscină.

Georgeta Domuța, antreprenor: „În mintea noastră, agroturism înseamnă acele căsușe de la țară extrem de rustice. Ne-am dat seama că în momentul de față agricultura înseamnă cu totul atlceva față de ce însemnă în urmă cu câteva zeci de ani și că viața la țară nu înseamnă în ziua de azi să trăiești într-o căsuță atât de rustic, ci poate să însemne să beneficiezi și de tot comfortul pe care îl ai la tine acasă, dar și ambientul, designul să fie mult mai modern. Așa că am creat niște camere funcționale, extrem de comode, și nu am urmărit deloc partea rusitcă, în schimb am îmbinat anumite elemente în partea de design”.

Este prima pensiune din județ cu 5 margarete. Cu banii din pensiune au reușit să își acopere cheltuielie curente până când vor vinde primele sticle.

Georgeta Domuța, antreprenor: „Nu se punea problema dintr-o unitate de cazare care are 5 camere să poți să plătești investiții pentru o hală de vinificație. În schimb, poți să faci să te gestionezi în așa fel încât fie ca e vorba de motorină, utilități, orice altă chelutială pe care o presupune de-a lungul anului existența podgoriei să poți susține din această pensiune”.

Vara aceasta au demarat partea a 3-a. Au depus alt proiect și au obținut finanțare pentru hală de vinificație. Așă că din recolta de anul acesta vor îmbutelia primele sticle de vin.

Georgeta Domuța, antreprenor: „Sunt minim 5 ani din momentul când ai plantat până când vița ajunge la maturitate și nu puteam să asteptam 5 ani fără niciun fel de venit suplimentar, și atunci am creat cumva între cele 2 etape investiția în pensiune. Iar hala de vinificație nu am planficat-o mai devreme pentru că nu se justifica”.

Estimează că vor produce 20.000 de sticle pe an, pe care vor să le vândă la export. Sunt deja în discuții cu un partener din Luxemburg.

Georgeta Domuța, antreprenor: „Problema nu este că nu reușești să îți vinzi sticlele de vin. Există cel mai mic risc din punctul acesta de vedere. Problema este să ai costurile minime astfel încât să poți să ieși pe piață cu un preț competiv. Și aici vine întrebarea dacă investiția este rentabilă sau nu”.

Cristian Domuța, antreprenor: „Spuneai la un moment dat ce te faci să crezi că business-ul în vin merită, e o chestie foarte simplă, acolo nu se strică, nu expiră”.

Din păcate, vinul românsc este încă puțin căutat peste hotare. Exporturile ajung la doar 30 de milioane de euro și reprezintă mai puțin de 5% din producția totală.

Reporter: Din 2 milioane, cât exportați?
Gabriel Roceanu, administrator cramă: „400.000 pinot Grigio și 200.000 de litri merlot, deocamdată. A, nu! Și un new entry, 75.000 de litri de rose”
Reporter: Și unde le trimiteți?
Gabriel Roceanu: „În Germania, clientul nostru este acționarul nostru, cumpără vinul, iar rândul lor îl comercializează sub brandul propriu în Germania, țările nordice și Marea Britanie, deocamdată”.

Suntem în Mehedinți, la Oprișor, într-una dintre cramele care a reușit să se impună în Occident.

Gabriel Roceanu, administrator cramă: „Dealul ăsta se numește Vârful Cioaca Înaltă, pentru că e zona cea mai înaltă a văii Drancei”.

Așa am găsit aici zona foarte binecuvantată. Avem o coastă de deal în care solul e foarte argilos, domină argila, după ce trecem de Valea Drancei înspre noi, solul se schimba devenind combinație de argilă foarte grasă în combinație cu nisip, dar urmează apoi încet, încet să se transforme în zonă de pietre, cu nisip și pietriș și brun roșcat de pădure.

În 1998, unul dintre cei mai mari producători de vin din Germania, impresionat de calitățile solului din Mehedinți, a preluat activele fostului IAS și l-a retehnologizat.

Oamenii din industrie vorbesc despre un paradox. La degustările în orb, multe vinuri românești primesc de la experți note la fel de bune ca vinurile din vest. La raft, în schimb, vesticii ne depunctează din cauza provenienței.

Gabriel Roceanu, administrator cramă: „La ultimele târguri internaționale la care am fost vizitați de mase de consumtori, întrebarea preponderentă a fost: ‘Wow, România, țară producatoare de vin?’. Unul din motive ar fi cam dureros, dar n-am ce face, trebuie să-l spun. Imaginea de țară a României producatoare de vinuri nu este suficient de bine expusă către consumatorul final din Occident. Și imaginea României în general nu este percepută ca o țară producătoare de produse de calitate”.

O parte din problemă vine din comunism, când ne-am creat un renume pentru cantitate, nu calitate.

Claudiu Necsulescu, proprietar cramă: „Ultima perioadă a anilor 80. Știu ca era perioada aceea… cât mai mult valută, nu conta cum, sub ce formă să se facă, s-a făcut de multe ori în detrimentul imaginii vinului românesc și prin calitatea sa se exporta. Conta foarte mult efectiv câți dolari aduceai, nu ce vindeai”.

Gabriel Roceanu, proprietar cramă: „Vine și din istorie. Generațiile care sunt acum peste 40 de ani recunosc România ca fiind o țară producătoare de vinuri ieftine, mediocre ca și calitate, dulci și demidulci”.

Reporter: De ce pe vremuri se mergea pe dulce și demidulce și acum s-a trecut pe sec?
Dan Corbeanu, viticultor: „Pentru că vinurile dulci și demidulci ascund unele defecte. Un vin sec n-are cum să ascundă un defect, dar un vin dulce poate să ascundă din defecte de fermentație”.

Acum, sutele de crame din România încearcă să convingă din nou prin calitate. Veronica Gheorghiu este unul dintre enologii de top ai României. A absolvit Facultatea de Chimie Alimentară, are un masterat și un doctorat în vinuri.

Reporter: E o lume mai mult a bărbaților, sau a femeilor?
Veronica Gheorghiu, oenolog: „Mai mult a bărbaților decât a femeilor pentru că implică multă, atenție, mult și multă responsabilitate. Bărbații au mai mult timp la dispoziție decât femeile. Dacă ar fi să îmi aleg și în zece vieți de acum încolo, tot această meserie mi-aș alege-o”.

Cariera și-a început-o în urmă cu 15 ani, în laborator, unde o găsim și astăzi.

După ce termină cu analizele chimice se mută în pivnița unde începe alchimia. Un cupaj din trei soiuri produs sub semnatura ei este considerat unul dintre cele mai bune vinuri din România. Spune că au insiprat-o tradițiile religioase din Oltenia.

Veronica Gheorghiu, oenolog: „Are o culoare indigo, e foarte corpolent, foarte consistent. A pornit de la ideea să aibă o aromă și să îți imprime acea stare de liniște, ca și cum te-ai afla la o chilie, ca și cum te-ai afla la o slujbă, să ai acea pace interioară, la asta ne-am gândit, să obținem un vin care să aibă acea aromă de chimie, de smirnă, de tămâie, de fumul acela de la candelă. Combinând acestea, ne-am gândit la un Pinot Noir, aduce un aport de finețe shiraz corpolentă, structura dolfenger sa fie platingul acestui vin să îmbunătățească structura corpolentă. Să fie amplu, să fie un vin spectaculos”.

Cu o tradiție de sute de ani, un mozaic de soiuri și de soluri și cu multe dealuri mângâiate de soare, România are șansa de a deveni o țară cu renume în lumea selectă a viticulturii. Infuzia de fonduri europene, investițiile în echipamente și talentul oamenilor pasionați de secretele vinului au crescut calitatea și renumele soiurilor autohtone. Iar tradiția și porțile deschise aduc alături de vin zeci de mii de oameni din țară și de peste hotare pentru a aduce o nouă față vinului românesc.
 

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"