O familie formată din 12 persoane a fugit din calea războiului, pentru a doua oară. Cum i-au primit românii
O familie numeroasă, formată din 12 persoane, a fugit pentru a doua oară din calea războiului. Locuiau în sudul Ucrainei, în Odesa, și bombardamentele armatei ruse i-au trezit în toiul nopții.
Și-au luat doar strictul necesar, s-au înghesuit într-o dubiță și au fugit într-o țară despre care auziseră că ar fi „toxică”, dar în România au primit mâncare caldă, haine, pături și o locuință unde să trăiască.
Așezate pe rând în brațele mamei și tatălui, Eugenia, Nastea și Violeta sunt mezinele unei familii numeroase formate din 9 copii. Lângă ele stau tripletele Liuba, Vera și Nadia, alături de micuța Gana și de frații mai mari Valeria și Vlad, singurul băiat între atâtea perechi frumoase de ochi albaștri. Sunt câte trei frați proveniți din trei familii diferite, dar au găsit dragoste și siguranță în familia lui Eugen și soției sale Olena, doi asistenți maternali din Odessa.
Familia nu este la prima fugă din calea războiului
S-au mutat în sudul Ucrainei în urmă cu 7 ani, după ce au fost goniți de bombardamentele armatei rusești asupra regiunii Donețk, în 2014. Pe 24 februarie au auzit din nou bombe și rachete.
Eugen, tatăl familiei: „Am început să văd cum zboară rachetele. Erau rachete diferite față de cele pe care le-am văzut pe parcursul anilor. Erau rachete mult mai mari, mult mai puternice, iar zgomotul și efectul lor era extraordinar. Am văzut bombe de 500 de kilograme. Și atunci am înțeles că nu mai avem nicio posibilitate. Nu trebuie să mai rămânem acolo!"
Speriați, familia, la insistențele tatălui și-a făcut rapid bagajele. Și-au luat doar strictul necesar, câteva haine de schimb și olița mezinelor. Cu mâinile tremurânde și cu ochii în lacrimi, mama a găsit totuși puterea să își liniștească copiii. Asta în timp ce inimile tripletelor Liuba, Vera și Nadia trăiau a doua oară spaima războiului, iar micuța casei nu înțelegea ce I se întâmplă.
Olena, mama familiei: „Nastea era cea care se revolta și ne întreba: unde mă duceți voi, unde mă duceți? De ce plecăm de acasă?"
Înghesuiți într-o dubiță, au fugit într-o țară despre care nu știau nimic
După ce au trecut granița, ajunși în Româinia, au primit mâncare caldă, jucării și o locuință unde să se odihnească
Mama: „Aici am găsit cea mai frumoasă casă! Aici ne simțim în siguranță și alături de noi sunt oameni minunați, care ne dau sufletul lor.”
Tatăl: „Cel mai mult m-a uimit și m-a frapat atitudinea oamenilor. În partea cealaltă noi primeam informația că Europa este toxică. Copiii mi-au spus că au ieșit afară să se plimbe și un bătrânel i-a oprit și le-a dat 10 lei. A înțeles că bătrânul nu avea foarte mulți bani, dar el le-a dat din tot sufletul."
În București, locuiesc într-un apartament de 4 camere oferit de direcția de asistență socială și așteaptă să vină ziua în care să se întoarcă acasă, în Ucraina.
Olena, mama: „Dragostea ne-o dau copiii. Noi ne încărcăm de la copii.”
Eugen, tatăl: „Este la fel cum ești în mare și treci un val. Te doboară, iar tu te ridici. Și dacă ai ieșit la suprafață nu ai decât să înoți.”
Etichete: familie, odesa, războiul din Ucraina,
